Avem un deficit excesiv de ceva vreme. În loc să scadă în perioada electorală 2024-2025 a crescut. Acum toți politicienii glăsuiesc doct despre acest deficit pe care în majoritatea lor l-au crescut in goana după voturi , dar în stilul personajelor lui Caragiale concluzionează: „Să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic…”. Cu riscul să arunce România în haos în 2026, decidenții de ieri se încăpățânează să își păstreze privilegiile. Ei sunt ipocriți dar și noi suntem la fel, pentru că România este un stat democratic în care politicul reprezintă imaginea poporului. O să vă dau câteva argumente pentru aceasta afirmație care va supăra multă lume. Așa cum face adevărul rostit fără ipocrizie.
1. Ne pricepem la război, la deficit la suveranism, populism sau globalism dar argumentele nu le luăm din cărți. Le luăm din on-line sau de la televiziunile care ne scarpină drăgăstos pe burtică. Piața de carte este cea mai mică din Europa raportată la numărul de cetățeni. Nu din cauza costului cărților deoarece și bibliotecile sunt la fel de goale precum sufrageriile în care în locul cărților de pe raft tronează televizoare tot mai mari.
2. Ne plângem că educația este proastă. Pe bună dreptate. Dar în foarte multe școli părinții fără competente în educație descind din bolizi cât costă un laborator și încearcă să umilească profesorii. Elevii și părinții au toate drepturile, iar profesorii doar responsabilități. Subiectele pe educație din media au cel mai mic rating. Ipocrizie fără margini.
3. Ne dăm de ceasul morții pentru salvarea pământului și a naturii dar aruncăm gunoaiele pe unde apucăm, lăsăm dezastru în păduri după petreceri cu grătare zgomotoase.
4. Vrem o circulație ca afară, vrem parcări dar preferăm să nu plătim pentru ele și parcăm pe unde se poate, pe spațiul verde, pe trecerile de pietoni.
5. Vrem administrații eficiente dar dăm șpagă să ne angajăm afinii la stat sau în companiile administrate de stat.
6. Vrem să fim suverani ca nație, așa cum spune în Constituție, dar la prima ofertă de afacere negociem beneficiile pe persoană fizică. Privatizările din anii 90, 2000 sunt un exemplu dureros. Baronetul local din toate localitățile pustiite ale patriei supraviețuiesc prin votul majorității cetățenilor. În România alegem primari condamnați definitiv.
7. Vrem democrație, care ar trebui să garanteze alegerea unor decidenți competenți și responsabili care să facă legi în Parlament și ne punem speranțele în guralivi care urlă din toți bojocii că ne vor salva miraculos dar nu au negociat nici o inițiativă legislativă în beneficiul românilor. În țările civilizate legile se negociază între opoziție și putere pentru binele poporului.
8. Ne declarăm o țară cu mare credință în Dumnezeu, slujbe, pelerinaje, posturi, iar știrile la ordinea zilei sunt despre crime, bătăi, abuzuri asupra membrilor familiei, agresiuni între membrii de familie pentru avere, violențe în școli. Toate încălcări flagrante ale Decalogului.
9. Vrem un sistem de sănătate ca afară dar doar 30% dintre noi plătim asigurările de sănătate.
10. Vrem egalitate și respect dar întoarcem capul când semenii noștri încalcă legile. Tăcem complice. Vrem justiție dar tăcem complice când drepturile altora sunt încălcate.
Să nu fim ipocriți. Trebuie să cerem responsabilitate din partea noastră înainte de a ne cere doar drepturile. Mizeria este în camerele puterii și trebuie curățată dar ar trebui să curățăm și mizeria din bătătura noastră ca să facem o echipă eficientă. Altfel, trebuie să privatizăm cu capital străin curățenia și o să crească prețul.