După 30 de ani de realități paralele între stat de drept, lege și justiție, alegeri democratice, platforme politice, societatea civilă și pe de altă parte resursele umane emanate de tranziția interminabilă, cred că toate schimbările politice sunt doar schimbări de nume.
Săptămâna asta, o nouă garnitură de nume de miniștri defilează pe ecrane. După cum arată structura Parlamentului există o mare probabilitate ca să rămână acolo, după o mică tăvăleală prin comisii. Pentru ratingul televiziunilor. Într-o realitate paralelă însă, unde cuvântul CRIZĂ este vedetă Halloweenului din acest an. Pe scările instituțiilor cu dosare în sertare, Răul și Binele se războiesc pentru ce rămâne după ce fantomele trecutului mai călăresc o coadă de matură în noaptea de 31 octombrie. În PSD, gruparea Stănescu se războiește cu gruparea Dăncilă. Zice influentul lider că această garnitură de manageri și antreprenori trebuie să treacă. Antreprenor este supremul adjectiv al liberalilor pentru candidații lor, indiferent de competențe și studii. Pentru opoziția din PSD ăsta este un glonț cu dublu trofeu. O scoate pe Dăncilă și Minionii ei din camera comorilor și decimează în același timp garda liberală de sacrificiu. Un cadou pentru opoziția la lider din PNL. Pentru că și în PNL este luptă între putere și opoziția vremelnică. Pentru că așa e în România de când e lumea. Unde-s doi lideri, hop și bătălia pentru putere. Ringuri similare în USR și Pro România. Nu la UDMR, că la ei primează interesul de grup. Nici la PMP pentru că Băsescu este încă verde. Revin la figurile miniștrilor. Cea mai tristă este propunerea la Cultură. Cum să vrei să manageriezi Cultura fără să fii cult? Întrebat cine a fost Miron Costin, domnul în cauză, moldovean de fel, nu a știut să răspundă. I s-a mai cerut să numească 3 scriitori români din secolul 19. Nu a știut. Răspunsul comunicatorilor liberali în emisiuni electorale este că se pricep la antreprenoriat cultural. A înființat o televiziune la Suceava. O altă figură care pune semne de întrebare este candidata la Educație. Am citit cu atenție CV-ul doamnei. Are un parcurs interesant prin inspectoratul școlar și MEC fără nici o tangență cu învățământul superior unde este cheia relansării în domeniu. Lipsa de competențe în cercetare este marea problemă. Nu poate un profesor de liceu să decidă finanțări de locuri în universități fără să provină din mediul universitar. Reforma necesară în educație se face cu expertiză de înalt nivel în domeniul cercetării în educație și în nici un caz cu diplome de mentor. Se face cu profesori universitari și academicieni. Nu se poate face o reformă în domeniul școlilor doctorale cu un certificat de la Academia Națională de Informații. Fără oameni care au o gândire de ansamblu, care înțeleg mecanismele globale o să fie un fiasco. Poți să fii un extraordinar profesor și să eșuezi în funcția de director. Competențele necesare sunt complexe. Pălăria este prea mare pentru doamna în cauză. O să se vadă la audieri. Diferența între gradul unu și doctorat. Am fost suficient de masochistă să citesc CV-urile candidaților. Dacă erau depuse la o multinațională pentru un post de top management erau aruncate la tăietorul de hârtie. Cu câteva excepții. Externe și Apărare. Așa că știu ce ne așteaptă. Aceeași Mărie, cu altă pălărie. Și anul viitor o basma și o șapcă.
