Despre șefi lipsiți de onoare

Încă o tragedie naște în România comisii formale de anchetă. Zece oameni au murit arși de foc, indolență și incompetență. A fost cazul Giulești, a fost tragedia din Apuseni, a fost Colectiv. Și ne-am ales doar cu anchete făcute pe genunchi, cu acuze între politicieni, fără ca nimic să se schimbe pe fond. Suntem în continuare țara lui “Dorel”, în care plătesc doar cei de la baza piramidei. În piramidele puterii există nivele de competențe și responsabilități. Există șefi și subalterni. Dacă subalternul greșește șeful ar trebui să fie la fel de vinovat precum cel pe care este plătit regește să îl coordoneze. Responsabilitatea ar trebui să se distribuie de jos în sus, până la cel mai înalt nivel de beneficii și responsabilități. Un șef cu caracter și onoare demisionează atunci când  subordonații fac greșeli mortale. La noi avem doar demisia intermediarilor. La vârf, lipsă de  onoare.

Dezastrele, ca cel de la Piatra Neamț, pândesc după fiecare colț. Pentru că nu se respectă regulile. Pentru că materialele folosite sunt de proastă calitate. Pentru că șefii-manageri sunt aleși după cu totul alte criterii decât cele de competență și se uită doar în sus, iar ce este în jos nu înțeleg și nu îi interesează.

Avem școli, spitale și instituții publice în care nu se respectă nici o regulă cerută de legea aplicată draconic de angajații acestor instituții când merg în control la agenții economici privați. Într-un spital, electricianul folosește ștecherele de doi lei pe care le-a achiziționat managerul numit politic. Cel care cumpără scump și prost.  Cel care execută trebuie să improvizeze. Ca să taie șeful “pamblica”. Și mai apoi să poată să urce într-un fotoliu și mai călduț din care să numească subalterni după același tipar. Executantul nu înțelege că o să plătească el oalele sparte dacă se întâmplă ceva grav. Omul de la firul ierbii face și el ce vede mai sus. Se descurcă ca să își plătească facturile. Ale lui mai mici, ale șefilor mai mari. E vinovat? Desigur. Dar vinovăția ar trebui să se propage de jos în sus precum focul care i-a ucis pe cei nevinovați din incendiile de care am pomenit. Vina nu este la bază. Vina este întotdeauna la vârf. Pentru că acolo este responsabilitatea deciziei. Un război îl pierde șeful armatei și nu soldatul de rând. Soldatul ascultă ordinul dat de șef. El îl trimite la moarte sau la victorie pe acela pe care îl conduce. Dacă a ajuns la conducere fără să merite, atunci generalul și nu soldatul trebuie să își asume vina eșecului.

La noi, șefii din ministere nu plătesc niciodată. Plătește doar cel mai mic în piramida responsabilității. Pentru că a făcut ce face șeful, dar nu face parte dintr-o gașcă.  Gașca care face suficienți bani pentru a plăti avocați care cunosc legea . Avocați pe care „Dorel” nu și-i poate permite.

Mizeria duplicității mustește peste tot. Doar suntem în campanie electorală. Armata de comunicatori  a fiecărei parți beligerante va face ce știe mai bine. Or să ne bombardeze cu știri despre candele, declarații de ambasadori rătăciți în pustiu, despre respect pentru morți. Despre vina celuilalt, care nu îi plătește. Dar nimic despre nodul gordian care trebuie tăiat. Nimic despre vina colectivă a tuturor liderilor politici  pentru tot ceea ce se întâmplă în România de 30 de ani. Pentru că țară asta are nevoie de oameni de onoare care să o iubească și să o salveze de ea însăși. Împotriva curentului care o dezintegrează. Încetați să mai credeți în profeți mincinoși . Nu vă mai mulțumiți să supraviețuiți până mâine. Pe care s-ar putea să nu-l mai apucați. Nu îi mai  lăsăți pe cei care v-au greșit odată să vă mai păcălească din nou pretinzând că s-au schimbat. Lupii urbani nu au onoare . Au doar colți.