Birocrația și prezumția de vinovăție

De regulă, orice pandemie se stinge după o perioadă rezonabilă de timp. Teoretic, pentru că decidenții din instituțiile statului, plătiți din taxele și impozitele cetățenilor lui, investesc în antidotul eficient, iar instituțiile pe care le populează emit hotărâri, ordonanțe sau legi care să oprească infectarea societății și  mai ales, limitează efectele  asupra economiei. În România, unde primează prezumția de vinovăție în orice decizie politică nu se caută soluții. Se caută doar vinovați în afara esențialilor, care sunt de neatins. 

Acum un an i-am aruncat cu forța pe oamenii care s-au întors acasă în carantină instituționalizată. Filtrarea prin testare, așa cum s-a întâmplat în alte țări, nu a fost o opțiune pentru vânătorii de vinovăție.  Am sufocat spitalele cu asimptomatici și am umflat costurile pandemiei finanțând hoteluri în care vinovații fără vină erau ținuți sub cheie cu lături în farfurie. Despre anchete epidemiologice doar povești de adormit copiii. A trecut un an și lucrurile nu s-au schimbat. Vii dintr-o țară cu rată de infectare mai mare decât a României, treci în carantină chiar dacă există un test PCR negativ cu 72 de ore înainte. Așa au hotărât specialiștii de pripas. În țara în care testarea gratuită se face din doi în zece. Că așa-i decis protocolul. Decis de cei care trebuie musai să găsească vinovați oriunde, mai puțin în ograda lor. Când este vorba să pună șaua pe vinovații de serviciu dau exemple care le convin din alte țări. Când este vorba de decizii în favoarea acelor prezumați vinovați se bagă capul în nisip cum face struțul. Legea tăcerii ca în lumea mafiei.

Nu pot să nu mă  întreb , când îl aud pe primul ministru cum spune candid că rata de infectare a crescut din cauza schiorilor, dacă să urlu a pustiu de neuroni ori să apelez la vocabularul de port. Specialistul în cifre și statistici nu spune nimic despre parangheliile tolerate la munte sau despre priveghiuri  unde poliția stă de șase în loc să aplice amenzi.

De ce bâjbâim după 12 luni de la declararea pandemiei? Pentru că decidenții, la noi și în UE, cea mai afectată de noul val de infectări, după măsuri draconice, sunt incompetenți  și iresponsabili în gestionarea banului public. Ultimele scandaluri din Germania, motorul economic al UE, ne demonstrează că adevărul este măturat cu sârg sub preș. Noroc, pentru adevăr, că ei au anul ăsta alegeri locale și parlamentare. Anul trecut eram drogați cu promisiunea vaccinului care o să oprească pandemia. Aflăm acum că vaccinul nu este soluția pentru eradicarea pandemiei. Cu investiții de miliarde din banii contribuabililor în afacerii private, în numele fricii de moarte. Aflăm că acest vaccin este doar un  antidot la forme grave de boală și o formă de luptă împotriva presiunii pe spitale. Mai aflăm că după vaccinare mai putem fi agenți de infectare, deci constrângeri pentru mobilitate. În Italia deși ești vaccinat, la intrare te pun în carantină. Mai aflăm că nici un producător nu este responsabil  conform contractului de achiziție pentru efectele adverse așa cum se întâmplă cu medicamentele autorizate. Am pus toate așteptările de întoarcere la normalitate în aceste vaccinuri experimentale și am încetinit anchetele epidemiologice. La noi de la încetișor, la stat pe loc. 30% din testele raportate zilnic sunt din buzunarele “vinovaților” în conturile instituțiilor private.

Decidenții pleacă de la premisa că populația României este o mare de contravenienți  care nu se spală corect pe mâini, nu poartă corect masca și se îmbulzește la ski. Deci  avem nevoie de cât mai mulți birocrați  gardieni care să ne controleze și să ne pedepsească. Nu se mai poate așa. ” Vinovații fără vină, vor să se facă lumină”.