Suntem fascinați de cei care dețin puterea. Practic sau doar formal. Actori, mai nou influenceri, președinți, prezicători în economie globală, magicieni ai dezvoltării personale, atleți, antreprenori de succes sau analiști-experți militari, ne influențează deciziile. Cei care ies din tiparele „expirate”, în felurite circumstanțe, sunt stelele pe care le considerăm modele sau surse credibile de informații. În majoritate stele căzătoare. În funcție de etapele vieții noastre, în care pendulăm între întuneric și lumină, alergăm după stele model. Reale sau create artificial, pentru ca să avem acele breaking-news cu care ne stimulează și evaluează capacitatea noastră de înregimentare, furnizorii produsului cel mai vândut pentru neliniștea noastră. Informația!
Un studiu de caz pentru a susține afirmațiile de mai sus. Rotativa!
Cu cât se apropie schimbarea guvernului cu atât escaladează războiul declarațiilor liderilor celor două formațiuni care împart puterea în România acestor vremuri. Zilnic apar liste de miniștri care vin sau pleacă. Zilnic bârfe pe surse. Zilnic bube și putregaiuri crescute în umbra deciziilor deținătorilor de putere în această coaliție ce are o majoritate confortabilă în Parlament, sunt cosmetizate cu Ordonanțe abulice. Toți se luptă să păstreze puterea încăpățânând-se să nu își asume costurile ei. Toți vor să primească like-uri. Pasarea costurilor exercițiului puterii de la un partener la altul este tot mai obositor de urmărit. În timp ce: inflația continuă să galopeze, dobânzile se majorează, consumul intern scade, importurile de produse alimentare cresc. Suntem într-un an preelectoral, cu o economie în situația de deficit excesiv care impune măsuri nepopulare dar imediate. Care dacă ar fi luate, ar duce la bascularea voturilor spre partidele din opoziție. Alte stele. Care stele n-au niciun cost în a promite soluții de salvare utopice.
Pentru că este o dovadă de imaturitate politică a unui votant sa creadă că dacă astăzi nu sunt bani mâine ei vor răsări ca ciupercile după ploaie din pământul țării plin de resurse. De la semințe la recolte este cale lungă și multă muncă investită cu competențe. Și pentru semințe ai nevoie de bani, că nu ți le dă nimeni pe gratis, dacă nu sunt expirate. Așa că am ajuns într-un punct critic. Căruța se îndreaptă spre prăpastie în timp ce vizitiii se luptă pentru hățuri și caii obosiți trag în toate direcțiile. Situația se complică când ne uităm la căruțele vecinilor care și ele au aceeași problemă cu democrația și recesiunea. Soluții? În nici un caz rotația acelorași cadre de partid care și-au demonstrat incompetenta în exercițiul puterii nu va rezolva problemele de fond. Pe termen scurt avem nevoie de alegeri anticipate cu un guvern de sacrificiu care să ia măsurile nepopulare fără de care redresarea și reziliența nu sunt posibile. Condițiile din PNRR nu pot fi respectate. Așa că banii de la UE sunt pierduți în cea mai mare parte. Un guvern condus de PSD în aceste luni preelectorale are toate „șansele” să piardă procente semnificative din electorat în favoarea AUR.
PNL prin asociere la o guvernare de economie în deficit va pierde electoral prin absenteism. Creșterea impozitelor și taxelor va lovi în electoratul din zona antreprenorilor mici care vor migra în zona gri. Cu cât se va prelungi mai mult tăierea nodului gordian invocând nevoia de stabilitate cu atât se va dezvolta cancerul din economie și salvarea va costa mai mult. România nu este Grecia. România nu este în zona euro. O economie nesustenabilă în 2025 va însemna scăderea valorii resurselor. Una este să vinzi ceva când ai cumpărători mulți și serioși și alta este să te duci cu bunurile la casa de amanet. Apropo de sloganul de duminică. Nu ne vindem țara! O să ajungem cu ea la amanet. FMI și Banca Mondială bântuie pe culoarele puterii ca samsarii la porțile fermierilor. Cine va plăti costurile puterii? Noi evident, că politicienii sunt stele.