Cine ne fură Crăciunul și de ce?

Este al doilea an în care Crăciunul este trist și încărcat de tot felul de frici. Anul trecut era frica de Covid  și trebuia să stăm distanțați, să nu mergem la biserică, să nu ne întâlnim cu părinții și bunicii ca să nu-i îmbolnăvim. Anul ăsta avem niște frici în plus. Frica de facturi la energie, frica de pierderea locului de muncă, frica de carantină, frica de singurătate, frica de pierderea libertății de mișcare. Crăciunul ar trebui să fie despre bucurie, despre iubire, despre speranță, despre întâlnirea cu prietenii și cu familia de departe, despre îmbrățișări. Crăciunul ăsta o să fie despre rugăciuni de vindecare de frică.

În Geneză ni se spune că Domnul a spus că nu e bine să fie omul singur pe pământ. Se fac aproape doi ani de când omul a fost singur pe pământ pentru că a trebuit să se supună deciziei de a se distanța de semenii săi. Ni s-a spus că este spre binele acestor semeni. Că astfel îi protejăm de moarte pe cei pe care îi iubim. De moartea fizică. Nimeni n-a vorbit de moartea sufletului. Moartea de singurătate a sufletului. Dacă cei care au ajuns să îl cunoască pe Dumnezeu n-au fost singuri, cei care erau încă rătăciți au fost debusolați. Turma se risipește. Cui folosește?

Turma are nevoie de Păstor, care să o conducă spre plaiurile unde să se hrănească. Crăciunul este sărbătoarea nașterii Păstorului care a condus lumea spre plaiurile de hrănire spirituală. O turmă risipită de frică nu își mai urmărește Păstorul și va muri spiritual. Nici moartea fizică nu se reduce doar la boală. Oamenii mor  și de foame și de frig, la fel.

De ceva vreme ni se tot spune  că  trebuie să nu mai folosim „Crăciun fericit ”și să spunem „sărbători fericite” pentru a proteja simțămintele acelora care nu sărbătoresc Crăciunul. Într-o Europă care este leagănul creștinătății. Într-o Europă care este produsul valorilor iudeo-creștine. Pentru că Isus a fost iudeul care ne-a adus Lumină. Mi-e frică de ce poate urma.

Cum  sărbătorim în 2021 Crăciunul  în Europa? Cu oameni blocați în casă, cu cozi la trecerea frontierelor, cu magazine închise, cu târguri de Crăciun închise, cu biserici goale, cu frică de ieșit din casă, cu case în care stăm singuri. Unde-i Lumina? Unde-i speranța?

Noi cei din Estul Europei ne dedulciți la confortul vieții occidentale, am păstrat relația cu Dumnezeu ca singura formă de supraviețuire  atunci când eram în întunericul de după Cortina de Fier. Noi cei din Estul Europei suntem păstrătorii valorilor  creștine pe care Vestul Europei l-a pierdut. Noi cerem Europei  Occidentale să ne protejeze simțămintele și să nu ne oblige să renunțăm la legăturile noastre cu Divinitatea, care ne-au ajutat în vremurile de tristă amintire, când vestul trăia bine și noi înduram foamete și frig.

Îi rog pe frații noștri creștini din Vestul Europei, în acest ceas de sărbătoare a Luminii, ce prelungește Hanuka, să recunoască că noi, cei mai săraci, mai nedezvoltați  economic si „ideologic”,  am reușit să îi ajutăm să salveze Europa în 1989 și că sângele românilor morți în decembrie 89 i-au ajutat și pe ei să salveze economiile țărilor lor. Din respect pentru ei, cei care au murit crezând în valorile democrației, lăsați-ne să sărbătorim nașterea lui Isus. Așa cum am învățat de la străbunii noștri. „Nu judecați, ca să nu fiți judecați. Căci cu ce judecată judecați, veți fi judecați; și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău și nu te uiți cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?”(Matei)