Schimbarea generalului Gerasimov (!?)

Pe măsură ce timpul trece Rusia se pregătește pentru un război de lungă durată. Veți spune că războiul se va duce în Ucraina. Cred că vă înșelați. Vă aduceți aminte ce spunea Pistorius, ministru apărării din Germania? El a declarat că un atac rusesc asupra alianței NATO este „posibil” în „cinci până la opt ani”. Mutările de la Kremlin ne dau ca valabil acest scenariu. El depinde și de alte variabile dar în principiu ne îndreptăm spre acest moment.

Încă avem timp de pregătire. În orice caz, nimic din toate acestea nu semnalează o schimbare în direcția politică. Putin a pus ”operațiunea militară specială”, adică războiul din Ucraina, în centrul organizării guvernului său. Țarul de la Kremlin are nevoie de  tehnocrați pentru a-și menține mașina de război în funcțiune pe termen lung. Remanierea guvernului de la Kremlin, aș zice mai bine a echipei de securitate națională, înlocuindu-l pe ministrul Apărării, Serghei Șoigu, cu consilierul economic Andrei Belousov, într-o mișcare surpriză a devoalat intențiile lui Putin pe termen lung: un război cu NATO.

Șoigu a condus ministerul rus al apărării din 2012 și acum va deveni șeful Consiliului de securitate al Rusiei. Fostul lider al Consiliului de securitate, Nikolai Patrushev, este de așteptat să ocupe un nou post nespecificat, care va fi anunțat în zilele următoare. Este o retrogradare mare a lui Patrushev. Unde va ajunge Patrushev din rolul de a fi cel care a modelat viziunea lui Putin asupra lumii? Are șaptezeci și doi de ani, așa că pensionarea se poate face în Duma Rusie (parlamentul). Alte poziții, cum ar fi șef al Administrației Prezidențiale sau înlocuirea lui Iuri Ushakov, în vârstă de șaptezeci și șapte de ani, ca consilier prezidențial pentru politică externă, ar părea a fi prea administrative, respectiv marginale dar nu imposibile.

Este posibil ca Putin să creeze de fapt ceva nou doar pentru el, cum ar fi pozițiile menționate mai sus de consilier pentru securitate națională sau director de informații naționale. Sistemul rus nu prevede nici un consilier de securitate națională, nici un director de informații naționale. De fapt, Patrushev devenise ambele, ceea ce a fost dezastruos pentru el. Patrushev a crezut în toate ”conspirațiile” occidentale despre Rusia inclusiv în divizarea acesteia ceea ce a creat un efect negativ asupra politicii Kremlinului. Patrushev a fost ”șoimul” din cabinetul Putin. Shoigu nu este un ”porumbel”, dar nici un șoim: este doar un politician. Rămâne de văzut dacă păstrează aceeași stăpânire asupra politicii de securitate a Rusiei, deși este un operator politic viclean și un prieten personal al lui Putin.

Nu există niciun motiv să credem că, în circumstanțele actuale, el va fi o voce pentru pace, dar cel puțin putem spera că nu va argumenta pentru o escaladare ulterioară. Într-un regim opac precum cel al lui Putin, orice zdruncinare a cercului interior este supusă speculațiilor. Așa că ar fi prematur să citim prea multe despre înlocuirea lui Șoigu și să tragem concluzii cuprinzătoare despre starea politicii ruse pe baza remanierii. Aceste schimbări ar putea fi legate de orice, de la corupția din ministerul apărării sub Shoigu despre care se știe (arestarea  bruscă a unui aliat al lui Șoigu a declanșat speculații cu privire la o luptă internă în cadrul elitei de la Kremlin, declanșată de corupția care a pus stăpânire pe forțele armate post-sovietice ale Rusiei), până la începutul noului mandat a lui Putin, făcând din acesta un moment oportun pentru a face schimbări pe care le ia în considerare de mult.

După toate probabilitățile, ambii factori au contribuit cel puțin parțial la decizie. Numirea lui Belousov, cunoscut ca un tehnocrat, pledează de mult timp  pentru un mai mare control de stat asupra economiei ruse. Instalarea unui consilier economic de încredere în acest rol subliniază, de asemenea, gradul în care efortul de război al Rusiei în Ucraina a ajuns să-i domine economia, necesitând un administrator capabil la conducerea ministerului care o gestionează. Momentul acestei mișcări este demn de remarcat, deoarece Rusia se bucură în prezent de un anumit impuls pe câmpul de luptă din Ucraina. Până în acest an, Rusia a profitat de întârzierea asistenței militare acordate de SUA Ucrainei pentru a obține câștiguri de-a lungul liniei de front în regiunea de est a Donețk.

Și chiar în acest weekend, forțele ruse au început un nou asalt în regiunea de nord-est Harkiv, ceea ce a determinat Moscova să acapareze mai mulți kmp pe zi decât în orice alt moment al războiului, în afară de început. Am văzut discuții despre faptul că Belousov este mai degrabă un economist decât un soldat. Să nu uităm că nici Șoigu și nici predecesorul său Anatoli Serdiukov (fostul șef al Serviciului Fiscal Federal) nu erau soldați (și nici majoritatea omologilor lor occidentali-vezi Chuck Hagel-US- sau Tinca Gheorghe-RO), aceasta înseamnă a înțelege greșit rolul ministrului apărării. Șeful Statului Major General, în prezent generalul Valeri Gerasimov, este soldatul de top al Rusiei, responsabil de planificarea și operațiunile militare și raportează direct comandantului șef, președintele. Ministrul apărării, mai ales în timp de război, este în esență un administrator, care se asigura că armata are oamenii și materialul de care are nevoie. O întrebare cheie va fi legată de viitorul lui Gerasimov. A performat Gerasimov în Ucraina? Nu.

Criticii occidentali au numit armata rusă naivă, prost echipată, lentă în reacție și condusă de structuri de comandă nefuncționale. În calitate de tânăr student la școala militară, el depășise lipsa de intuiție naturală „devorând teancuri de cărți militare ale teoreticienilor militari ruși”, potrivit Seth Jones, un fost analist al serviciilor de informații americane care a inclus o biografie a lui Gerasimov într-o carte ”Trei bărbați periculoși”. În cele din urmă a devenit un student de top. A fost comandant al unei unități de tancuri în Polonia anilor 1977 și apoi între ofițerii de top din Estonia anilor 1990. Gerasimov a ajutat la anexarea Crimeei de la Ucraina în 2014. El avea să supravegheze „omuleții verzi” – purtând uniforme rusești verzi și purtând arme rusești – care urmau să preia controlul, mai târziu, în același, an unor zone din regiunile Lugansk și Donețk din estul Ucrainei.

Cu toate succesele domnului Gerasimov, cariera sa este acum una caracterizată prin respect orb față de Putin, nu prin ingeniozitate militară. În orice caz un nou ministru aduce de obicei propriul său șef al Statului Major General (așa este cutuma). Odată ce va fi stabilit în noua sa funcție, Belousov o să caute, de asemenea, o schimbare. Aceasta ar putea fi o veste proastă pentru Ucraina, deoarece există un număr de potențiali candidați în pole-position care probabil ar face o treabă mai bună. Cine sunt eventuali candidați? Generalul colonel Mikhail Teplinski, comandantul Forțelor Aeropurtate, sau chiar „Generalul Armaghedon” însuși, Serghei Surovikin (căzut în dizgrație din cauza sprijinului său pentru revolta Evgheni Prigozhin și a mercenarilor săi Wagner). Surovikin nu a fost retras și este ținut pe bancă. Vom vedea!