Educația, prizoniera formelor fără fond

Săptămâna trecută, în timp ce eram bombardați cu creșterea ROBOR-ului, reactivarea pandemiei, escaladarea conflictelor militare, aeroporturi în haos și imagini dezolante ale efectelor secetei, ni s-a livrat spre dezbatere publică, la temperaturi înalte, Proiectul de Lege al Educației. De fapt două  proiecte, mulțimi disjuncte de pagini compilate caragialesc din multitudinea de acte normative  emanate de cei 24 de miniștri perindați pe la șefia educației românești în cei 33 de ani de la marea resetare. Lipsa de perspectivă unitară asupra educației este compensată de faptul că aceste proiecte sunt garantate de proiectul prezidențial, România Educată. 

Vă mai amintiți cum în anii de tristă amintire, orice carte sau articol, chiar dacă era vorba de combaterea lăcustelor, începea cu referire la documentele ultimului Congres al PCR, păstorit de Marele Conducător. Nu există alternative de investigat în afară de România Educată, care rezolvă tot. Ne sugerează ministrul Cîmpeanu, privind cu jind la Cotroceniul mentorului său, evident nu la scaunul pe care acesta îl ocupă vremelnic.

Din proiectul de  Lege a Învățământului preuniversitar, după o enumerare de valori spectaculoase precum excelență, echitate, profesionalism, diversitate, transparență și stare de bine, sunt înșiruite o serie de principii dintre care unele, precum cel al descentralizării decizionale, intră în contradicție cu strategiile care apar ulterior la fiecare dintre articolele care centralizează decizia la nivelul Ministerului și a viitoarelor autorități, comisii și comitete, ce urmează să fie înființate după desființarea actualelor entități. Vorba aia „Să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica”. Pentru că știm că orice reformă costă, l-am întrebat pe un lider liberal cu ce bani o să se finanțeze reforma educației, când cei 6% pentru educație din buget au fost doar în declarații electorale până acum. Replica m-a lăsat fără cuvinte. Vor fi 15%, alocați din creșterea economică. Trebuie să facem ceva pentru viitorul României cu banii din creșterea spectaculoasă a economiei. Mi-am amintit cum în 2008, înainte de alegeri, Tăriceanu a crescut din pix salariile profesorilor cu 50% și au rămas acolo până acum. Proiectul prevede creșteri fantasmagorice de salarii, angajări de personal de sprijin care există pe hârtie și astăzi, dar nu există bani pentru finanțarea cheltuielilor, pregătire practică la nivelul tehnologiilor secolului 21, laboratoare dotate corespunzător pentru care vor veni bani din economia care duduie după umflarea facturilor la energie.

Ca sa fie pregătiți elevii pentru integrarea în societate vor  fi  introduse în trunchiul comun noi discipline, precum „Educație pentru viață” care va include educație pentru mediu, educație financiară, educație juridică, educație antreprenorială, gândire critică, educație DE GEN(!) si câte-n lună și-n stele, ca să dea cu plus politic corect. Cine o să predea, se stabilește prin ordin de ministru, cum prevede proiectul, ori de câte ori se deschide cutia Pandorei. Cum săptămâna de școală are 30-32 de ore și matematica, fizica, chimia, biologia, geografia, istoria nu mai au loc prea mult de atâta pregătire pentru viață politic corectă, bacalaureatul se reformează. După ce s-au eliminat tezele se elimină examenul scris la matematică și limba română. Și se înlocuiește cu un carcalete. Nu avem nevoie de gândire critică măsurabilă. Avem nevoie de evaluări cețoase de tip „independent” așa cum se practică la evaluările de competențe într-o limbă străină la admiterea la doctorat. Și uite așa România Educată, va fi peste zeci de ani, o țară plină de independenți  cu drept de vot responsabil, dependenți de salariu minim garantat. Din ce bani? Din creșterea economică. Evident?