Dorel și apa de ploaie

De când ne-am dedulcit la drogul libertății, care să ne dea halucinații de stat de drept, halucinații cu lapte și miere la cișmelele comuniste, drepturi fără număr în vorbe și restricții sub preș, în același număr, am început să ne pierdem libertatea reală, în plasa unor aventurieri purtători de vorbe de clacă. Nu suntem liberi. Suntem prizonierii unor ideologii care ne creează despre noi imaginea unor învingători. Practic suntem ca niște oi  prizoniere într-o stână peste care a trecut ursul și ce a rămas ia viitura. 

Dorel de România ales „democratic” pre principiul ciocu’ mic, guvernează în satele patriei. Este tătucul celor adormiți de drogul libertății.  Este în toate cele ce sunt și mâine vor râde la ploaie. Face drumuri, se ocupă de situațiile de urgență, de școli, de autorizații, de numărat porcii și oile din bătătura oamenilor. Face și poduri cu firme de pus borduri. Din când în când mai ordonă o creștere a propriului salariu pentru că lucrează cu fonduri europene. Din când în când, tot mai des în ultima vreme, după ce și-a majorat salariul și se pregătește să ceară pensia specială, Dorel trebuie să se lupte cu dușmani non-politici.

Seceta, focul, apa, vânturi nebune, droguri, violuri, morți suspecte și gripe de tot felul. Aviare, porcine, taurine, ovine. Și dacă te dă afară inteligența din casă, tot transpiri între dat la partid voturi și ce mai lipsește în campania electorală, ținând  în același timp liniștită turma de oi „libere” din stână. Care tocmai au aflat că după marea recalculare a pensiilor s-au ales cu praful din găleată.

Galațiul, fieful PSD-ului nou, care ni l-a dat pe premierul de câteva zile, Tudose, acum voce a României pro Leyen la UE, vertebra importantă a noului schelet social democrat, a fost lovit de apele declanșate de „schimbările climatice”. Nu de șmenurile unui Dorel sau altul din 2000 încoace. Nu de numirile cu miros de hazna de la Apele Române. Probabil că Greta Sufrageta are origini românești.

Schimbările climatice s-au născut la Combinatul de la Galați? Dacă o fi așa atunci le-am importat genetic din centrele siderurgice din est de unde Europa Verde a tot importat materialele toxice cu care s-a dezvoltat cu profituri substanțiale.

Drogul libertății distribuit de Dorel (ii) de  România ne-a dat și halucinațiile privind: instituții abilitate, experți, autorități, justiție, care atunci când natura se manifestă așa cum ar fi trebuit să învățăm la școala cu table inteligente sau cu toaleta în curte, formează Celule de Criză. Care ce sa vezi? Se ocupă nu cu soluții. Se ocupă cu peticele de avarie și amânarea deciziilor până presa uită de poveștile triste. Colectiv, Crevedia, Hexifarma, Caracal, Țigareta 2, Roșia Montană, Bechtel, Nicolaiciuc -CFR, Bancorex și lista este nesfârșită. Oile uită repede.

Ultima halucinație a drogului libertății este povestea independenților de tip Harap-Alb, care călare pe un cal alb, neapărat în port popular sau o Leana Cosânzeana născută din spuma laptelui de bivoliță,  se vor lupta cu hienele numite partide. Care zic că luptă într-un un joc pe calculator, într-un spațiu virtual nedemocratic.

Democrația se bazează pe partide. Dictatura se naște din halucinațiile drogului libertății: Liderii Salvatori. Finanțați de dealerii de droguri de mare risc: Drogul libertății fără responsabilități. Cum scăpăm democratic de Dorel?  Dacă ne spălăm pe mâini cu apă de ploaie nu este suficient.