Apogeul ipocriziei

Așa putem defini spectacolul grotesc oferit sâmbătă națiunii de Președinte și partidul Lui. Cu Bucureștiul în scenariul roșu al pandemiei, 5000 de oameni s-au distanțat politic, cu măștile mai mult sub nas, de principiile partidului fondat de Brătianu și Kogălniceanu. Președintele călcător de Constituție, ne-a informat apăsat, că suntem într-un punct de inflexiune. În care derivata Cîțu, după înscăunare, o să își schimbe semnul. Acuma este clar. Funcția bugetului din convexă o să devină concavă, umplută cu împrumuturi fără număr.

Au fost două zile în care am asistat siderați la măcelărirea tuturor principiilor democratice într-o luptă pe viată și pe moarte politică între ciocoii vechi și cei noi. Derobăți de papioane și straie domnești. Pumni politici, fluierături  și comportament de ultrași pe stadioane. Dacă România ar fi un stat cu o democrație adevărată, cu oameni politici de onoare, atâta cât se poate în politică, în zilele următoare am avea în Parlament din partea opoziției. O sancțiune exemplară a ultrașilor politici. Putem spera la așa ceva? După cum arată scena politică în ultimii 20 de ani speranța este deșartă. De ce? Pentru că osul de ros în Parlament a fost prea scump pentru fiecare din aleșii poporului. Niciunul nu se încumetă să o ia de la capăt în aste vremuri tulburi.

Locurile eligibile  pe listele de partid sunt prea scumpe și investițiile ca să fie profitabile trebuie să se deruleze minimum 4 ani. Pe asta se bazează ciocoii cei noi când sâmbătă au călcat în picioare cu tupeu, orice principii ale jocului politic democratic. Și  mai este o explicație ucigătoare de speranțe de mai bine pentru poporul ce ne-a dat actualul Parlament. Cine are capitalul de investit în manipularea emoțiilor acelora care și-au delegat dreptul de decizie și de cumpărat, bucată cu bucată aleșii poporului, este mai presus de lege. În prag de criză economică la nivel mondial după aproape doi ani de pandemie, capitalul se concentrează în companiile mari. Care se pregătesc să se salveze înghițind jucătorii mici. Pentru asta în țări fără lideri atașați valorilor naționale precum se întâmplă în România, au nevoie de oamenii precum aceia așezați în piramida care îl susține pe Cîțu.

O piramidă de oameni legitimați mai mult de tupeu decât de voturile din decembrie 2020.Care se pot lăuda că au săpat groapa celui mai vechi partid din România atunci când l-au urcat pe imigrantul politic Cîțu în fotoliul lui Brătianu după ce s-au aliniat convex într-un alt punct de inflexiune impus de mentorii lui Klaus Iohannis. Mare liberal de conjunctură. Care a mai dat PNL-ului un alt președinte demolator. Doamna Gorghiu, femeia în roșu din echipa câștigătoare a noului președinte. Ce urmează? În afară de facturile umflate la energie de la iarnă, compensate complicat și teoretic pentru milioane de vulnerabili  definiți în 14 pagini. Sigur rămâne faptul că transportatorii și mai ales distribuitorii de energie vor marca profituri sigure și grase. Are grijă magicianul Virgil Popescu, vicele lui Cîțu într-ale economiei de piața cartelată. Urmează niște contre între Cioloș și Barna  în alt congres de partid care scade în sondaje. Apoi decizia CCR în privința moțiunii  după sesiunea de fotografii a echipei câștigătoare cu Frau Ursula. Și mai  ales anestezia generală înainte de drumul spre abator politic al echipei Orban. Asta după ocuparea în urma negocierilor cu PeSeDE a șefiei Camerei Deputaților și a Senatului. Scenarii apocaliptice gârlă cu ciocoi noi și sinonimele lor: paraziți, fățarnici, lași. Aleșii  noștri.