De ce inflația a luat-o razna dinainte de declanșarea ostilităților în Ucraina? Vrei sa pui întrebări? Ai grijă. Ai dreptul la tăcere! Ești prea mic și neinformat ca să ai o părere. Așază-te sub grinda ipotetică ca să nu fii măturat de cutremurul care vine. Stai în banca ta. Ca să nu pățești nimic. Ai dreptul la tăcere! Este un drept fundamental. Singurul care mai este garantat în acest cutremur care va modifica relieful politic al lumii.
Cine câștigă din încălcările repetate, în ultimii ani, ale drepturilor noastre „garantate” de Carta Drepturilor Omului? Avem acum informațiile necesare ca să înțelegem? Avem acum în partea asta mică și săracă din lume, nu în resurse, decidenții onorabili, care să proceseze eventuale informații la care am avea acces printr-un incident de securitate? Eu cred că nu. Avem un singur drept. Dreptul la tăcere. La atâta sărăcie ajungem la vorba „tăcerea este de aur”. Și aurul este moneda forte. Guvernul României îl exercită cu sfințenie.
Lumea în care trăim ne oferă libertate de exprimare nelimitată prin intermediul rețelelor de socializare. Nelimitată în orice problemă, mai puțin în cele care afectează real rădăcinile valorilor cu care ne jucăm de-a emanciparea. Copacii cad nu imediat după ce le-a fost ucisă rădăcina. Cad la primul vânt mai puternic, care însoțește natural anotimpurile lumii.
În 33 de ani de „democratizare” și luptă pentru „libertate și reziliență” ce a demonstrat România? Că a consolidat statul de drept întărind puterea echidistantă a magistraților? Că a transparentizat relația dintre politic și structurile de securitate și informații? Că a creat autorități de reglementare ale pieței libere după modelul occidental? Cu resursă umană românească. Și rezultatele se văd în aceste zile. Altă vorbă românească înțeleaptă: Ce-și face omul cu mâna lui se numește lucru manual. Gura păcătosului adevăr grăiește. Credeți că vom avea vreo „iluminare” în toate dosarele grele cu ramificații internaționale care se rostogolesc la breaking news? Nu. Instituțiile românești își exercită cu perseverență dreptul la tăcere.
Pentru că tăcerea este de aur. Și cenzura „democratică” este parte a tehnologiilor „bio” de exploatare a acestei resurse.
Credeți că se va schimba ceva în anii de democrație și libertate care urmează? Somnul rațiunii naște monștrii. Cel mai recent exemplu este ceea ce se întâmplă la granița de est a României. Războiul știrilor de-o parte și de alta al tranșeelor concurează cu cel care ucide oameni. Lupta pentru democrație a trimis în uitare lupta pentru mediu. Distrugerile materiale, emisiile de substanțe toxice, poluarea apelor, toate au fost puse în hold. Pentru că democrația trebuie salvată. Cu orice preț. Avem dreptul la tăcere. Să tăcem despre ce se întâmplă în Delta Dunării, pentru salvarea democrației. Aerul democrației este mai curat decât aerul natural. Ne spun niște cercetători într-ale viitorului care ni se pregătește. Cei care se tot străduiesc să inventeze fricile care stimulează cinic exercitarea dreptului la tăcere.
Să tăcem împreună. Toți pentru unul și toți pentru el. Care el? Tăcere.