Pe 15 decembrie s-au împlinit 30 de ani de când economia centralizată, controlată politic, a României și-a dat duhul, violent. După puseele de exaltare din ’89 – ‘90 refuz să mai accept manipulări de orice fel, care intenționează să ascundă un adevăr simplu și ușor de demonstrat. Schimbările de regimuri se fac prin războaie sau mai nou prin presiunea maselor manipulabile.
La sfârșitul anilor ’80, economiile dezvoltate ale lumii se confruntau cu perspectiva neplăcută a încetinirii creșterii economice. În 19 octombrie 1987 s-a produs o cădere masivă, 22,6%, la bursa din New York. Toate cele 23 de burse ale lumii au fost în declin major prefigurând un scenariu similar celui din ’29 – ‘33. Care a dus la al Doilea Război Mondial. Pentru că războaiele și revoluțiile sunt generate de crize economice. SUA erau în în perioada de refacere după recesiunea de la începutul anilor ‘80. Germania își revenea cu greu după impactul negativ al crizei petrolului. Prin politici de austeritate. China începea să se dezvolte ca un adversar economic redutabil prin prețuri mici la export. Creșterea costurilor cu forța de muncă în Europa occidentală și diminuarea cererii au pus presiune pe economiile închise, din zona CAER. Care trebuiau să se deschidă capitalului occidental, fără rezerve și fără control. Ciclicitatea crizelor economice prefigura deja criza majoră din 2007-2009. China era un pericol economic. În iunie, în Tiananmen a fost un eșec de parcurs. Mișcările din Hong Kong din aceste zile se înscriu în același registru, cu un scenariu la scenă mică, care poate da rezultate. Acum s-a ajuns la un acord comercial delicat China- USA. Dacă în China nu s-a reușit, declanșarea schimbării economice în ‘89, ea s-a produs în Europa de Est. În 18 ianuarie ’89, Henry Kissinger se întâlnește cu Gorbaciov. Unul dintre obiective, interesele americane în Europa de Est. Înfrângerea violentă a protestului intelectualilor și studenților din piața Tiananmen în iunie ‘89 dă startul schimbărilor economiilor est-europene cu blagoslovirea Kremlinului. În Mai 1989, Ungaria deschide granițele cu Austria, în plin declin economic după guvernarea dezastruoasă a lui Kadar. Declinul economic major a transformat Budapesta în balamaua necesară deschiderii ușilor către economiile occidentale în condițiile în care Gorbaciov a interzis intervenția armată în statele “prietene”. Ungaria este prima țară care beneficiază de investiții americane. Noiembrie 9 cade zidul Berlinului. Pe principiul dominoului s-a ajuns și în România. La începutul lui Decembrie 1989 la Malta, Bush și Gorbaciov redesenează granițele economice ale Europei. URSS, din lipsă de resurse financiare, cedează Estul Europei pe care nu-l mai poate susține. Primește în contra partidă, time–out pe înarmare. Și control economic pe Estul României și Balcani. Din perspectiva acestui aranjament dintre SUA și URSS înțeleg eu evenimentele anilor ‘90-‘91. Dezmembrarea Iugoslaviei, schimbarea de regim din Albania, grenada Kosovo și politica privind balamaua UDMR și a locurilor naționalităților din Camera Deputaților în România. România nu a prea intrat în tiparele scenariştilor. Și asta ne-a costat 1000 de vieți sacrificate pe altarul noii ordini economice mondiale. Dacă în Polonia, Cehoslovacia, Germania de Est, Ungaria și Bulgaria trecerea de la o formă de guvernare la alta s-a făcut mai mult sau mai puțin pașnic, de ce a fost nevoie de maximă violență în România ? Pentru că dacă nu erau aruncate în aer toate punțile de întoarcere la confortul culcuşului garantat de tătuc, în România ne-am fi întors înapoi la economia centralizată. Când te uiți la zonele înapoiate controlate din ‘90 de „tătuci” realizezi de ce au murit atâția nevinovați idealiști. Fără ei, regiunea din afara arcului carpatic avea soarta Moldovei. Un sacrificiu care a schimbat destinul României. Pe care Ungaria în declin economic, l-a folosit inteligent . Nu există prieteni când este vorba de bani.
