Toată lumea are dreptul la liberă exprimare, zic unii. Așa este democratic. Teoretic corect. Dar atunci când libera ta exprimare afectează spațiul meu emoțional este la fel de periculos ca atunci când folosești o armă fizică împotriva mea. Și legea trebuie să ne protejeze de astfel de atacuri. Care lege există doar dacă altercațiile verbale sunt în spațiul fizic.
De când cu campania asta electorală prelungită toate frustrările nației noastre, specialistă în drepturi și libertăți, se revarsă pe rețelele de socializare, generatoare de profituri multi-level, puzderie de insulte care creează haos și dezbinare. Când doi se ceartă al treilea câștigă. Totul este în alb și negru. Totul este despre ce crede X, Dacă Y crede altceva este declarat inamicul poporului X. Trebuie îngropat în fecalele din vocabularul frustraților ratați de pe stadioane. Cine studiază aceasta resursă de profit? Creatorii de algoritmi. Care generează bani mulți din exploatarea frustrării rataților vocali la adăpostul anonimatului.
Suntem spectatorii unei lupte între globalizare și izolare. Nici una benefică pentru cocârjații de taxe. Nu se poate merge pe soluția alb negru pentru că podurile ce leagă malurile salvatoare au fost distruse cinic de neo liberali. Plătitorii de taxe și aspiranții de drepturi vor dreptate în schimbul banilor dați spre gestiune. Și ce să vezi? Banii s-au evaporat în proiecte de râsul curcilor pentru salvarea unei planete verzi ipotetice tot mai cacao. Este un cancer care macină lumea veche. Nu se tratează decât cu chimioterapie care mai ucide și organe sănătoase.
Pe rețelele sociale s-a creat un câmp de luptă unde algoritmii sunt arme de spălare de creiere în masă. Cazul Tate este emblematic. Niște aroganți agresivi și nihiliști promit bogăție pentru frustrații asupriți de femei mai deștepte decât ei. Democrația terfelită, cu democrația ca armă. Diavolul din cuvinte.
De ce România este un teren fertil de experimente privind machiajul democrației in dictatura imposturii? Pentru că aici, la noi, forma bate fondul de mai mult de 100 de ani. De asta la Centenar a fost o caricatură de sărbătoare. De asta UDMR-ul ne-a propus soluția salvatoare scandaloasă Antonescu la prezidențiale. Un algoritm al impotenței.
Mi-am făcut cont pe TikTok ca să înțeleg ce-i mână pe oameni în malaxorul furiei inutile și neconstructive. Oamenii nu vor să înțeleagă, nu vor să citească, nu vor să își pună întrebări. Pentru că răspunsurile îi obligă la autoevaluare și responsabilități. Oamenii inteligenți, cu școală, vor schimbare cu orice preț renunță la gândire critică. Înțeleg furia și cauzele ei. Este motivată de actuala clică care conduce România. Ce nu înțeleg este cum schimbarea brutală, cu orice, doar schimbare să fie, le-ar putea aduce reducerea problemelor.
Cum, Doamne, nu înțeleg că sunt masa de manevră pentru algoritmi, așa cum au fost ucrainenii care au crezut că au o șansă împotriva Rusiei. Cine nu învață din greșelile altora plătesc democratic, furnizorilor de algoritmi specializați în profitul pe prostie. Trezire ușoară în algoritmi, nu în conștiință, AI nu are conștiință și are probleme la traducerea „democrației” în rusă, chineză și… engleza modernă.