Premierul italian Giorgia Meloni s-a întâlnit vineri 18 aprilie cu președintele american Donald Trump la Washington, unde au discutat despre relațiile transatlantice și tarifele impuse de Trump UE, în mare parte suspendate până în iulie. Trump a declarat că va exista un acord comercial cu UE înainte de sfârșitul pauzei de 90 de zile, dar nu a elaborat și nu a oferit o descriere a ceea ce ar putea reprezenta acesta. Întâlnirea de la Casa Albă nu este neapărat semnificativă din punct de vedere al conținutului, dar a servit drept testare a relației UE-SUA.
Abordarea a fost: Meloni intermediar între Bruxelles și Casa Albă. Confruntându-se cu un grad mai mare de animozitate din partea celei de-a doua administrații Trump decât din partea primei, Bruxelles-ul speră că Meloni va putea readuce pe o cale normală relația transatlantică, acum în pericol. De când a devenit liderul Italiei în 2022, premierul de extremă dreapta s-a transformat într-un aliat indispensabil pentru Bruxelles. Meloni a devenit un mediator între UE și alți lideri de extremă dreapta care sunt mai eurosceptici decât ea. De asemenea Meloni a reușit să realizeze acest lucru în mare parte prin extinderea pozițiilor sale de extremă dreapta – inclusiv politicile anti-imigrație de linie dură – la o agendă la nivel european, mai degrabă decât la una exclusiv naționalistă. Ea a repetat exact această abordare la Casa Albă vineri 18 aprilie, nu doar prin a-l lăuda pe Trump și a sublinia ideologia lor comună, ci și prin sugerarea că agenda lor de extremă dreapta ar trebui să acopere întregul Occident.
„Scopul meu este să fac Occidentul din nou măreț”, a spus ea în Biroul Oval în fața lui Trump și a continuat-„Știu că atunci când vorbesc în principal despre Occident, nu vorbesc despre spațiul geografic. Vorbesc despre civilizație și vreau să fac această civilizație mai puternică.” Dar pentru Meloni există contestatari la Bruxelles. Unii oficiali de la Berlaymont afirmă că a te baza pe ea ca intermediar cu Trump și ca reprezentant al UE pe scena mondială înseamnă probabil că îi oferim și mai multă libertate de acțiune pentru a implementa o agendă al cărei extremism este din ce în ce mai în contradicție atât cu principiile liberale ale UE, cât și cu legile sale, ca să nu mai vorbim de mai multă influență asupra direcției politicii UE. Ulterior Meloni s-a întâlnit cu JD Vance la Roma și a continuat discuțiile din Biroul Oval. Vance s-a întâlnit cu cardinalul Pietro Parolin dar își dorește o întâlnire cu Papa Francisc. Potrivit unor surse familiarizate cu această chestiune, vicepreședintele, un catolic devotat, speră să aibă cel puțin o scurtă întâlnire cu pontiful în vârstă de 88 de ani, care ar deveni punctul central al vizitei sale. Ce ar însemna această întâlnire? Ar putea semnala un dezgheț în relațiile dintre Vatican și Washington, după luni de tensiuni pe teme precum conducerea morală și migrația, Papa declarând anterior că deportările în masă ale persoanelor care fug de sărăcie sau persecuție aduc atingere „demnității multor bărbați și femei și unor familii întregi”.
”Greu cu boii mici la deal”. Explicația acestei expresii este că ea se referă la situațiile, deloc rare, în care cineva încearcă să facă o treabă bună cu resurse total insuficiente. Asta este situați lui Trump față de acordul de pace din Ucraina. Nici Zelenski (care nu vrea alegeri generale prelungind efectele Legii marțiale) nici Putin ale cărui cerințe sunt inamisibile nu numai pentru Zelenski ci și pentru europeni. În aceste condiții președintele SUA, Donald Trump, a declarat vineri, 18 aprilie, că Washingtonul ar putea renunța la discuțiile pentru a pune capăt războiului din Ucraina în câteva zile, dacă nu există progrese rapide din partea Moscovei și a Kievului. Avertismentul a confirmat o schimbare bruscă a mesajului SUA, secretarul de stat Marco Rubio declarând anterior la Paris că Statele Unite vor „merge mai departe” dacă pacea nu este „fezabilă”. Trump a făcut presiuni asupra ambelor părți pentru un armistițiu, dar nu a reușit să obțină nicio concesie majoră de la Kremlin, în ciuda unui apel telefonic inovator cu președintele rus Vladimir Putin și a negocierilor repetate cu Moscova. Trump a refuzat să dea vina nici pe Putin, care a ordonat invazia la scară largă a Ucrainei pro-occidentale din februarie 2022, nici pe președintele Kievului, Volodimir Zelenski. Dar a insistat că ambele părți trebuie să facă progrese. Unul dintre puținele angajamente pe care Trump le-a obținut de la Rusia – un moratoriu temporar privind atacurile asupra infrastructurii energetice ucrainene – a „expirat” vineri, a declarat purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, ca răspuns la o întrebare AFP.
Putin a respins luna trecută o propunere comună americano-ucraineană pentru o pauză completă și necondiționată a conflictului, în timp ce Kremlinul a condiționat un armistițiu la Marea Neagră de ridicarea anumitor sancțiuni de către Occident. Trump și-a exprimat, de asemenea, în repetate rânduri furia și frustrarea față de Zelenski, o ruptură semnificativă față de predecesorul său, Joe Biden. Frustrat de incapacitatea sa de a ajunge rapid la un acord de pace între Rusia și Ucraina, președintele Donald Trump a declarat că este gata să se „retragă” dacă Rusia și Ucraina nu pot ajunge curând la un acord asupra unei soluții – chiar dacă această retragere din diplomație ar putea avea consecințe dezastruoase pentru Ucraina și Europa. Vicepreședintele JD Vance, un sceptic al sprijinului SUA pentru Ucraina, care a prezidat unele discuții recente de politică de la Casa Albă privind războiul, a adoptat vineri un ton optimist. „Suntem optimiști că putem, sperăm, să punem capăt acestui război, acestui război foarte brutal”, a spus el. Și Trump a spus că încă vede „o șansă bună de a rezolva problema”. Optimismul lor ar putea reflecta speranța administrației că poate presa o Ucraină slabă să ajungă la o înțelegere de tipul „acum sau niciodată”. Între timp, angajamentul de a pune capăt războiului pare să fi dispărut, chiar dacă se recunoaște că 2.500 de soldați mor pe săptămână în ceea ce Trump a numit vineri 18 aprilie o „bătălie vicioasă”. S-a dovedit că Ucraina nu era o problemă care putea fi rezolvată într-o zi, ci un efort care ar necesita diplomație sistematică și presiune asupra Rusiei. Impasul fundamental cu care se confruntă Trump și negociatorii săi este refuzul Rusiei de a face compromisuri în chestiuni majore.
Steve Witkoff, trimisul special al lui Trump, a vorbit mai mult de patru ore cu președintele Vladimir Putin luna aceasta. Însă sursele spun că Putin nu s-a clintit de la cererile sale intransigente ca Rusia să obțină teritoriu ucrainean și dominația în materie de securitate. Witkoff a încercat să formuleze o propunere pe care liderul rus ar putea-o accepta. Joi, 17 aprilie, Witkoff a prezentat liderilor ucraineni și europeni un cadru de negociere rezultat în urma întâlnirii cu Putin. Dar acesta a inclus atât de multe concesii făcute Moscovei pe teme de securitate încât oficialii ucraineni și europeni s-au opus, conform media. Rusia ar controla cele cinci regiuni pe care le ocupă în prezent, iar Ucrainei i s-ar interzice să adere la NATO, potrivit unui raport publicat de Bloomberg News. Actualul pachet Witkoff ar fi greu de acceptat pentru președintele ucrainean Volodimir Zelenski. Dar factorul decisiv ar putea fi faptul că nu pare să includă garanții de securitate susținute de SUA. În schimb, Ucraina ar fi aparent lăsată să se descurce singură cu asistență din partea națiunilor europene, dar probabil fără „garanția de siguranță” a SUA. Oficialii europeni susțin că fără ajutorul american sprijinul lor militar și de informații nu va fi suficient pentru a proteja Ucraina după un acord de pace. Europenii nu au suficiente trupe sau arme moderne pentru a descuraja un atac total al Rusiei. Le lipsesc sistemele de comandă și control necesare pentru a monitoriza un armistițiu și a coordona un răspuns la o viitoare agresiune rusă. Cea mai importantă problemă pentru Europa este cea a serviciilor secrete. Luna trecută, Kievul a reușit să supraviețuiască unei întreruperi de șase zile a sprijinului serviciilor secrete americane, menită să obțină concesii de la Zelenski. Dar, dacă ar fi continuat încă o săptămână, se spune că oficialii ucraineni cred că consecințele ar fi fost dezastruoase. Fără informațiile satelitare americane, Ucraina nu poate prevedea atacuri rusești cu rachete, drone sau alte atacuri. Europenii nu au o alternativă bună. Deși Trump pare să disprețuiască Ucraina și o învinovățește în mod bizar pentru provocarea invaziei Rusiei din 2022, el rămâne entuziasmat de extinderea legăturilor diplomatice și comerciale cu Moscova.
Oficialii Casei Albe au susținut în cadrul întâlnirilor strategice că „trilioane” de dolari ar putea fi obținute din viitoarele investiții americane în Rusia. Aceasta este o linie promovată de Kirill Dmitriev, șeful fondului suveran rus, care a fost un intermediar cheie pentru Witkoff. Dar această viziune asupra unui viitor boom rusesc nu este împărtășită pe scară largă de analiștii privați. Interesul în scădere al lui Trump în negocierea păcii în Ucraina este un motiv important pentru care aliații Americii din Europa și Asia se îndoiesc din ce în ce mai mult de fiabilitatea protecției de securitate a SUA. Pentru națiunile europene, este o problemă existențială. Acestea se confruntă cu o amenințare din partea unei Rusii a cărei apetit pentru putere va crește doar dacă va obține un acord favorabil cu Ucraina. Cu toate acestea, ochii lui Trump par a fi ațintiți asupra unei ”bonanza” imaginare care urmează la Moscova (bonanza se traduce în limbajul diplomatic ca fiind ”un noroc neașteptat” sau ca o ”mină de aur”)
Post Scriptum: Cum au fost văzuți ultimi Papi? Apelul clar al Papei Ioan Paul al II-lea „Nu vă temeți” a devenit emblematic pentru invitația sa adresată tinerilor catolici de a-și îmbrățișa credința și pentru mobilizarea Occidentului împotriva spectrului comunismului internațional. Marea carieră teologică a lui Benedict al XVI-lea și mandatul său ca papă sub modelul de preot și profesor se rezumă în simpla sa declarație: Deus caritas est. Pentru Francisc, lumea își va aminti probabil, în săptămânile imediate de după moartea sa, motto-ul său adesea citat, deși adesea denaturat, „cine sunt eu să judec?”.
