Războiul comercial dintre SUA și China se intensifică din nou. După ce Beijingul a anunțat recent noi restricții la exportul de pământuri rare, administrația Trump a amenințat cu un tarif suplimentar de 100% pentru bunurile chinezești. Impasul actual vine cu doar câteva săptămâni înainte de întâlnirea așteptată a lui Xi Jinping și Donald Trump la summitul APEC din Coreea de Sud. Când am scris acest articol m-am gândit în special la provocarea de a lupta față în față cu o China care, susține ea, „este acum, dacă este necesar, gata să se decupleze de Statele Unite”.
În ultimii trei ani, Washingtonul a revendicat o putere largă de a impune reguli globale care interzic companiilor de oriunde din lume să trimită cipuri de computer de ultimă generație sau instrumentele necesare pentru a le produce în China. Oficialii americani au susținut că această abordare este necesară pentru a se asigura că China nu obține avantajul în cursa pentru inteligența artificială avansată. Însă un set amplu de restricții anunțate de Beijing săptămâna trecută a arătat că două pot juca acest joc. Guvernul chinez și-a exercitat propria influență asupra lanțurilor de aprovizionare la nivel mondial atunci când a anunțat noi reguli care restricționează fluxul de minerale critice care sunt utilizate în orice, de la cipuri de computer la mașini și rachete. Regulile, care urmează să intre în vigoare la sfârșitul acestui an, au șocat guvernele și întreprinderile străine, care ar putea avea acum nevoie să obțină licențe de la Beijing pentru a-și comercializa produsele chiar și în afara Chinei. Având în vedere dominația sa asupra producției acestor minerale din pământuri rare și controlul său asupra altor industrii strategice, China ar putea avea o capacitate chiar mai mare decât Statele Unite de a transforma lanțurile de aprovizionare în arme.
Hai se ne lămurim cu ce însemnă pământurile rare (pentru cei care nu știu) „Pământurile rare” (rare earth elements – REE) sunt un grup de 17 elemente chimice (precum neodim, ceriu, lantan, europiu, etc.) esențiale pentru: tehnologii moderne (telefoane, ecrane, baterii, motoare electrice); echipamente militare (radare, rachete ghidate); energie verde (magneți pentru turbine eoliene, vehicule electrice). Care este rolul Chinei? China controlează aproximativ 60–70% din producția globală de pământuri rare (și peste 85% din procesarea acestora). Deține cele mai mari rezerve cunoscute (circa 36–40% din totalul mondial). Cele mai importante regiuni miniere sunt Bayan Obo (în Mongolia Interioară), Ganzhou (provincia Jiangxi) și Sichuan. China folosește pământurile rare ca instrument de putere economică și geopolitică: în anii 2010, Beijingul a limitat exporturile spre Japonia, SUA și UE, invocând motive ecologice — ceea ce a generat o criză internațională și a crescut prețurile; azi, China controlează lanțul valoric complet: extracție, rafinare, producție de magneți și componente high-tech. În relația dintre SUA și China SUA depinde de China pentru importul și procesarea pământurilor rare. În contextul rivalității economice și tehnologice, Washingtonul a început să investească în mine alternative (California, Australia) și în reciclare. SUA acuză China că folosește „monopolul” ca armă economică. UE consideră pământurile rare „materii prime critice” și a lansat inițiative pentru reducerea dependenței de China. Există colaborări economice, dar și tensiuni privind condițiile ecologice și drepturile de proprietate intelectuală. China investește în Africa (ex. Republica Democrată Congo, Madagascar) și Asia de Sud-Est pentru a-și asigura acces la resurse și piețe noi. Prin Inițiativa „Belt and Road” (Noul Drum al Mătăsii), Beijingul își consolidează influența asupra fluxurilor de materii prime. Exploatarea și producea aduce cu ea probleme si controverse asupra impactului ecologic. Extracția și rafinarea produc poluare radioactivă și deșeuri toxice. În zone precum Baotou, ecosistemele au fost grav afectate.
De asemenea sunt critici privind condițiile de muncă și exploatarea comunităților locale dar și dispute legate de exporturi ilegale și piața neagră internă. Dependența lumii de China este văzută ca un risc strategic — o eventuală restricție de export ar putea bloca lanțuri de aprovizionare pentru tehnologii esențiale. Astfel a apărut o diversificare globală: Australia, Canada, SUA, Vietnam, Groenlanda și Africa încearcă să dezvolte propriile rezerve. Reciclarea materialelor rare devine o prioritate pentru economiile avansate. China, însă, își menține avantajul prin investiții masive în inovație și rafinare. Începând cu anii 1980–1990, China a adoptat o strategie de dezvoltare orientată pe resurse și exporturi. În timp ce alte puteri (SUA, Australia) închideau minele din motive de mediu sau costuri ridicate, Beijingul: a subvenționat extracția; a permis prețuri foarte mici la export și a investit masiv în rafinare și procesare. Rezultat: până în 2010, China producea peste 95% din pământurile rare ale lumii, devenind furnizorul esențial pentru aproape toate industriile high-tech globale. China tratează pământurile rare nu doar ca o marfă economică, ci ca un instrument strategic de politică externă. Ce obiective are: controlul lanțului valoric complet (de la mină la produs final: magneți, cipuri, baterii);creșterea puterii de negociere în raport cu economiile occidentale; promovarea industriei interne high-tech (Huawei, BYD, CATL, etc.); limitarea accesului concurenței prin politici de export selective. Avem câteva exemple: Criza din 2010: China a restricționat exporturile către Japonia (după o dispută maritimă), ceea ce a dus la o explozie a prețurilor globale — un semnal clar al puterii sale economice; în 2023, Beijingul a anunțat noi controale la export pentru galiu și germaniu — elemente esențiale în cipuri și energie verde — ca răspuns la sancțiunile americane privind tehnologia.
Poziția Statelor Unite: dependență și contraofensivă. Deși SUA au fost pionieri în exploatarea pământurilor rare (mina Mountain Pass, California), în anii 2000: producția s-a oprit din motive ecologice și economice; s-a ajuns la dependență aproape totală de China pentru importuri și rafinare. În actualele condiții răspunsul american este: reactivarea minei Mountain Pass (2020), în parteneriat cu companii americane și australiene; investiții federale prin programe precum Defense Production Act pentru stimularea producției interne; parteneriate strategice cu Australia, Canada, Japonia și Coreea de Sud; diversificare în lanțul de aprovizionare prin reciclare și cercetare în materiale alternative. SUA consideră pământurile rare o chestiune de securitate națională. În cadrul competiției tehnologice cu China (AI, cipuri, baterii, apărare), accesul sigur la aceste materiale devine esențial pentru menținerea supremației tehnologice. Și UE are un mare interes în producția de pământuri rare. UE este puternic dependentă de importurile din China — peste 98% din pământurile rare utilizate în Europa provin din surse chineze. Pentru Europa aceste materiale sunt necesare pentru industria auto electrică, turbine eoliene, baterii, și tehnologii verzi. Europa nu are infrastructură proprie de rafinare sau extracție competitivă și este confruntată cu presiunea obiectivelor „Green Deal” (neutralitate climatică până în 2050). Lansarea European Raw Materials Alliance (ERMA) și Critical Raw Materials Act (2023) vizează: creșterea producției interne (ex. Suedia, Finlanda); parteneriate cu țări africane și sud-americane; reciclare și circularitate a materialelor rare; reducerea dependenței de China la sub 65% până în 2030. Ce perspective sunt: China își consolidează controlul asupra rafinării; SUA și UE dezvoltă lanțuri alternative (America de Nord, Australia, Africa). Pământurile rare sunt pentru secolul XXI ceea ce a fost petrolul pentru secolul XX. China deține în prezent puterea resurselor strategice, dar SUA și UE își reconstruiesc capacitățile pentru a nu depinde de o singură țară. Această competiție redefinește echilibrul geopolitic global, plasând resursele minerale în centrul confruntării dintre puterea industrială a Chinei, inovația tehnologică a SUA și ambițiile ecologice ale Europei.
Îngrijorată de recenta dispută comercială cu China, administrația Trump accelerează eforturile de a crea un lanț intern de aprovizionare pentru pământuri rare, materialele puternice care stau la baza tehnologiei, de la turbinele eoliene la avioanele de vânătoare F-35. China s-a transformat în puterea mondială a pământurilor rare de-a lungul unor decenii de eforturi, iar astăzi controlează aproximativ 85% din procesare și peste 90% din producția de magneți. Când președintele american Donald Trump a lansat războiul comercial în aprilie, Beijingul a ripostat folosind această influență asupra pământurilor rare – forțând în cele din urmă oficialii americani la masa negocierilor. Aceste tensiuni i-au zdruncinat pe legislatorii americani, care erau de mult timp conștienți de vulnerabilitățile Statelor Unite în materie de minerale și au introdus în ultimele luni o serie de legislații menite să relanseze o industrie internă. Departamentul Apărării merge acum și mai departe, semnând recent un acord de miliarde de dolari care l-ar transforma în cel mai mare acționar al MP Materials, care operează singura mină de pământuri rare din Statele Unite. PERSPECTIVELE nu au fost întotdeauna atât de sumbre pentru Statele Unite, care au fost cândva gazda unei industrii robuste a pământurilor rare. Dar țara s-a îndepărtat de minerit cu zeci de ani în urmă, pe măsură ce preocupările legate de mediu au crescut și provocările financiare au afectat companiile, iar legislatorii americani au început să vadă industria ca una care ar trebui externalizată către alte țări. Fiind în afara jocului atât de mult timp, a fost dificil pentru firmele americane să se reintroducă, în parte din cauza unui deficit de expertiză care a apărut pe măsură ce Statele Unite s-au retras din minerit. Și apoi există provocarea financiară. Controlul dominant al Chinei asupra ofertei de pe piață i-a permis, de asemenea, să influențeze prețurile globale, îngreunând concurența oricui altcuiva.
Cu toate acestea, administrația Trump pariază că poate întoarce o pagină nouă. Pentagonul se implică acum, cu un anunț recent că va sprijini MP Materials cu un nivel fără precedent de sprijin din partea guvernului federal. În baza acordului de miliarde de dolari, MP Materials va construi o nouă fabrică de magneți din pământuri rare, pe care firma se așteaptă să o lanseze în 2028. Guvernul SUA s-a angajat să achiziționeze producția fabricii și a stabilit un preț minim pentru a ajuta la protejarea companiei de dificultățile financiare și presiunile pieței, în special cele care ar putea fi determinate de Beijing. Reprezentantul republican Gary Palmer a introdus, de asemenea, un nou act legislativ, Legea privind Securizarea Aprovizionării cu Minerale a Americii, care ar codifica cinci ordine executive emise de Trump, axate pe stimularea producției și prelucrării interne de minerale. „Dependența de China pentru mineralele critice este o amenințare incontestabilă la adresa securității noastre naționale”, a declarat Palmer într-un comunicat. „Acest proiect de lege este doar un pas către încetarea acestei dependențe.” Nici China nu stă pe loc. Pe măsură ce tensiunile comerciale s-au intensificat, Beijingul și-a întărit controlul asupra propriei industrii, inclusiv prin dezvoltarea, se pare, a unui catalog oficial al experților săi în pământuri rare și prin acceptarea pașapoartelor pentru monitorizarea călătoriilor în străinătate. Se așteaptă ca China să crească în continuare, iar China se așteaptă să mențină o cotă destul de mare din oferta și cererea globală. Totuși, pentru Statele Unite și aliații săi, duhul a ieșit din sticlă. Prin utilizarea cărții sale de pământuri rare în negocierile comerciale, Beijingul a demonstrat unei mari părți a lumii că nu este un furnizor de încredere – iar răul ar putea fi făcut.
