Cine își bate joc de banii publici?

La ordinea zilei sunt cererile tot mai numeroase de creșteri de salarii, pensii și scheme de ajutorare pentru categorii sociale și profesionale tot mai diverse, pe fondul unei inflații galopante. Cauzată de deciziile proaste ale liderilor locali și mondiali din ultimii 20 de ani și accentuată de războiul din Ucraina. Unde se găsesc banii? În căldarea în care se varsă taxele și impozitele cetățenilor. Căldarea se tot golește de la criza din 2008, apoi din cauza cheltuielilor din pandemie urmată de cheltuielile cu imigranții ilegali, cu subvențiile pentru promovarea tranziției la economia verde și în final cu finanțarea luptei pentru salvarea democrației în Ucraina. 

Care este soluția când într-o gospodărie nu mai ajung banii pentru cheltuielile lunare? Oamenii chibzuiți și responsabili se uită la lista nevoilor și le reorganizează funcție de relevanța lor. Nu îți schimbi televizorul, telefonul sau mașina și nu angajezi consultanți în diete când nu-ți ajung banii de mâncare, de plata întreținerii, a facturilor la firma de telefonie sau achitarea ratelor la bancă. Iresponsabilii și nechibzuiții, cei care nu au bani dar își caută salvarea în IFN-uri și economia gri, se încăpățânează să cheltuie mai mult, îndatorându-se peste măsură în așteptarea unor ajutoare providențiale. Cam asta se întâmplă și cu economiile lumii și în mod special cu economia românească. Statul român cheltuie mai mult decât încasează, satisfăcând nevoi irelevante în detrimentul celor fundamentale. România are venituri bugetare de 29% din PIB și cheltuieli de 36%, așa că statul se împrumută  pentru cei 7% cu dobânzi din ce în ce mari, amanetând țara pe termen lung. Portofelul statului se umple cu taxele și impozitele plătite de cetățeni și  agenți economici. Diferența dintre venituri și cheltuieli se acoperă din împrumuturi garantate cu resursele țării, așa cum la bancă împrumuturile se garantează cu case sau terenuri.

Dacă cheltuiești iresponsabil banca îți ia casa, dacă gestionezi iresponsabil banii publici, duci țara în incapacitate de plata și ți se iau resursele naturale. Poate statul român să oprească sărăcirea populației? Are surse de finanțare ale cheltuielilor strict necesare? Are. Dar reprezentanții vremelnici ai acestui stat, Parlamentul ales „democratic”  și liderii locali aleși într-un singur tur preferă să se chivernisească pe termen scurt atacând portofelul pe care îl gestionează și pasând responsabilitatea decontărilor pe termen lung fraierilor care i-au votat. Cu aroganță și cinism. Cum altfel să catalogăm încărcarea organigramelor în instituțiile finanțate din portofelul statului, cu rude fără competențe, fătuci frumoase la chipul fotoșopat pe net cu competențe imposibil de machiat, miniștri, secretari de stat, directori și șefuți cultivați în serele de partid precum plantele otrăvitoare ale dealerilor de droguri. Cum altfel să catalogam achizițiile de izolete, măști neconforme, vaccinuri de aruncat la gunoi, mașini și motociclete, aparatură scumpă și nefolosită, tehnică militară fără ofset, borduri în loc de drumuri, reducerea producției de energie, închiderea unor capacități de producție de interes național.

Toate aceste cheltuieli dacă ar fi tăiate ar fi bani și pentru creșterea pensiilor și salariilor. Ar fi bani pentru investiții reale care să creeze locuri de muncă producătoare de taxe și impozite sănătoase. De ce nu se dorește? Pentru ca cetățenii sărăciți și dependenți de pomenile din portofel sunt mai ușor de manipulat la vot.