În timp ce la granița de est a României invadarea Ucrainei de către Rusia provoacă valuri de refugiați și Marea Neagră devine un teritoriu neprietenos pentru comerț, la vest și sud, Ungaria si Serbia au avut alegeri parlamentare si prezidențiale. Care au perpetuat la putere lideri politici cu afinități pro-ruse evidente prin modul în care aceste state s-au poziționat în conflictul ruso-ucrainean. Cu excepția fericitei schimbări de regim de la Sofia, unde încă persistă umbre ale Rusiei la nivelele inferioare de putere, România se găsește în menghina intereselor rusești în regiune. Cu o majoritate parlamentară obținută cu sprijinul UDMR, brațul Budapestei în România, fără de care nu s-a prea guvernat în țara noastră, în ultimii 30 de ani, România demonstrează că nu are voința politică să scape din menghină. Riscă să devină o piesă de negociere în bătăliile comerciale pentru resursele de care dispune.
Ce face PNL în acest context? Își mai alege încă un președinte, cu derogare, pe repede înainte. Președinte care este prim ministru într-o coaliție de tip borș, în care UDMR este ardeiul iute. Cică este război și avem nevoie de strategie de tip militar pentru țară. Chiar dacă strategul șef nu le prea are cu legatul vorbelor. Îl are de-a dreapta lui pe marele Bode, liberal cu state „vechi”, care îl tămâiază cu ardoarea cu care l-a tămâiat pe Cîțu. „Nicolae Ciucă este omul care reușește să țină lucrurile sub control, reușește să asigure românilor siguranța și stabilitatea de care au nevoie”. Care control nene? Că numai controlat nu este ministrul energiei Virgil Popescu, care mai mult desface decât face în energie. Care siguranță și stabilitate, tov. Bode, când inflația galopează cu viteaza limuzinelor cu care se deplasează Președintele tău cu antemergător. Grețoasă este gelatina ce se substituie unor schelete de politicieni. Noul „manager” al PNL îi trimite acasă pe cei care l-au votat, cu ordinul de a administra comunele și orașele, în timp ce el se va ocupa împreună cu miniștrii din guvern de „administrarea țării”.
Care după rezultatele de până acum nu a prea fost performantă. Se vede în buzunarele românilor. Și ca să fim drepți, cum îi stă bine unui militar, situația nu este atât de grea din cauza războiului. Ea este rezultatul proastei administrări a țării, de către miniștrii numiți politic de partidele din feluritele coaliții pe care le-a păstorit Marele Strateg din dealul Cotrocenilor. În timp ce MAE al nostru este sufocat de pile, întâmplător sau nu, în Ungaria, Ministrul Afacerilor Externe este și Ministrul Comerțului. Spus de-a dreptul, afacerile externe ale Ungariei au legătură cu comerțul. Și asta se vede foarte bine în Decretul Guvernamental al Ungariei din iulie 2021, de înființare a Fondului de achiziționare de terenuri arabile, pentru prevenirea unei crize alimentare. O fi primit Viktor niște informații de la prietenul Vladimir că vine urgia. Fondul urmează să achiziționeze terenuri arabile în Europa Centrală și de Est. În Slovacia, unde este o comunitate maghiară relevantă procentual, nu le-a ieșit pasiența. În România treaba merge unsă cu sprijinul UDMR, balama la guvernare. Alunecosul intelectual Szijjártó Péter, care seamănă tot mai mult cu Serghei Lavrov, este numit de Orban să coordoneze acest program de ocupare economică a teritoriilor vecine.
Seamănă mult cu doctrina militară a Chinei, cofinanțator al programului. Noi îl avem pe Aurescu și „constelația” de neveste de emanați politic. Dacă Slovacia a reacționat vehement și a oprit preluarea ostilă, România dansează pe tocurile doamnelor din jurul ministrului, în ritmul Cotroceniului. Am văzut, la alegerile de duminică, cum s-au dezintegrat partidele istorice în marea democrație franceză. Asta urmează și pentru PNL și PSD conduși de lideri manipulați de baroni locali. Așa că, democratic, România o să ajungă în 2024, la mâna samsarilor politici, care o vor vinde, la bucată, acelora care i-au finanțat, din toate punctele cardinale. Pas cu pas.