Trebuie să acceptăm, dacă suntem realiști, că traversăm o criză acută a școlii, a familiei, a pieței forței de muncă, a ruralului și a micilor aglomerări urbane. Peste tot în Europa și dincolo de Atlantic. Am suspiciuni rezonabile că este o pandemie a lipsei de valori care a început în Occident prin anii 70. Ca o boală de prea mult bine după infuzia de capital prin planul Marshall. După căderea Cortinei de Fier, boala s-a răspândit cu repeziciune spre est transformând-se în pandemie. Acum plătim ca să salvăm această democrație bolnavă printr-un război cu sfârșit incert și costuri insuportabile.
După 1990, România a trecut prin schimbări profunde de natură mentală și sociologică. Primii 10 ani au fost de tranziție necontrolată. De la o educație omogenă la nivel național, cu un trunchi comun bazat pe științe și cultură generală solidă și profundă, cu sisteme de evaluare draconice, bazat pe manuale unice, s-a trecut la educația pentru o societate „deschisă”. Înainte exista o morală comună bazată pe evoluția instinctelor de supraviețuire individuală în societatea românească a opresivilor și frustranților ani 80. Brusc această morală s-a prăbușit. În vidul creat au apărut noi „valori”. Dintre care, acum după 33 de ani de o a doua revoluție, vedem că nu toate sunt benefice pentru societate. Drepturile omului, fără nici o formă de responsabilitate, în numele libertății, au creat o clasă socială cu puternică reprezentare în structurile de putere la nivel național și european. Care are un singur obiectiv: generalizarea relativismului. Pentru acești indivizi nu mai există adevăr obiectiv. Suntem mânați de ei spre contestarea tuturor valorilor în care am fost educați. Trebuie să fim toleranți și să acceptăm dreptul fiecăruia de a decide cum vrea să trăiască. Indiferent de costurile finanțate de statul social din taxe tot mai mari și indiferent de gradul de educație al aceluia care exploatează egoist drepturile sale în detrimentul drepturilor altora. Dreptul la revoltă împotriva oricăror norme de coabitare responsabilă între indivizi în societate devine noua morală. Nu mai avem voie să vorbim despre diferențe. Deranjează emoțional „omul liber”. Nu mai avem voie să clasificăm oamenii funcție de competențe. Îi discriminăm. Orice afirmație, orice diplomă, orice decide sau spune un om, educat sau nu este un bun al societății moderne. Au fost inventate autorități care să condamne orice astfel de forme de „discriminări” pentru a edifica lumea non-diferenței. Învățarea înseamnă trudă și efort. Celor care nu vor să învețe și fentează evaluările și concursurile trebuie să le respectăm decizia în numele toleranței absolute. Dar ne trezim peste ani cu ei în politică, în ministere, consilii de administrație, comisii și comitete internaționale. Și needucați și inculți cum sunt, dar liberi și cu drepturi, inventează legi, directive după cum îi duce mintea odihnită. Reinventează istoria și anatomia pe care nu au învățat-o. Am ajuns în aste vremuri să fim conduși de „elite” care ascultă ce spune Greta Thunberg, cea care nu se omoară cu școala, dar se ocupă de salvarea planetei. De încălzire nu de prostie. Urmează să înghețăm flămânzi în case, dar toleranți la schimbarea sexului democrației. Fără drept de veto, că așa hotărăsc mai marii Europei unite. Asta-i democrație sănătoasă?