Tensiunile dintre Israel și Siria ating un nou punct critic, în timp ce pe scena politică internă de la Ierusalim izbucnește o controversă fără precedent: premierul Benjamin Netanyahu solicită grațiere înainte de finalizarea procesului său de corupție. Pe fundalul raidurilor israeliene din sudul Siriei și al avertismentelor formulate de administrația Trump privind evitarea unei destabilizări regionale, cererea de grațiere a lui Netanyahu reaprinde diviziunile interne și ridică întrebări despre direcția în care se îndreaptă statul israelian, prins între presiunea conflictelor externe și turbulențele politice de acasă. La Ministrul Apărării din Israel bate vântul schimbării.
Trump avertizează Israelul să nu „intervină” în Siria
Președintele american Donald Trump i-a transmis luni premierului israelian Benjamin Netanyahu să evite acțiunile care ar putea destabiliza Siria, la câteva zile după o operațiune israeliană în satul Beit Jin, soldată cu 13 morți. Mesajul a venit în timpul unei convorbiri telefonice în care cei doi lideri au discutat și despre „extinderea” acordurilor de pace regionale, potrivit biroului lui Netanyahu. Trump a avertizat pe platforma Truth Social că Israelul trebuie „să mențină un dialog puternic și sincer cu Siria” și să nu împiedice evoluția țării către stabilitate sub noua conducere a președintelui Ahmed al-Sharaa, care a preluat puterea după răsturnarea lui Bashar al-Assad. Liderul american, care promovează un pact de securitate între Israel și Siria, s-a declarat „mulțumit” de direcția în care merge guvernul Sharaa, pe care l-a primit recent la Casa Albă. Operațiunea israeliană de la Beit Jin, descrisă de Damasc ca „o crimă de război”, a vizat, potrivit armatei israeliene, membri ai grupării Jamaa Islamiya, aliată cu Hamas. Israelul insistă că va continua să lovească grupările militante din regiune, în ciuda armistițiilor fragile din Gaza și Liban. Netanyahu, criticat în regiune după o vizită la trupele desfășurate în zona tampon de pe Înălțimile Golan, a primit o nouă invitație la Casa Albă. Biroul său a subliniat că discuțiile cu Trump au vizat „dezarmarea Hamas, demilitarizarea Fâșiei Gaza și extinderea acordurilor de pace”.
O arhitectură diplomatică pentru Orient și Africa dominată de apropiații lui Trump
În culisele politicii americane pentru Orientul Mijlociu se conturează o echipă informală, dominată de aliați politici și prieteni ai președintelui american. Steve Witkoff, fost partener de afaceri cu Trump, a devenit figura centrală a diplomației americane în regiune, depășindu-i ca influență pe șefii Pentagonului și ai serviciilor de informații. Witkoff conduce negocierile cu Moscova și joacă un rol major în dosarele Siria, Gaza și Liban. Jared Kushner, arhitectul Acordurilor Abraham, a revenit în prim-plan sprijinindu-l pe Witkoff în planul american pentru Gaza. Alți apropiați ai președintelui, precum Tom Barrack și Massad Boulos, ocupă roluri strategice în relațiile cu Turcia, Siria, Liban și Africa. Barrack a pledat pentru ridicarea sancțiunilor împotriva Siriei, în timp ce Boulos a fost însărcinat cu medierea conflictelor din Sudan și Republica Democrată Congo. În Irak, Mark Savaya, membru al minorității caldeene și antreprenor în domeniul canabisului medicinal, a devenit noul trimis special al SUA, înlocuindu-l pe diplomatul de carieră Steven Fagin, redistribuit la Tel Aviv pentru a coordona mecanismele de supraveghere a armistițiului din Gaza. Reconfigurarea acestei echipe, dominată de figuri fără experiență diplomatică tradițională, ilustrează stilul personalizat și adesea imprevizibil al politicii externe a administrației Trump — un element care sporește tensiunile într-o regiune deja fragilă.
Netanyahu cere grațiere, după ce Trump îi solicită public eliberarea de răspundere
Premierul israelian Benjamin Netanyahu a depus oficial o cerere de grațiere în dosarul său de corupție, o mișcare rară și profund controversată, venită în urma apelurilor repetate ale președintelui american Donald Trump ca liderul de la Ierusalim să fie absolvit de orice acuzație. Netanyahu, inculpat din 2019 pentru mită, fraudă și abuz de încredere — acuzații pe care le respinge — nu a fost încă condamnat, dar procesul său, reluat în plin război cu Hamas, a divizat societatea israeliană. Într-o scrisoare adresată președintelui Israelului, Isaac Herzog, Netanyahu susține că o grațiere ar servi interesului public și ar contribui la reducerea tensiunilor interne. Herzog a transmis cererea către Departamentul de Grațieri din Ministerul Justiției, care va formula o recomandare, un proces ce ar putea dura luni. Administrația prezidențială a admis că se confruntă cu „o cerere extraordinară, cu implicații semnificative”.
Trump i-a cerut personal lui Herzog, într-o scrisoare separată trimisă recent, să-l grațieze pe Netanyahu. În istoria Israelului, grațierile înainte de condamnare sunt aproape inexistente — singurul precedent fiind scandalul „Linia 300” din anii ’80, când agenți Shin Bet au fost grațiați pentru a proteja secrete de stat.
O mențiune cu ceea ce a însemnat Linia 300
Singurul moment din istoria Israelului în care președintele statului a acordat grațiere înainte de condamnare rămâne scandalul „Linia 300”, un episod care a zguduit profund încrederea publică în instituțiile de securitate. Totul a început în aprilie 1984, când doi palestinieni au deturnat un autobuz al liniei 300, luând ostatici zeci de pasageri israelieni. Operațiunea de salvare lansată de unitatea antitero Sayeret Matkal s-a încheiat cu arestarea în viață a atacatorilor, imagini care au fost surprinse și de fotografi ai presei. La scurt timp după intervenție, autoritățile au anunțat însă că toți teroriștii au murit în timpul asaltului. Discrepanța dintre versiunea oficială și fotografiile publicate a declanșat o investigație jurnalistică explozivă: s-a demonstrat că doi dintre atacatori fuseseră executați după capturare de membri ai Shin Bet, serviciul intern de securitate. În încercarea de a acoperi cazul, conducerea Shin Bet a falsificat declarații, a distrus probe și a plasat vina pe oficiali ai armatei.
Pe măsură ce presiunea publică și politică creștea, statul se confrunta cu o dilemă: un proces deschis ar fi compromis operațiuni și metode clasificate ale serviciilor secrete. Pentru a preveni o expunere masivă a secretelor de stat, președintele Chaim Herzog a intervenit cu o măsură fără precedent — grațiere anticipată pentru directorul Shin Bet, Avraham Shalom, și alți membri implicați, înainte ca instanța să emită vreo condamnare. Decizia a încheiat brusc ancheta, dar a lăsat în urmă un semnal de alarmă puternic. „Linia 300” a devenit un simbol al tensiunii dintre securitate și statul de drept, al tentației instituțiilor de a opera în umbră și al modului în care puterea politică poate neutraliza mecanismele judiciare atunci când interese superioare sunt invocate. Acest episod continuă să fie invocat și astăzi ori de câte ori apare ideea unei grațieri înainte de verdict — un memento al riscurilor pe care asemenea intervenții le presupun pentru o democrație.
Mesajul lui Netanyahu
Într-un mesaj video, Netanyahu a pledat pentru închiderea dosarului, susținând că procesul „sfâșie societatea din interior” și că încetarea lui ar putea facilita reconcilierea națională. Premierul a afirmat și că grațierea i-ar permite să se concentreze pe securitatea țării. Netanyahu este primul premier în exercițiu care depune mărturie ca inculpat. Instanța i-a cerut prezență regulată în fața judecătorilor, însă audierile au fost adesea amânate din motive de securitate sau din cauza obligațiilor diplomatice ale acestuia. Pe fondul războiului, popularitatea lui Netanyahu rămâne redusă: un sondaj al Institutului pentru Democrație arată că majoritatea israelienilor îi cer demisia. Totuși, el continuă să domine clasamentele teoretice privind posibilii înlocuitori, reflectând dificultatea opoziției de a propune un lider alternativ puternic. Acuzațiile împotriva premierului, legate de favorizarea unor oameni de afaceri în schimbul unei acoperiri media avantajoase, au provocat rupturi majore în tabăra sa politică și au contribuit la instabilitatea care a generat cinci alegeri în patru ani. Tensiunile au fost amplificate de confruntarea deschisă a lui Netanyahu cu sistemul judiciar, în urma reformei controversate pe care guvernul său a încercat să o impună după revenirea la putere în 2022, declanșând cele mai mari proteste din istoria recentă a Israelului.
Netanyahu încearcă să-l înlăture pe șeful armatei Israelului, Eyal Zamir
Premierul israelian Benjamin Netanyahu și ministrul apărării Israel Katz încearcă să-l forțeze pe șeful Statului Major, generalul Eyal Zamir, să demisioneze la doar opt luni după numirea acestuia — un gest care amplifică tensiunile dintr-o societate deja divizată și pune în lumină confruntarea deschisă dintre puterea politică și instituțiile statului. Eforturile de înlăturare a lui Zamir au loc în timp ce armata israeliană duce lupte simultane pe mai multe fronturi: Hamas în Gaza, Hezbollah în Liban, milițiile iraniene din Irak și Yemen, precum și Iranul însuși. În ciuda acestor provocări, Netanyahu pare hotărât să-și consolideze controlul politic asupra aparatului militar, urmând modelul președintelui american Donald Trump, după cum spun analiștii. Zamir, fost comandant de tancuri și ofițer cu o carieră vastă în Ministerul Apărării, a fost inițial alegerea lui Netanyahu, considerat loial și dispus să ia decizii ferme. Cariera lui recentă include gestionarea unui conflict de 12 zile cu Iranul și coordonarea operațiunii de eliberare a ultimilor ostatici israelieni din Gaza — acțiune facilitată de Washington și despre care se spune că premierul însuși ar fi încercat să o blocheze. Dar relația dintre cei doi s-a deteriorat rapid. Zamir a refuzat să execute ordine pe care le consideră politizate, printre care planul premierului de a cuceri Gaza City, avertizând că o astfel de operațiune ar pune în pericol viețile ostaticilor și ar agrava dezastrul umanitar. Confruntarea a escaladat în noiembrie, când Zamir a concediat mai mulți ofițeri în urma concluziilor Comisiei Turjeman privind eșecurile din 7 octombrie 2023. Katz a respins decizia, iar Netanyahu a blocat mai multe dintre promoțiile propuse de șeful armatei. Potrivit unor surse politice citate de media israeliană, guvernul intenționează să-l înlocuiască pe Zamir cu generalul Roman Goffman, consilier militar al premierului, cunoscut pentru apropierea ideologică de dreapta religioasă. Sursele spun că Netanyahu și Katz „vor face viața imposibilă” lui Zamir până când acesta va renunța la funcție.
Pentru mulți israelieni din tabăra liberal-democratică, Zamir a devenit, alături de procurorul general Gali Baharav-Miara, unul dintre ultimii „gardieni” instituționali care împiedică transformarea structurală a statului. Ei văd această confruntare ca parte a unei lupte mai largi pentru identitatea Israelului: între moștenirea laică și democratică a fondatorilor și ascensiunea câmpului naționalist-religios. Observatorii scenei politice remarcă transformarea profundă a lui Netanyahu, care, începând cu inculparea sa din 2019, pare să-și fi construit întreaga strategie politică în jurul ideii că instituțiile statului l-au trădat. Unii juriști afirmă chiar că dosarul său ar trebui redenumit: „Benjamin Netanyahu vs. Statul Israel”. Criza deschisă dintre guvern și conducerea armatei se produce într-un moment critic, în care Israelul se confruntă cu amenințări externe multiple și un climat intern inflamabil. Rezultatul luptei pentru poziția lui Zamir va avea consecințe majore asupra direcției politice și instituționale a Israelului în anii următori.
