Despre prostie și fudulie

Avem o țară cu foarte mulți angajați la stat, plătiți bine și mai avem o țară care nu funcționează. Vorba unui clasic în viață: trăim într-o țară eșuată. Două țări diferite sau o iluzie în două dimensiuni. În timp ce sute de firme private s-au închis în 2021, numărul de angajări la stat a crescut și totuși statul nu funcționează mai bine. Avem autorități, instituții, comisii și comitete și varii organizații care luptă pentru drepturi care sunt garantate dar nu sunt implementate. Avem tăieri de „pamblici” peste hârtoape. Cu foarfeci mânuite de fuduli posesori de diplome pe hârtie reciclabilă.

Vrem o Românie educată în școli fără încălzire. Cu dascăli plătiți mai prost decât șoferii din ministerele fără număr care gestionează un haos pandemic. Programele școlare se schimbă așa cum se schimbă moda. Manualele școlare atunci când există, sunt create la fel de inteligent precum doctoratele asupra cărora planează plagiatul în limbaj de lemn. Școlile la țară, în ultimii doi ani de pandemie, sunt pepiniere de asistați social.

Spitalele noastre au devenit locuri de care să te ferești. Sănătatea nu mai este gratuită de mult. Infrastructura sanitară este copie fidelă a infrastructurii feroviare. Investițiile derulate de managerii numiți politic nu creează calitate. Vedem doar cârpeli care generează incendii și pierderi de vieți omenești. Acolo unde încă mai sunt vizionari și oameni cu suflet în posturi de conducere, aceștia sunt eliminați, pentru că în oglindă să nu se vadă dezastrul creat de incompetenții cu ifose.

Siguranța noastră pe străzi, în case, în relațiile comerciale a devenit o utopie. Infractorii își fac de cap. Jandarmeria este decapitată zilele astea într-un scandal de corupție. Cercetări în cazuri de omor, viol, trafic de persoane, atac armat, distrugeri, agresiuni de proprietate durează luni de zile, până se pierde urma agresorilor reali. Prea puțini angajați competenți în poliție, care duc în spinare o piramidă de pile și relații, nu pot genera încrederea populației, finanțatoare a acestui serviciu, în eficiența lui. Vremelnicii șefi de la Interne și partidele care i-au promovat, sunt responsabili pentru ineficiența acestui serviciu în slujba populației.

Căutarea dreptății în instanțele de judecată se reduce la dimensiunea portofelului și a conexiunilor personale. Procesele durează atât de mult încât un om de rând renunță să-și mai caute dreptatea. Dreptul la justiție a devenit din ce în ce mai scump în ultimii ani. Și atunci să nu ne mai mirăm că oamenii își fac dreptate după cum îi duce capul. Așa cum în sănătate atunci când statul nu le oferă soluții ei le caută pe internet, tot așa și în justiție atunci când statul nu le asigură accesul la dreptate oamenii își caută soluția individuală. Așa arată statele eșuate.

Relația cetățeanului cu autoritățile este de subordonare și lipsă de respect din partea statului. Un stat care nu-și respectă cetățenii și îi tratează că pe o turmă care trebuie mânată cu biciul într-o direcție pe care nu o înțeleg își pierde calitatea de stat democratic.

2022 este anul de mari încercări, în care va fi nevoie de decidenți competenți, responsabili și capabili de reacții rapide la provocări economice cu impact pe termen lung. După cum arată educația, sănătatea, poliția, justiția și administrația nu avem astfel de personaje cărora să le încredințăm viitorul nostru. Soluția? Rezistență la prostie.