Cine plătește hotărăște. Cine are banii are „adevărul”. Absolut!

Minciuna este pentru vânătorii de chilipiruri. Fiecare om are un preț. La ce criză economică traversăm oamenii se vând pe tot mai puțin. Începând cu votul democratic. Cei 1%  bogați ai planetei care dețin 46% din resursele lumii cumpără tot mai ieftin guverne, resurse, afaceri mari sau mici. Așa se explică accentuarea dintre extremitățile societății și diminuarea ponderii clasei mijlocii în distribuția avuției promise de revoluția informațională.

Acum mai mult de un secol, când revoluția industrială diviza lumea între optimiști și pesimiști, în contextul  nevoii de adaptare la schimbare, Nietzsche scria eseul „Despre adevăr și minciună într-un sens ne-moral”. La care acum, în contextul revoluției în tehnologia informației, ar trebui să reflectăm serios. Atunci au urmat două conflagrații mondiale care au schimbat lumea. Acum ce urmează să se mai schimbe? Atunci și acum „adevărul” pare a fi un concept definit de deținătorii vremelnici ai puterii de decizie. Cei care prin puterea pe care o au își diseminează adevărul lor, de la vârful piramidei la baza societății. Atunci și acum moralitatea se subordonează acestui model al dorinței de putere, în care adevărul devine substanțial relativ.

Câteva exemple de adevăr „absolut”. Democrația trebuie implementată pentru ca drepturile omului să fie garantate. Foarte umanist mesajul. Doar că realitatea bate utopia. Drepturile trâmbițate de deținătorii adevărului costă din ce în ce mai mult. Administrația responsabilă  cu monitorizarea respectării acestora devine tot mai stufoasă și mai ineficientă în țările fanion. Pe măsură ce este împănată cu mediocritatea care bântuie în sistemele educaționale. În numele egalității de șanse a fost ucisă  politic corect competiția naturală între exemplarele speciei. Europa se îndreaptă rapid spre democrația mediocrității, condusă de personaje pescuite din coșurile cu fructe otrăvite frumos decorate din banii prea mulți făcuți prea ușor  de consultanții și experții în binele planetei. Europa solidarității iubește salariul minim și taxele imense pe  forța de muncă, cu care trebuie să finanțeze statul social. Solidaritatea este leit motivul cu care oamenii sunt drogați ca să accepte tot mai multe încălcări flagrante ale drepturilor garantate. Adevărul, morala și legea seamănă tot mai mult cu un sufleu într-un cuptor fără combustibil.

Sunt săraci europenii  în on-line, dar tinerii fără loc de muncă nu vor să spele podele și closete după ce capătă diplome în marketingul virtual și  așteaptă ca statul să îi plătească pentru ceea ce nu sunt siguri că știu să facă. Munca de jos o fac străinii.  Cresc dobânzile la bănci, dar lumea se împrumută. Crește prețul la benzină, dar blocajele din metropole se înmulțesc. Este război în Ucraina, dar mărfurile turcești de fițe iau drumul Ucrainei ca pentru o prezentare de modă la Paris. Europa se scufundă economic din cauza subvențiilor pentru  energia verde și pentru ca să sprijine lupta pentru democrație cumpără gaz lichefiat   de la americani de 4 ori mai scump decât acesta este vândut în Asia. Toți liderii occidentali mestecă conceptul de „unitate” ca pe suplimentele alimentare pentru încheieturi bătrâne, dar Cancelarul Scholz decide împrumuturi colosale pentru ca  să își salveze votanții de consecințele deciziilor proaste ale înaintașilor lui. Mai apoi vinde Chinei 25% din Hamburg  și fuge la Xi în numele unității UE. Iranul vinde Rusiei armament și amenință Arabia Saudită. Turcia pune Suedia și Finlanda pe hold. În SUA bătălia pentru putere se dă la nivel de servicii și procurori. În RO nu se știe cât o să fie PIB-ul anul viitor nici cât o să fie colectarea, dar curg promisiunile electorale.Toți mint, toți promit marea cu sarea. Covidul și vaccinurile secătuiesc bugetul. Ne rupem hainele pentru salvarea planetei și economia verde, dar ne năpădesc gunoaiele.Monopolul de stat soluția? Care stat? Democrația bat-o vina a instaurat monopolul pe prostie în era digitală.