Decizia președintelui american Donald Trump de a intensifica livrările de arme către Ucraina este oare un semnal pentru Kiev să abandoneze eforturile de pace așa cum a declarat Rusia joi, 17 iulie, promițând că nu va accepta „șantajul” noului ultimatum de sancțiuni al Washingtonului? Nu. În viziunea lui Trump, reluarea livrărilor, înseamnă sprijinul pentru Kievul să oprească atacurile ruse cauzatoare de moarte în rândul civililor ucraineni.
Deci Trump a anunțat luni 14 iulie o poziție mai dură față de războiul Rusiei din Ucraina, stabilind un termen limită de 50 de zile pentru ca Moscova să ajungă la un armistițiu sau să se confrunte cu sancțiuni. SUA au promis, de asemenea, mai multe rachete și alte arme pentru Kiev. Maria Zakharova, purtătoare de cuvânt a Ministerului rus de Externe, a condamnat această mișcare. La rândul lor membrii Consiliul European al Uniunii Europene (UE) au aprobat pe 19 iulie cel de-al 18-lea pachet de sancțiuni, vizând în principal veniturile din petrolul rusesc și schemele de eludare a sancțiunilor. UE a impus o interdicție totală asupra oricăror tranzacții legate de conductele Nord Stream 1 și 2, ceea ce va împiedica finalizarea, întreținerea și exploatarea conductelor.
De asemenea, UE a pus capăt scutirilor acordate Cehiei pentru importurile de petrol rusesc. UE a sancționat încă 105 nave din flota umbră rusă, crescând numărul total de petroliere sancționate la 444. UE a sancționat companii rusești și internaționale care gestionează flota umbră, o rafinărie de petrol din India în care compania petrolieră de stat rusă Rosneft este acționar principal, căpitanul unei nave din flotă umbră, un operator privat al unui registru internațional de pavilion și o entitate din sectorul rusesc al gazelor naturale lichefiate (GNL). UE a impus o interdicție de import pentru produsele petroliere rafinate fabricate din țiței rusesc și importate din orice țară terță, cu excepția Canadei, Norvegiei, Elveției, Regatului Unit și Statelor Unite. Măsurile UE vizează atât capacitatea actuală a Rusiei de a vinde petrol la prețuri avantajoase, cât și subminează capacitatea pe termen lung a Rusiei de a vinde petrol către Europa. UE a menționat că veniturile din petrol constituie o treime din veniturile totale ale Rusiei și că scăderile recente ale veniturilor din petrol ale Rusiei, combinate cu o scădere a potențialului de câștig de pe piață, reprezintă un risc pentru bugetul federal rus.
Războiul total al Rusiei împotriva Ucrainei din februarie 2022 a dus la cel mai sângeros conflict din Europa de la al Doilea Război Mondial, Statele Unite estimând că 1,2 milioane de oameni au fost răniți sau uciși. Moscova spune că a fost forțată să lanseze războiul pentru a se proteja de un NATO în expansiune.
Ucraina și majoritatea guvernelor occidentale numesc războiul Rusiei o acaparare de teritorii în stil colonial. Forțele rusești controlează acum aproximativ o cincime din teritoriul ucrainean și avansează lent, dar constant, pe o vastă linie de front, suferind ceea ce SUA consideră a fi pierderi mari pe parcurs. Trump, care a făcut din încheierea conflictului o prioritate a administrației sale, amenință cu „tarife de 100% pentru Rusia” și sancțiuni secundare asupra țărilor care cumpără petrol rusesc dacă Moscova nu acceptă un acord de încetare a focului până la termenul limită de 50 de zile. Rusia spune că este gata să poarte discuții suplimentare, dar a precizat clar că dorește tot teritoriul a patru regiuni ucrainene pe care le-a revendicat ca fiind ale sale – termeni pe care Ucraina îi consideră inacceptabili și care ar echivala cu o capitulare. Moscova este, de asemenea, dornică să-și reînvie relația bilaterală deteriorată cu Statele Unite, dacă este posibil, deși ultimele mișcări ale lui Trump privind Ucraina au înrăutățit atmosfera. Fostul președinte rus Dmitri Medvedev a declarat că Rusia nu are planuri de a ataca NATO sau Europa. Dar a spus că ar trebui să răspundă și, dacă este necesar, să lanseze atacuri preventive dacă consideră că Occidentul escaladează ceea ce el a numit a fi războiul său la scară largă împotriva Rusiei. Remarcile lui Medvedev, relatate integral de agenția de știri de stat TASS, indică faptul că Moscova vede confruntarea cu Occidentul privind Ucraina escaladându-se după ultimele decizii ale lui Trump.
Dialogul Moscovei cu Washingtonul părea să se fi îmbunătățit după ce Trump a preluat din nou funcția în ianuarie, însă Trump este din ce în ce mai frustrat de președintele Vladimir Putin din cauza condițiilor pe care șeful Kremlinului le-a atașat oricărui potențial armistițiu. Rusia și Ucraina au purtat două runde de discuții de pace în Turcia la începutul acestui an, care au dus la un acord de schimb de prizonieri și rămășițe ale soldaților. Rusia menține pretențiile sale cu privire la încheierea unui acord de pace cu Ucraina. Printre condițiile puse de președintele Vladimir Putin pentru încheierea războiului din Ucraina se numără și solicitarea ca liderii occidentali să se angajeze în scris să înceteze extinderea NATO spre est (Ucraina, Georgia și Moldova) și să ridice o parte din sancțiunile impuse Rusiei (problema activelor suverane rusești înghețate în Occident și ca vorbitorii de limbă rusă din Ucraina să fie protejați).
Pentru Ucraina, reluarea transporturilor de arme sunt vitale, oferind un impuls imediat eforturilor defensive ale țării asediate. Transporturile Patriot și GMLRS, în special, vor consolida capacitățile critice de apărare aeriană și de atac la distanță, într-un moment în care Rusia a continuat să inițieze bombardamente intensive. Reluarea semnalează, de asemenea, o reasigurare morală și diplomatică: America este încă de partea Ucrainei, motiv pentru care Ucraina a reușit să se mențină pe linia de plutire de la invazia Rusiei. Ideea că Statele Unite și-ar putea pierde interesul pentru război – o idee pe care unii oficiali din administrația Trump, în special vicepreședintele JD Vance, au făcut multe pentru a o încuraja – a zdruncinat guvernul lui Zelenski, sugerând că ar putea avansa singuri spre un viitor mult mai periculos. Rușii au intensificat recent țintirea centrelor civile, iar sistemele de apărare aeriană furnizate de SUA le oferă ucrainenilor instrumentele necesare pentru a contracara aceste atacuri rusești, salvând astfel vieți civile.
Moscova produce 2700 drone Shahed și 2500 drone ”decoy/momeală” pe lună (momentul permite lansarea a 300-400 de drone pe noapte). Numărul tot mai mare de drone lansate în fiecare noapte copleșește apărarea aeriană a Ucrainei, mai ales de când Rusia a început să se concentreze asupra câtorva locații simultan. Ucraina, la rândul său, și-a continuat strategia de a ataca în profunzime teritoriul deținut de Rusia. În weekendul de 4 iulie, dronele ucrainene au vizat depozite de petrol și infrastructură militară critică din Crimeea și regiunea Belgorod din Rusia. Un raport neconfirmat a sugerat că un atac cu drone ucrainene a dezactivat cu succes un sistem de apărare aeriană S-400 în Crimeea. Dacă acest lucru este adevărat, atacul ar reprezenta o lovitură tactică semnificativă pentru apărarea aeriană a Rusiei în regiune.
Dacă ne uităm pe hartă ne întrebăm ce se întâmplă cu Belarusul? Multă liniște în zonă. În timp ce dictatorul belarus Alexander Lukașenko adâncește dependența țării sale de Rusia, disidenții luptă alături de Ucraina în Regimentul Kalinouski. Regimentul Kalinouski a fost înființat oficial în 2022 și a fost numit după Kastus Kalinouski, eroul național belarus și polonez care a condus Revolta din ianuarie 1863 împotriva Imperiului Rus în Belarus și Lituania. Unitatea a devenit de atunci un simbol puternic al rezistenței belaruse în exil. Mulți dintre luptătorii săi sunt veterani ai bătăliilor anterioare ale Ucrainei din Donbas, servind în formațiuni precum Detașamentul Pahonia și Grupul Tactic „Belarus”, care au apărut în 2014 și, respectiv, 2015. Alții s-au alăturat în urma protestelor de masă din Belarus din 2020, când Lukașenko a declanșat o represiune violentă împotriva disidenței. Până în martie 2022, peste o mie de belaruși au solicitat să se alăture Regimentului Kalinouski, mulți dintre ei disidenți care au fost închiși sau vizați pentru activismul lor. Creșterea numărului de voluntari a dus la întârzieri în verificare și dotare cu echipamente, încetinind desfășurarea lor. În urma alegerilor frauduloase din 2020 și a reprimării brutale a protestelor, Belarus a devenit din ce în ce mai izolat pe scena globală, câștigându-și reputația de „Coreea de Nord a Europei”.
Regimul încă operează sub autoritarism de tip sovietic, serviciul său de securitate rămânând numit KGB, o mare parte din conducerea sa fiind formată din vechea gardă. Pe măsură ce sancțiunile occidentale s-au înăsprit și relațiile diplomatice s-au prăbușit, Alexandr Lukașenko a devenit complet dependent de Rusia pentru sprijin economic și de securitate. Belarus este un stat marionetă rusesc. În timp ce Lukașenko face tot posibilul să se agațe de puterea pe plan intern, Rusia l-a susținut, dar cu ce preț: fiecare concesie apropie Belarusul de absorbția strategică completă de către Moscova. Acum, anexarea de facto a Belarusului de către Rusia ajunge în etapa finală, marcând punctul culminant al unui efort strategic de decenii al Kremlinului de a-și absorbi vecinul, potrivit Institutului pentru Studiul Războiului. Lukașenko continuă să joace rolul unei marionete loiale. La Forumul Economic Eurasiatic din iunie 2025 de la Minsk, el a propus o „Uniune 2.0” pentru a consolida integrarea financiară și tehnologică cu Rusia și alți aliați autoritari. Încadrând Uniunea Economică Eurasiatică ca o platformă pentru suveranitate și prosperitate, Lukașenko a arătat în schimb cum Belarusul este integrat în orbita Moscovei sub pretextul cooperării economice. Pentru factorii de decizie occidentali, acesta ar trebui să fie un semnal de alarmă: Belarus nu mai este un stat tampon, ci o fortăreață militară rusească. Această transformare reprezintă o amenințare directă pentru flancul estic al NATO, în principal pentru Polonia, statele baltice și Ucraina. Dacă nu este controlată, anexarea progresivă a Belarusului de către Rusia va deveni permanentă, asigurând Moscovei o poziție și mai puternică în Europa de Est. Întrebarea cu care închei acest material este: ar putea fi Belarus un nou front în războiul din Ucraina?