Oștile de simbriași din PNL se bat de zici că miza este salvarea de la exterminare. La o analiză mai atentă, chiar despre asta este vorba. Ce îl așteaptă pe Orban dacă Cîțu și mignonii lui pun mâna pe marele partid istoric național?
Istoria acestui partid este plină de povești despre canibalismul liderilor săi. Să amintim de cei care au reușit să depășească perioada de probă: Stolojan, 2 ani, Tăriceanu 4 ani și 5 luni, Crin Antonescu 5 ani și 2 luni. Radu Câmpeanu 3 ani, Mircea Ionescu Quintus 7 ani și 11 luni. Ultimii 2 au plecat într-o lume mai bună. Ceilalți au dispărut de pe scena politică pe un culoar de glume, umilințe și dosare neterminate, oricând pregătite să se reactiveze. Orban, spre deosebire de predecesorii săi, nu se poate lăuda cu competențe de meseriaș în alt domeniu decât cel al politicii. Dacă Orban pierde șefia PNL, pierde tot și riscă să se întoarcă pe o linie moartă, întră-un birou. În cel mai optimist scenariu. Cîțu, pe de altă parte, are culoare de fugă mult mai aurite. Sistemul bancar cu oastea lui de simbriași în care Omerta este condiția supraviețuirii își salvează comandanții din linia frontului. Atunci când acesta se prăbușește. Too big to fail (2008).
Pentru Cîțu bătălia din următoarele 2 luni înseamnă optimizarea beneficiilor din gestionarea banilor României. Din două poziții de forță, cea de prim ministru și cea de ministru interimar de finanțe. Pe principiul chere bere ce se dă nu se mai cere. Exitul lui Cîțu, dacă se va produce va fi cu marcarea de profit serios. Și nu în lei. Că se devalorizează. De prea mult bine copt sub atenta supraveghere a stimabilului. Și pentru că atunci când cineva câștigă, alții mulți plătesc, o vor face mignonii lui Cîțu și organizațiile pe care le păstoresc. Cei care au trădarea în AND o să se salveze sărind în alte bărci. Că vorba lui Barna, este criză de personal politic. Pentru că eu cred că înțelepciunea acestui popor chinuit de simbriași este în sămânța proverbelor, să-l analizăm pe acesta: Când doi se ceartă al treilea câștigă? Cine câștigă din lupta Cîțu-Orban? O fi Iohannis care, după al doilea mandat nu se mai poate plimba la 5 stele decât dintr-o poziție de șef de organizație internațională. Cum să interpretăm tăcerea președintelui în conflictul Cîțu -Nazare chiar în zilele emisiunii de euro bonduri. Cu riscul imens ca dobânzile la împrumuturi să explodeze.
Și doar intermediarii să câștige. Ni s-a livrat la fiecare prânz de breaking news povestea cu dreptul unilateral al premierului de a își remania miniștrii. Când era în campanie electorală pentru al doilea mandat și PSD era la guvernare, alta era abordarea. Încrederea într-un meseriaș se construiește cu consecvență. Inconsecvența în acțiuni face diferența între meseriași și simbriași. Se schimbă finanțatorul, simbriașul schimbă mesajul. De ce merge Președintele în siajul bancherului Cîțu, dincolo de antonimia proverbială cu Orban? Nu știu dacă din întâmplare îmi amintesc de cum animalul politic supraviețuitor Băsescu l-a săltat prin PMP, în Parlamentul European, pe tânărul genial Siegfried Mureșan educat în Germania. Conexiunile la bătrânețe sunt browniene. Mai discutăm după alegerile de cancelar din Germania din toamnă. Politica și mingea sunt rotunde și la loviturile de penalty doar Doamne Doamne decide. Alt câștigător al luptei simbriașilor ar putea să fie USR-ul, acesta în faza de alegeri de președinte de partid. Cu Cioloș, în mișcarea lui Macron paralizată de alegerile regionale din Franța și adultul Barna, idolul patronului Bulai al culturii globaliste. Sigur cineva câștigă. La fel de sigur este că nu România.