Ei sunt Statul. Puzderia de șefi sinecuriști

Cine sunt ei? Ei sunt „truditorii din birouri”, unși șefi după ce în prealabil s-au făcut angajări de turme de condus pentru ei. Făcătorii de bine. Și de baroni locali care după ce partidul lor câștigă, îi recompensează cu șefii de conjunctură peste domenii despre care nici nu au habar.

Șefii pentru liniștea noastră. Ei sunt statul. Pentru că ne vindecă de rău, trebuie să îi plătim până la calendele grecești. Atenție! Ei nu sunt nici profesori, nici doctori, nici polițiști la firul ierbii, nici militari, asimilați incorect cu birocrații care ne amărăsc zilele. Tot mai mulți, mai scumpi și mai ineficienți. Ei sunt statul. După cum se vede în calitatea vieții noastre, statul eșuat.  Nu au, nu știu, nu dau, dar iau cu două mâini. Salarii, indemnizații cosmetizate în „pensii” de toate specialitățile. Decontări de la ace brice și carice pana la budoare și excursii inițiatice în absolutul inepției.

Avem indemnizații, numite pompos „pensii speciale” pentru parlamentari. Când întrebi de ce, urlă ca din gură de șarpe că așa-i la UE. Când le spui că în UE salariile și pensiile sunt mari și la noi mici, la aceleași prețuri pe facturile de la energie și la pompă, măcăne în barbă  ca nu suntem productivi, noi ăștia cârcotașii. Dacă este să le dăm niște premii-indemnizații pentru deraieri de la logică,  atunci le merită cu vârf și îndesat. Încă odată, nu sunt toți așa, dar cei care sunt statul, excelează în tupeu. În campaniile electorale se dau caragialesc de ceasul morții și plâng pentru țărișoara noastră năpăstuiți de corupția ce macină partidele din care nu fac parte, mai apoi când se instalează confortabil în fotolii călduțe, potrivite pentru șezuturi supradimensionate și mai puțin pentru competențele pe care le dețin real și nu în CV-uri  meșteșugite, nu se gândesc decât la cum să ne facă sa plătim pentru că i-am ales. Mai vor și primarii indemnizatii. Că nu-i așa, se sacrifică pentru binele comunității împreună cu rudele și prietenii din dotare. I-am văzut pe mulți dintre ei cum s-au înghesuit la salarii după ce li s-a permis. Chiar dacă nu a mai rămas nimic de cheltuit pentru nevoile comunității pe care o păstoreau.

Cele mai mari semne de întrebare le ridică  privilegiile cu „indemnizațiile” împărțitorilor de dreptate. Dreptate care dacă îi întrebi pe finanțatorii din taxe și impozite, ai acestui utopic serviciu public, nu este pe măsura costurilor.  Cine ar trebui sa diminueze corupția? Legiuitorul, adică Parlamentul și Magistratul care să aplice legea pritocită pe repede înainte, ca să pice la analiza formei și să se piardă fondul care deranjează. Spiritul legii este mătrășit cu bună știință, frământat de interese și orgolii de găști de șefi de partide. Iar forma este atât de laxă încât să permită modelarea aplicării ei cu dublă măsură. În avantajul dulăilor și în detrimentul cățeilor. Magistrații au restricții de activitate și de asta sunt îndrituiți să primească indemnizații când se retrag din activitate. Corect. Ei nu pot să desfășoare anumite activități și trebuie compensați la încheierea mandatelor. Dar nu există nici un filtru care sa evalueze calitatea activității. Forme laxe, decizii peste ani lumină, după ce se instalează întunerecul peste probe. De asta avem nevoie de indemnizații speciale? Nu există corupție dacă Legiuitorii, Magistrații și Funcționarii Publici sunt  majoritar onorabili și competenți.

Cică îi sancționăm la vot pe șefii ăștia politici. Păi cum, dacă se pitulează în liste  pe poziții eligibile sau sunt numiți de instituții ale statului de drept?  La cât de mulți șefi sinecuriști, au dat buluc în „foncții” de conducere după ce stânga și dreapta politică s-au unit pentru liniștea noastră, nu ne așteaptă decât un pustiu de bine!