Emancipare sau promiscuitate?

Există emancipare a unei națiuni fără educație?  Nu există! Cum nu există democrație fără educație. Pentru ca un popor să poată alege responsabil și democratic trebuie ca majoritatea să poată gândi critic. Să poată discerne între manipulare printre sloganurile electorale, acele competențe de a face. De a trece de la vorbe la fapte. De a înțelege că fără finanțare și management competent al  acesteia nu există  rezultate. O națiune needucată în spiritul gândirii critice se bălăcește într-o promiscuitate  care transformă frustrările în bâte în locul cuvintelor și  dialogului în instituțiile care sunt gardienii statului de drept. 

Cu cât ne apropiem mai mult de începerea pe bune a campaniei pentru primul tur al alegerilor prezidențiale, cu 11-12 candidați în cursă,  goana după voturi developează o societate scindată între frustrări justificate de deteriorarea calității vieții cotidiene și așteptări nerealiste generate de necunoașterea legilor fundamentale care guvernează lumea în care trăim. Electoratul își dorește salvatori providențiali care să le rezolve descoperirea de cont de pe cardul de credit cu care își finanțează traiul zilnic. Electoratul își dorește minuni. Imposibil să se întâmple într-o lume care se pregătește pentru o criză economică majoră. România are nevoie de negociatori  performanți care să minimizeze pierderile care urmează. Cei care vă spun că suntem o țară bogată au dreptate. Dacă vă mai spun că asta înseamnă că suntem într-o poziție de forță vă mint. Când ești cu spatele la zid ca urmare a datoriilor la jocul de noroc cu viața de zi cu zi nu poți vinde ceea ce are valoare de piață virtuală dacă nu ai un bun negociator cu cumpărătorii potențiali. Care să aibă un comision de succes rezonabil. Și care să aibă un portofoliu de negocieri de succes anterioare. Este precum te duci la un avocat, un doctor sau un profesor. Îl alegi pe acela care a performat anterior. Dacă alegi după influencerii îmbogățiți de like-uri pierzi procesul, mori cu zile sau copilul îți pică la examene. Sau dacă angajezi o persoana fără CV verificat și referințe te trezești că îți pleacă cu banii din casă și dai faliment.

Orice vot dat pentru un prezidențiabil în turul 1, care nu are șanse reale de a intra în turul 2 și care nu are o structură de partid care poate să implementeze reforme prin aleșii din Parlament și disciplina de partid,  este o risipă care ne va costa enorm economic în anul turbulent care va veni. Schimbările se fac prin legi. Legile se fac în Parlament prin negocieri.

Între grupurile parlamentare care au oameni competenți în a negocia în interesul electoratului. Dacă vom vota în această toamnă aruncând vina eșecului nostru ca popor în a ne gestiona averea mare cu care ne-a înzestrat Creatorul în cârca unor prădători externi ipotetici  suntem lași și alegem promiscuitatea.

În loc să ne acceptăm vulnerabilitățile noastre definite prin „să moară și capra vecinului” în loc  să „învățăm de la vecin cum să creștem capre productive” alegem pe principiul „schimbarea domnilor bucuria proștilor”.

Merităm să învățăm din umilințele ce urmează după ce vom alege din nou vânzători de țară . Pentru că în goana noastră după soluții la cancerul care ne macină societatea, întorcând capul la scuipați, pumni și bâte am ajuns la metastaze.

CCR a ajuns să fie responsabilă de salvarea pacientului România care nu s-a dus la doctor la timpul potrivit. Nu poate să o facă pentru că este exponentul implicării unor doctori cu prea mulți arginți.  Ne-a distrat scandalul, acum ne explodează în față gunoiul pe care l-am ascuns sub preș. Curățenia o sa dureze ceva vreme.

Vreți să vedeți promiscuitatea de fond și emanciparea de formă? Calea Victoriei este o lecție practică. Totul despre România, într-o plimbare de 30 de minute.