Resetarea relației Trump-Zelenski

De vineri, imediat după întâlnirea de la Casa Albă între Donald Trump și Vladimir Zelenski media a fost invadată de comentarii despre ce s-a spus și cum s-a spus.

Unii comentatori chiar ne bat obrazul că noi cei care am scris despre războiul din Ucraina, nu știm despre ce este vorba, că nu am fost în America și nu-i cunoaștem pe americani. Alți analizează inclusiv mediul ambiant din Casa Albă, de la acel moment cu masa pregătită pentru semnarea acordului privind resursele la cel cu bucătarii care pregăteau masa (meniul: farfurii de pui cu rozmarin, piure de țelină şi salată de varză) apoi la modul de comportare al delegației ucrainene și la câte și mai câte. Toate informațiile sunt relevante și creează o imagine completă a momentului, poate cu excepția comentariilor răutăcioase făcute de unii mai deștepți decât marea masă a celor care comentează în arealul geopolitic. Este clar că nimeni nu deține adevărul și nu are poza completă! Cert este că întâlnire de la Casa Albă între Donald Trump și Volodimir Zelenski a fost una cu scântei. Ziua suprarealistă de diplomație distrusă s-a desfășurat în mai puțin de trei ore. Concluzia cu care am rămas eu personal este că Trump vrea să oprească războiul din Ucraina, pe când Zelenski nici vorbă să fie de acord. Ce vrea Zelenski? Să convingă partea americană, inclusiv prin presiuni mediatice exercitate asupra lui Trump, să continuie războiul până la învingerea lui Putin și recuperarea întregului teritoriu ucrainian. Este posibil?

Nu deși în spatele lui Zelenski stă Ursula von der Leyen și aproape toți ceilalți lideri europeni. Aici mă opresc și fac o paranteză mai lungă apropos de întâlnirea, de duminică 2 martie, de la Londra. Zelenski s-a întâlnit cu regele Charles și liderii europeni în Marea Britanie, după întâlnirea de coșmar cu Trump. A fost un summit vital după ce discuția sa ”extraordinară” cu președintele american Donald Trump în Biroul Oval i-a lăsat zguduiți pe aliații occidentali și a aruncat viitorul războiului Rusia-Ucraina într-o incertitudine profundă. Zelenski a aterizat sâmbătă, 1 martie, în Marea Britanie. Premierul Marii Britanii Keir Starmer și Zelenski s-au întâlnit în aceeași zi la Downing Street, unde cei doi au semnat un acord pentru a accelera împrumuturi în valoare de 2,8 miliarde de dolari către Ucraina. Prima tranșă de finanțare este de așteptat să fie plătită săptămâna viitoare, potrivit guvernului britanic. În mod sigur liderii de la summitul care include președinți și prim-miniștri din toată Europa, convocați de Starmer, au avut o provocare dificilă în față. Și acum să revenim. Ce vrea Trump? Trump insistă ca acest război să se oprească cât mai repede, fără ca să aibă învingători sau învinși. În schimb sunt de acord ca Ucraina să existe și să se refacă post-conflict. Ca și Putin, Trump vorbește un limbaj al puterii care nu cunoaște controale și echilibru.

Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat, după discuția de la Casa Albă cu Trump, în timpul unui interviu de vineri, 28 februarie, în raportul special al Fox News cu Bret Baier, că va fi „dificil” pentru Ucraina să împiedice invadarea în continuare a forțelor ruse fără sprijinul american. Apoi, după întâlnire, pe X, Zelenski a spus că este recunoscător SUA pentru sprijinul acordat. Spectacolul președintelui și vicepreședintelui american care îi reproșează unui aliat, sfâșiat de război, a uimit Europa și a încântat Kremlinul. A adăugat intensitate summitului de la Londra, care a căutat inițial să se bazeze pe progresele realizate în timpul unei întâlniri similare de la Paris din weekendul trecut. Trump și JD Vance l-au acuzat pe Zelensky că este nerecunoscător pentru sprijinul militar american, că se „joacă cu viețile a milioane de oameni” și că riscă „Al Treilea Război Mondial” luptând cu armata invadatoare a Rusiei în țara sa.

Prim-ministrul Marii Britanii Starmer, cu o zi înainte de ”meciul cu strigăte”, a fost un lider prietenos și a reușit să-l determine pe Trump să renunțe la remarcile anterioare, false, conform cărora Zelenski era un „dictator”, și să-și exprime „respectul” pentru liderul Ucrainei și chiar să ridice posibilitatea ca Ucraina să recupereze teritoriul ocupat de la Rusia printr-un acord de încetare a focului. Toate aceste comentarii au fost inversări notabile din partea lui Trump și păreau să aștearnă o foaie de parcurs bună, înainte de întâlnire, pentru ”călătoria” lui Zelenski. Acum, Europa începe din nou din punctul zero. Summitul a avut trei obiective, așa cum a precizat comunicatul din  Downing Street: nevoile pe termen scurt ale Ucrainei, asigurarea unui „acord de durată” pentru a pune capăt conflictului și „planificarea unor garanții puternice de securitate”. În timp ce liderii europeni s-au grăbit să-și reafirme sprijinul pentru Zelenski, vineri seara, Starmer a tăcut vizibil. Câteva ore mai târziu, am aflat de ce: Downing Street a spus că a vorbit cu Trump și cu Zelenski în urma întâlnirii lor aprinse.

„Își păstrează sprijinul neclintit pentru Ucraina (n. A.G. Trump) și își joacă rolul pentru a găsi o cale spre o pace durabilă, bazată pe suveranitatea și securitatea pentru Ucraina”, a spus purtătorul de cuvânt al lui Starmer. Rolul de interlocutor între Europa și Casa Albă este unul pe care Starmer îl ia în serios, chiar și – poate mai ales – atunci când pare inutil. Starmer este unul care speră că poate culege roade în acest weekend, dar în Europa se instalează un sentiment din ce în ce mai mare de disperare.

La Casa Albă Trump, vă place sau nu, a manevra admirabil. De ce spun lucrul acesta? Pentru că eu am urmărit campania electorală a lui Donald Trump. Formula utilizată acum a funcționat pe traseul campaniei prezidențiale începând cu 2015, într-o țară în care politicienii solicită mereu atenție și canalele media joacă în mod constant pentru ciclul electoral (alimentat parțial de nivelul de rating ridicat și de publicitatea politică). A funcționat din nou în 2024, cel puțin așa cum a fost definit de succesul electoral din 2016 și chiar dacă consumul de videoclipuri s-a mutat pe ecrane mai mici și clipuri de mici dimensiuni – a fost o tranziție pe care Trump părea să o stăpânească rapid. Dar strategia șocului funcționează și în timp ce ești la birou? Care sunt valorile succesului atunci când nu mai trebuie să câștigi alegerile? Săptămâna trecută, Trump a depășit limitele atenției presei – fără a fi nevoie să călătorească sau să organizeze un miting major. Luni, joi și apoi vineri, Trump i-a primit la Casa Albă pe liderii Franței, Regatului Unit și Ucrainei, asigurându-se de fiecare dată că se difuzează o discuție liberă în fața camerelor lumii. Hai să rememorăm evenimentele. Prim-ministrul britanic Keir Starmer prezintă o scrisoare a regelui Carol al III-lea prin care îl invită la o a doua vizită de stat. Un zâmbet larg de mulțumire îi cuprinde fața lui Trump. Bonomie cu președintele francez Emmanuel Macron. Strângeri de mână repetate, limbaj colocvial. Liderii mondiali au mai văzut acest spectacol. Mulți dintre ei înțeleg dragostea lui Trump pentru camere de filmat, nevoia lui de a câștiga orice afacere, dragostea lui pentru fast și circumstanțe.

Starmer, pregătit exact pentru acest moment de noul său ambasador la Washington, expert în televiziune, Peter Mandelson, a venit înarmat cu lingușirii, cuvinte înflorite şi o invitație pentru o vizită de stat, semnată de regele Carol al III-lea. Când Trump a afișat-o cu mândrie pentru camere, Starmer a fost suficient de inteligent pentru a sublinia că Trump încă nu acceptase – moment în care a făcut-o, totul fiind redat de camerele de filmat. Cu ce a greșit Zelenski? El în schimbul său viral cu Vance și Trump, a îndrăznit să răstoarne scenariul, ceea ce a stârnit chiar furia lui Vance pentru că „a încercat să argumenteze acest lucru în fața presei americane”. Zelenski nu a fost pregăti pentru așa o discuție importantă și a uitat că Trump voia să fie tratat nu ca un coleg de conducere, ci ca un monarh atotputernic, în beneficiul camerelor de luat vederi. Zelenski a crezut că stă de vorbă cu ”bătrânelul” Biden în fața șemineului și amândoi spun povești. Lumea dură a lui Trump însă l-a lovit cu un upercut.  „Ai spus vreodată mulțumesc?” a spus Vance la un moment dat. Pentru un fost comedian obișnuit cu camerele, a fost ciudat că Zelenski a greșit scenariul. „Aceasta va fi o transmisie de televiziune grozavă”, a spus președintele Donald Trump la sfârșitul ”meciului” său cu strigăte cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski în Biroul Oval.

Întâmplarea de la Casa Albă a provocat un gol în stomac, dar nu a schimbat fundamentele acestui război. Puterea militară a Rusiei macină încet Ucraina. Statele Unite, sub conducerea lui Trump, au trecut de la sprijinirea Kievului la a fi un broker de pace cu o simpatie, se pare din interes al resurselor deținute de Kremlin, tot mai mare pentru Rusia. Europenii îl pot ajuta pe Zelenski să rămână în luptă, dar nu îi pot oferi victoria. Din păcate, Trump a avut dreptate când l-a avertizat pe liderul ucrainean: „Nu ești într-o poziție bună. Nu ai cărțile acum.” Ceea ce pot face europenii, totuși, este să întărească Ucraina suficient pentru a obține un acord echitabil – și să descurajeze Rusia de la o agresiune ulterioară după ce se va conveni asupra unei încetări a focului. Europa ar putea începe prin a oferi Ucrainei activele rusești pe care le-a confiscat și să pună acești bani să lucreze în industria de apărare în creștere a Ucrainei. Acesta este momentul Europei să tragă niște linii roșii pentru Putin.

Bustul lui Winston Churchill se profila, vineri, în spatele lui Trump în Biroul Oval, și parcă s-a alătura președintelui Franklin D. Roosevelt la Yalta pentru a ”tăia” Europa postbelică. Să nu uităm ce i-a spus președintele Dwight D. Eisenhower direct președintelui sud-coreean Syngman Rhee în iunie 1953 că, ”dacă Rhee va continua să lupte cu Nordul, Statele Unite vor retrage tot ajutorul militar”. Istoria conform strategului atenian Tucidide se repetă.