La începutul acestei săptămâni, anunțul politic care separă apele pe termen lung în politică românească, este declarația de susținere a lui Ilie Bolojan. Atenție. Pentru moțiunea Orban la congresul PNL NU neapărat pentru Ludovic Orban. Este o atenționare privind pericolul pe care îl reprezintă pentru PNL ascensiunea la etajele puterii a unui „scorpion de import” . Despre care există suspiciuni rezonabile că acesta poate duce partidul în aceeași groapă a istoriei care a înghițit PNȚCD.
Înapoi la valorile tradiționale. Se poate după ce Orban l-a girat pe tânărul imberb de formație similară cu a lui Barna, Sebastian Burduja, băiatul lui tata, să ofere sectorul cel mai bogat al Bucureștiului lui Clotilde, userista șefă a Războiului gunoaielor? Sau după ce l-a adus pe Chirică, PSD, la butoanele Iașului. Cam greu de digerat. Trădătorii nu se dezmint. Trădarea face parte din ADN-ul speculatorilor bursei puterii… Orban a creat monstruoasa coaliție care vrea să îl debarce. Cîțu este speculatorul vulnerabilităților.
PNL -ul are o mare problemă. Refulările PDL-ului. Organizațiile PDL înghițite la pachet cu broasca de la purtători, conștientizează vulnerabilitățile partidului unde s-au refugiat după ce Băsescu a abandonat nava. Pentru că i-a fost refuzat cârmaciul de rezervă. Sunt organizații puternice, tăvălite prin alegeri cu damf românesc, care vor recunoaștere. Orban nu le-a dat-o. Și-au mutat sacii într-o altă căruță. Condusă de Cîțu. Care pare mic și manevrabil. Dacă nu iei în considerare odgoanele cu care este legat la alte pontoane. Guvernul Orban în 2020 a gafat profund, dar a gafat mai puțin toxic pe termen lung, pentru România. Neluțu de la Sănătatea de Vaslui și Vela zdrențuită de la Interne au fost caricaturi politice bune de surse de bancuri. Ne-au făcut să râdem nervos. În timp ce Bode de la transporturi și-a săpat tranșeele spre alte culmi ale butonării incompetenței în ordinea națională, iar Costeluș de la mediu și-a consolidat tabla de pe casă, iar Monicuța educata ne-a învățat cum este cu „pepsi” transparența în emanciparea nației, noi am decontat managementul prost al șefului. Toți l-au trădat pe șef pentru o altă sinecură. Împreună cu intelectuala Raluca Turcan. Au fost alegerile pentru sinecura postului de europarlamentar. Și după ce listele au fost votate și scorpionii s-au văzut cu sacii în căruță au ucis broasca. Istoria, dacă o citești responsabil, te învață că mercenarii trădează. Și mai ales că liderii slabi plătesc cu dobândă pentru că își doresc ceea ce nu pot gestiona. La fel precum femeile care se amăgesc că pot schimba masculul cu deprinderi proaste, tot așa și aventurierii din politică se amăgesc că pot schimba statistica. Și dacă eșuează în demers trimit factura la electorat. Și așteaptă următoarea rundă de alegeri. Nici „colegii” din opoziție nu sunt mai breji. Același aluat politic.
Avem calitate în resursele umane din politică? Întrebare de baraj. Dacă ne uităm la ce ni se oferă în gestiunea ministerului banilor publici, răspunsul este nu. Calificatul Vîlceanu pentru gestionat taxele noastre este un produs la fel de toxic precum Teodorovici. Am vrut să scăpam de Nenumitul și am dat de sosia lui. Mai diluată dar așa-i în politică. Din rău în mai Rău. Conform standardelor consumatorilor de produse locale. La cerere, oferta se adaptează. Avem alternative? Nici pomeneală, dacă vrem calitate. PeSeDe-ul hulit de distribuitorul de energie educată de la Cotroceni stă pe margine și se hrănește cu derapajele puterii. O alternativă pentru vânătorii de miracole? Ce să pescuim în aste ape tulburi ale puterii și opoziției? Niște mormoloci care sunt în căutare sex politic incert. Când broasca nu crede în statistică își merită soarta. O moarte umilitoare.
