Șefa serviciilor secrete americane a făcut afirmații dure despre amestecul Rusiei în alegerile din 2016, acuzându-i în același timp de o „conspirație” pentru a „politiza” informațiile și cerând Departamentului de Justiție să lanseze o anchetă penală împotriva oficialilor administrației Obama. Duminică, 20 iulie, directoarea serviciilor secrete naționale, Tulsi Gabbard, a declarat că biroul său va trimite un memoriu, memoriu care a fost publicat vineri, 18 iulie, împreună cu o declarație, și documentele justificative către Departamentul de Justiție al SUA, pentru a fi utilizat în potențiale urmăriri penale ale unor oficiali ai serviciilor secrete nenominalizați/anonimi din epoca Obama.
„Trimitem toate documentele pe care le-am descoperit către Departamentul de Justiție și FBI pentru o sesizare penală”, a declarat Gabbard într-un interviu acordat Fox News. Nu a spus explicit cine speră să fie urmărit penal. Memorandumul îi acuză pe foștii oficiali democrați de o „conspirație” pentru a „politiza” informațiile despre amestecul Rusiei în alegerile din 2016, pentru a „submina” victoria electorală a lui Donald Trump. Însă nici memorandumul, nici raportul nu infirmă volumele de dovezi publice ale interferenței, inclusiv o anchetă a Comisiei de Informații a Senatului condusă de republicani (Marco Rubio).
O anchetă bipartizană a Senatului din 2020 și o analiză recentă a CIA au descoperit ambele că Rusia s-a amestecat în alegerile din 2016, lansând o campanie de dezinformare menită să dăuneze candidaturii democratei Hillary Clinton. Documentele lui Tulsi Gabbard prezintă o descriere ambiguă a ceea ce a spus comunitatea de informații despre aceste eforturi și amploarea lor. În centrul noilor acuzații ODNI se află corespondența internă recent declasificată, despre care agenția spune că arată o contradicție între evaluările interne și declarațiile publice despre interferența Rusiei.
De exemplu, o notă internă a lui James Clapper din august 2016, pe atunci director general al Directoratului Național de Informații (DNI), arată că analiza datelor a indicat că nu a existat „nicio intenție a unei amenințări rusești de a manipula direct numărarea voturilor”. O alta, din noiembrie 2016, spune că Rusia „probabil nu încerca… să influențeze alegerile prin utilizarea de mijloace cibernetice”. Iar o alta, din decembrie, spune că „actorii ruși nu au influențat rezultatele recente ale alegerilor din SUA prin desfășurarea de activități cibernetice rău intenționate împotriva infrastructurii electorale”. Însă Gabbard se referea la o evaluare a serviciilor secrete americane de la începutul anului 2017, conform căreia Rusia a încercat să denatureze rezultatul alegerilor în favoarea lui Trump. Rusia a orchestrat o scurgere de e-mailuri furate de la Comitetul Național Democrat și a creat conturi false pe rețelele de socializare. Ancheta comisiei Senatului din 2020, care a intervievat peste 200 de martori și a analizat un milion de documente pe parcursul a trei ani, a ajuns la aceeași concluzie. Ceea ce noul raport a lui Gabbard nu subliniază este ceea ce comunitatea de informații a spus de la bun început: oficialii din guvern au fost consecvenți în declarațiile lor publice – și în mărturiile sub jurământ – conform cărora Rusia nu a reușit să schimbe rezultatele alegerilor sau să modifice numărarea sau funcțiile mașinilor de vot, ceea ce ar constitui atacuri „cibernetice” împotriva „infrastructurii electorale”.
De fapt, oficialii serviciilor de informații și ai Casei Albe au declarat clar, în repetate rânduri, că Rusia nu a modificat niciun număr de voturi și nici nu a alterat numărătoarea efectivă a voturilor. Cu alte cuvinte, nimeni numit în raport nu a afirmat de fapt că Rusia ar fi folosit mijloace „cibernetice” pentru a ataca „infrastructura electorală”, care este chiar miezul acuzației. Noul raport ODNI nu abordează ceea ce a concluzionat de fapt comunitatea de informații: că Rusia a folosit mijloace „cibernetice” pentru a pirata rețelele interne ale Comitetului Național Democrat, a exfiltrat e-mailuri și alte date de comunicații, le-a spălat prin WikiLeaks și apoi le-a răspândit pe rețelele de socializare în încercarea de a submina sprijinul public pentru campania lui Hillary Clinton. Senatorul Mark Warner, democrat din Virginia, președintele Comisiei de Informații a Senatului, a declarat vineri18 iulie într-un comunicat: „Inspectorul general Gabbard nu publică informații noi – ea reîmpachetează teorii ale conspirației deja demontate pentru a semăna neîncredere și a afecta încrederea publicului în comunitatea de informații.”
Raportul oferă o cronologie a momentului în care oficialii din serviciile de informații au discutat intern acțiunile Rusiei. În mod semnificativ, acesta nu infirmă și nu contrazice concluziile anchetei din 2020 a Comisiei de Informații a Senatului privind interferența alegerilor Rusiei din 2016, nici dovezile publice care susțin aceste concluzii. În septembrie 2015, FBI a contactat Comitetul Democratic Naţional (DNC) după ce a detectat o breșă de securitate pe serverele sale, pe care FBI a atribuit-o unui actor rus. Aceasta este o mărturie publică sub jurământ a lui Yared Tamene Wolde-Yohannes, un contractor IT al DNC. În aprilie 2016, DNC a contactat CrowdStrike pentru a investiga o altă intruziune detectată. CrowdStrike, care era, de asemenea, sub contract cu Comitetul Naţional Republican (RNC), a atribuit breșa unor actori ruși cunoscuți. Acești atacatori erau deja familiarizați comunității de securitate cibernetică mai largi, având în vedere și Departamentul de Stat, Casa Albă și Pentagonul. În iulie, un site de știri cu legături cu Rusia, numit DCLeaks și site-ul WikiLeaks, au publicat o serie de comunicări exfiltrate de la DNC – aproximativ 20.000 de e-mailuri – aceleași date preluate de actori ruși de la DNC. rețele. În octombrie 2016, Department of Homeland Security (DHS) și Office of the Director of National Intelligence (ODNI) au emis o statistică comună, un raport care atribuie atacul cibernetic DNC al Rusiei, confirmând ceea ce mulți analiști raportaseră de luni de zile. Raportul Comisiei de Informații a Senatului documentează, de asemenea, un efort concertat al guvernului rus de a influența opinia publică americană prin intermediul rețelelor de socializare, inclusiv prin reclame direcționate. În ce măsură au schimbat aceste eforturi părerea alegătorilor? Motivația personală a alegătorilor este notoriu de dificil de cuantificat, deși unii au încercat. Noul raport ODNI, pe scurt, prezintă în mod eronat (!?) o campanie de influență rusească documentată, care vizează percepția alegătorilor, ca fiind o campanie cibernetică de manipulare a totalului voturilor.
De asemenea, omite un subiect de o relevanță mai actuală: dovezile că Rusia își continuă eforturile de a remodela percepțiile despre adevăr în dezavantajul Americii. Dezvăluirile lui Gabbard au generat discuții de ambele părți ale diviziunii politice. Conservatorii pro-Trump au sărbătorit vestea, prezicând că acum, în sfârșit, va exista o oarecare măsură de responsabilitate ca răspuns la ceea ce comentatorul Don Surber (fost jurnalist la The Charleston Daily Mail și autor de cărți despre Trump) și a numit pe bună dreptate „povestea secolului”. La rândul lor, stângiștii (democrați) au denunțat cu sălbăticie dezvăluirile ca fiind un complot menit să distragă lumea de la presupusa relație a lui Trump cu Jeffrey Epstein sau de la un alt delict inventat. Acuzațiile penale vor depinde de Departamentul de Justiție care este condus acum de neclintita Pam Bondi, procurorul general al lui Trump. Eu cred că există șanse mari să vedem niște urmăriri penale notabile. În orice caz pedepsele cu închisoarea sunt mult mai puțin probabile. Din câte știu eu, care am studiat în SUA și m-a ”plimbat” prin instituțiile de acolo învățând proceduri, Juriul din Washington D.C. nu va condamna niciodată un democrat pentru traversare ilegală a străzii, darămite pentru trădare. Din ce mă informez din presa america sau din discuțiile cu prieteni de acolo, există o luptă între președinte și judecători. Articolul II din Constituție ar putea conferi toată autoritatea executivă unui președinte al Statelor Unite. Dar asta nu i-a împiedicat pe judecătorii saturați de aroganță, să pretindă că ei, nu președintele, dețin de fapt o mare parte din această putere executivă.
Astfel, când Donald Trump a decis să trimită niște criminali venezueleni violenți în El Salvador pentru a fi ținuți în siguranță unul dintre judecători pe numele său Jeb Boasberg a început să vocifereze „Nu, nu trebuie. Întoarceți avioanele. Aduceți-le înapoi.” Probabil scrie presa americană că: ”Dacă va exista vreodată o scenetă numită „Nebunii judiciare”, Boasberg are aproape garantat un rol principal” ( din NYT). Căutând în presă am aflat că Boasberg a fost un activist de stânga de ani de zile și, de fapt, a jucat un rol important, deși în mare parte necontestat, în primele capitole ale iluziei ”Coluziei cu Rusia”. Vă amintiți de Kevin Clinesmith? În mod sigur nu pentru ca nu ați urmărit evenimentele din primul mandat a lui Trump decât cu ceea ce a scris pe sărite presa noastră. El a fost avocatul FBI care, în 2017, a ajutat la punerea în mișcare a iluziei ”Coluziei cu Rusia” prin modificarea unui e-mail CIA referitor la Carter Page, una dintre numeroasele figuri pro-Trump care a fost hărțuită de Departamentul de Justiție. (cum se scrie corect: „manipularea probelor”?).
Întrebarea este ne aflăm în fața unei erori judiciare sau a unei manipulări a probelor? Există oare mecanisme pentru a remedia aceste încălcări ale spiritului legii și de o parte și de alta? Eu cred că este o luptă politică pentru viitorul mandat prezidențial al SUA, luptă care se duce cu mijloace neortodoxe.
Post Scriptum:
(1) James Emanuel „Jeb” Boasberg, născut pe 20 februarie 1963, este un avocat și jurist american, care ocupă în prezent funcția de judecător-șef al Curții Districtuale a Statelor Unite pentru Districtul Columbia din martie 2023. Boasberg a fost nominalizat de președintele George W. Bush să fie judecător la Curtea Superioară a Districtului Columbia, unde a ocupat funcția între 2002 și 2011. Președintele Barack Obama l-a nominalizat pentru o funcție de judecător federal la Curtea Districtuală a Statelor Unite pentru Districtul Columbia; a fost confirmat de Senatul Statelor Unite printr-un vot unanim în martie 2011. Președintele Curții Supreme, John Roberts, l-a numit pe Boasberg în Curtea de Supraveghere a Informațiilor Externe (FISC) a Statelor Unite în 2014, iar acesta a ocupat funcția de președinte al FISC din 2020 până în 2021. În 2020, a fost numit în Curtea de Expulzare a Teroriștilor Străini din Statele Unite și desemnat judecător șef.
(2) Pamela Jo, născută pe 17 noiembrie 1965, este o avocată, lobbyistă și politiciană americană, care a ocupat funcția de al 87-lea procuror general al Statelor Unite din 2025. În 2020, Bondi a fost unul dintre avocații apărării președintelui Donald Trump în timpul primului său proces de impeachment. Până în 2024, ea a condus ramura juridică a Institutului de Politici America First, aliniat cu Trump. Pe 21 noiembrie 2024, președintele ales de atunci, Trump, a anunțat că va fi nominalizată pentru funcția de procuror general, după ce fostul reprezentant Matt Gaetz s-a retras din concurență. Ea a fost confirmată printr-un vot al Senatului, cu 54 de voturi la 46, pe 4 februarie 2025, și a depus jurământul a doua zi (Wikipedia).
(3)Fostul avocat FBI Kevin Clinesmith, în vârstă de 38 de ani, a primit o condamnare la 12 luni de probă și 400 de ore de muncă în folosul comunității de către judecătorul James Boasberg al Curții Districtuale a SUA, în timpul unei audieri video. Clinesmith a recunoscut că în iunie 2017 a trimis un e-mail modificat unui agent FBI care indica faptul că o țintă a supravegherii FBI ordonate de instanță, fostul consilier al campaniei lui Trump, Carter Page, „nu era o sursă” pentru Agenția Centrală de Informații (CIA). Declarația, transmisă în timp ce FBI solicita o a treia prelungire a supravegherii lui Page, a făcut ca acțiunile lui Page să pară mai suspecte, minimalizând cooperarea sa anterioară cu CIA.
