Puterea poporului, prin alegeri libere și respectarea drepturilor, începe să dea rateuri. În numele acestei democrații, în anii Războiului Rece s-au purtat războaie cu pierderi umane imense. Ca să ajungem în 2026 la derapaje care pun sub semnul întrebării valorile și principiile care definesc puterea și exercitarea ei democratică. Pentru că democrația costă, iar banii sunt tot mai puțini pentru finanțarea drepturilor tot mai numeroase și a responsabilităților tot mai ocolite. Câteva exemple.
1. La Davos, anul acesta, s-a scos mizeria de sub preș. Europa s-a obișnuit să trăiască peste posibilități, cheltuind pe programe de finanțare a drepturilor cetățenilor vulnerabili ai lumii, fără niciun program comun și coerent de investiții în responsabilități de apărare. NATO (articolul 5), cu finanțare masivă din SUA, urma să ne apere de orice atac din est. Ne-am comportat ca niște copii răzgâiați care, când dau cu capul de pereți, cer să vină tata să le rezolve problemele. Pentru că ei cred că au acest drept. Vă mai amintiți ce s-a întâmplat când Sarkozy a început războiul din Libia, cu suspiciuni rezonabile că trebuia ascunsă o finanțare ilegală de campanie, și a trebuit ca NATO să intervină? Mai târziu, Macron, în primul mandat al lui Trump, spunea, cu iresponsabilitatea specifică lupilor tineri de la noi astăzi, că NATO este în moarte clinică. Egalitatea și fraternitatea costă. Se vede în deficitul Franței. Nici fostul motor economic al Europei, Germania, nu stă mai bine cu economia după ce drepturile imigranților aduși de Merkel în 2015 și înghețarea beneficiilor din tratatul de la Rapallo (1922) generează consecințe socio-economice devastatoare. Gata cu gazul rusesc ieftin de la ruși. America, de unde Europa a importat politica drepturilor fără responsabilități, a înțeles că democrația a luat-o razna. Prea multe drepturi fără responsabilități nu mai sunt sustenabile economic. UE, încăpățânată în protecția egalitară de tip socialist, nu mai are putere de finanțare a cheltuielilor, nu mai are politici sustenabile de competitivitate economică și se încăpățânează cu Green Deal-ul, cu protecția minorităților intrate ilegal pe teritoriu, cu uciderea competitivității în numele protecției dreptului la opinie fără educație, punând taxe pe antreprenorii mici și clasa mijlocie. Este aproape de colaps. Nu are buget. Dar se împrumută aberant. Euro nu stă foarte bine.
2. Democrația actuală este bazată pe partide care gâfâie în războaiele politice cu diversitatea. SUA sunt salvate parțial de viziunea părinților fondatori. Pentru că aristocrațiile de partid din Europa au creat structuri de control eficiente în alegerile „libere”, avem o șefă care este scoasă din chipiu. În SUA sunt doar două partide, în Europa o sumedenie. Dezbină și stăpânește. Când caii de la căruță sunt prea mulți și prea radicali, se duce atelajul în gard. Mult zgomot pentru nimic, cu excepția unor beneficii pentru grupuri mici de jucători alba-neagra.
3. Puțină atenție se acordă anilor 1998–1999 în fosta Iugoslavie. Acolo, în 2008, s-a plantat democratic sămânța războiului de acum dintre Ucraina și Rusia, în provincia autonomă Kosovo, acum stat suveran parțial recunoscut internațional. Ce au făcut democrațiile occidentale prin crearea unui stat prin alegeri libere acolo a făcut Rusia prin anexarea Crimeii. Cine seamănă vânt culege furtună. Democratic.
Cireașa de pe tort este cu drepturile infractorilor. SLAVA GDPR-ului. Trebuie mai multe crime și distrugeri ca să înțeleagă iubitorii de democrație că, fără să acceptăm că este mizerie în sufragerie, instituțiile democratice sunt, democratic, cu mâinile la spate, infestate de microbii duplicității.