Democrația online

Alegerile din America nu s-au finalizat, dar s-au tranșat la televizor și pe rețelele de socializare. De la distanțarea socială la democrația online este doar un pas. Instituțiile care ar trebui să garanteze respectarea drepturilor sunt paralizate de televiziunile și site-urile de știri dependente de suporturile care le transmit. Mesajul subliminal transmis de firmele de sondare la început și mai apoi de marile canale de televiziune, afaceri private ca cele producătoare de margarină sau hamburgeri din echivalent de carne, pregătesc susținătorii perdanților pentru capitulare. Ați ales prost. Împăcăți-vă cu ideea.

Ni se tot spune că democrația este singura alternativă la dictatură. Corect. Dacă o formă de dictatură monopol nu confiscă sursa de informare care influențează decizia de vot în condițiile în care distanțarea „socială” este panaceul zilelor noastre. Nu vă întâlniți, nu comunicați direct. Cât mai mult online ca să nu vă îmbolnăviți. Mai ales noaptea când cântă cucuveaua a moarte. Și online, ce să vezi, sunt niște roboți care monitorizează ce și cum spui și te sancționează dacă nu te aliniezi. Curat murdar democrație.

Avem și noi alegeri pe 6 decembrie în plin avans al pandemiei. Ne obligă exercițiul democratic. Dar cu restricții. Să nu pui mâna pe bani dar să pui mâna pe buletinul de vot. Nu se recomandă adunările cu mai mult de x persoane ca să nu se pună presiune pe minunatele noastre spitale septice sublim manageriate de experți numiți politic. Personajele pregătite să ocupe fotoliile unde se va decide soarta noastră recită pe ecrane răspunsurile scrise de echipe de specialiști în comunicare. Întrebările moderatorilor seamănă cu mingile servite la fileu. Pentru că orice televiziune sau site de știri este o afacere privată din care investitorul trebuie să scoată profit. Pro sau contra unei grupări de putere. Să nu uităm că tot ceea ce este gratis sfârșește prin a fi toxic. Funcție de cine investește. O campanie electorală este un război pentru scaune. Și vorba lui Cicero, Pecunia nervus belli, adică banii sunt sufletul oricărui război. Votul  electoratului este muniția.

Mă gândesc cu groază cum ar arăta la noi votul prin corespondență cu plicuri „pierdute „sau regăsite în depozitele Poștei Române condusă politic. Scrisoarea pierdută a lui Caragiale. Întotdeauna se vor găsi niște personaje inteligente care să exploateze oportunitățile unei legi rezultate din intenții bune. Ca la retrocedări sau ca la fondurile europene nerambursabile sau ca la ajutoarele UE pentru persoanele defavorizate sau ca la locurile pentru minorități la liceele cu note mari la admitere. Șmecherii or să exploateze oportunitățile și cei pentru care au fost făcute legile or să se alegă cu praful de pe tobă.

Este minunată democrația în secolul 21. Avem informații gratuite care să ne ajute să decidem cu cine votăm. De la cei care dețin platformele de comunicare. Unde oameni sunt plătiți să ne „informeze”. Suntem liberi să alegem cu telecomanda ce adevăr alegem, s-a întâmplat în America. La noi urmează siguri, distanțați social,  să beneficiem de avantajele democrației online. În următorii 4 ani. În care personaje tocate sau machiate de media ne vor decide soarta funcție de numărul de voturi pe care le vor genera. Cine câștigă? Întotdeauna cei care au mai mult de câștigat din investiția pe care o fac. Noi ce șansă mai avem?  Să luăm grăuntele de adevăr din toate sursele și gândind critic să ne construim propria noastră realitate în funcție de valorile în care credem și așa ne salvăm pe noi și pe cei cu care împărtășim aceste valori și principii. Pentru ca mai apoi să îi salvăm și pe ceilalți. Așa cum se recomandă în avion când cad măștile de oxigen.