A trecut deja un an din ultimii 5 ai al celui mai legitimat om politic al națiunii. O să ziceți că de abia am scăpat de un an sufocat de alegeri virusate că mă și gândesc la altele. Păi așa se face în toate laboratoarele producătoare de lideri. Se pregătește din timp preluarea puterii pentru ca să nu existe sincope în fluxul banilor pentru care această putere a fost creată în democrațiile la care ne uităm de peste gard de vreun secol și ceva. Eliminând 2024, care va fi an electoral pe toate fronturile, rămân 3 ani de preselecție.
În orice concurs este vorba de un juriu. Ales de finanțatorii show-ului. Internațional pentru că, nu-i așa, suntem pe valul globalizării și liberei circulații a capitalului. Și politica, dincolo de sloganul “Interesul cetățeanului” este despre resurse și împărțirea lor. În anul 2021, fără Marea Britanie în schema controlului banilor, se vor înfrunta pentru supremație Germania și Franța. Cu Angela Merkel ieșită de pe scena politică și Macron în focul electoral pentru 2022 nu se poate previziona clar cine o să reprezinte aceste două mari puteri în componența juriului de preselecție. În condițiile în care noua administrație americană, Biden-Haris, nu s-a poziționat încă față de România ne mulțumim cu niște drone de speriat ursul. Dacă Biden este cunoscut ca având relații interpersonale cu personalități politice românești din ambele tabere ale puterii, doamna Haris o să aibă pâinea și cuțitul. De reprezentatul SUA în juriu, va depinde probabil și oferta de concurent de la PSD. Puterea femeilor contează (PFC) după realegerea doamnei Nancy Pelosi în fruntea Camerei Reprezentanților la Washington. PFC ar putea fi un bun slogan de campanie dacă reprezentarea de gen o să fie o condiție de desfășurare a concursului pentru funcția supremă în stat.
Acum să vedem ce concurenți se încălzesc pe margine. Cel mai vocal pare să fie Cioloș, de la partidul anexă al USR. Are o părere, din înaltul post de reprezentant al lui Macron la Bruxelles, despre orice se întâmplă acasă, mai puțin despre votul său în “chestiunea”, Safe Minority Pact. Este legitimă băgarea sa în seamă? Mă tem că nu, dacă legitimitatea are de a face cu numărul de voturi valabil exprimate. Are autoritate? Doar dacă autoritatea se reduce la o funcție obținută prin încredințare directă și nu prin concurs. Avem vreo ofertă de la USR-ul pe care îl căpușează? Nu, chiar dacă actualul președinte este în final recunoscut de vreun frizer. USR are prea multe personalități pentru a fi capabil să se încoloneze în spatele unui lider, așa cum cere o campanie prezidențială de succes. Oferta USR -Hercule va rămâne Pif-ul Plus. Cu hârjonelile mai mult sau mai puțin prietenești, care vor alimenta declarațiile în mediul virtual. Ce ni se pregătește din partea, încă, a celui mai mare partid European, PPE? Cu bătălia pentru putere, post Merkel și eșecul formulei nemțești după 10 ani la Cotroceni, slabe șanse să ne dea PNL vreun candidat câștigător.
Lider carismatic nu a avut PNL nici în 2016, nici în 2019. Iohannis, liberalul de conjunctură, a câștigat primul și al doilea mandat doar prin lipsa unui candidat serios din partea opoziției. Ne-a dat marele partid istoric vreun președinte în era post revoluție? NU. S-a specializat însă în jonglerii cu salvatori de nație scoși din joben de scamatori purtători de papion ostentativ. Și asta va face în 2024. Ce va face PSD? Poate ne va da prima femeie președinte. Bref. Mala tempora currunt.