O explicație detaliată a articolului precedent este necesară. 2008 un an crucial, cu două întâlniri Putin Bush la București și Soci, an care a devoalat războiul de astăzi din Ucraina! Întâlnirea bilaterală dintre George W. Bush și Vladimir Putin de la București a avut loc la 4 aprilie 2008, în marja summitului NATO de la București (desfășurat între 2–4 aprilie 2008).
Aceasta a fost o întâlnire politică directă, fără stenogramă declasificată public; documentul cunoscut publicat ulterior de National Security Archive se referă la discuția de la Soci, 6 aprilie 2008, care a urmat imediat summitului de la București. Hai să vedem ce au discuta la Soci. Întâlnirea dintre George W. Bush și Vladimir Putin a avut loc la București, la 4 aprilie 2008, în marja summitului NATO desfășurat în capitala României între 2 și 4 aprilie. Discuția s-a purtat într-un context tensionat, dominat de dezbaterile privind extinderea NATO și perspectiva aderării Ucrainei și Georgiei, subiecte față de care Rusia și-a exprimat opoziția fermă. Pentru această întâlnire de la București nu există o stenogramă declasificată public. În schimb, pozițiile exprimate de liderul rus sunt reflectate într-un memorandum de conversație al administrației americane, publicat ulterior de National Security Archive, care documentează întâlnirea Bush–Putin din 6 aprilie 2008, la Soci, desfășurată imediat după summit. În acel document, Vladimir Putin a avertizat explicit că extinderea NATO spre est reprezintă o amenințare directă la adresa securității Rusiei și a formulat rezerve dure privind Ucraina și Georgia, în timp ce George W. Bush a reafirmat dreptul statelor suverane de a-și alege alianțele. Astfel, deși întâlnirea de la București din 4 aprilie 2008 nu este documentată printr-o stenogramă publică, conversația de la Soci oferă cea mai clară și detaliată imagine a pozițiilor exprimate de cei doi lideri în urma deciziilor luate la summitul NATO din capitala României („Memorandum of Conversation – Meeting with President of Russia”, întâlnirea dintre George W. Bush și Vladimir Putin, 6 aprilie 2008, Soci.
Mai jos aveți un memorandum de conversație redactat de partea americană, nu o stenogramă audio-verbatim (documentul consemnează esența și formulările-cheie, nu fiecare cuvânt). Totuși, el reprezintă cea mai fidelă consemnare oficială a pozițiilor exprimate de cei doi lideri imediat după întâlnirea Bush–Putin de la București (4 aprilie 2008):
1. Președintele Bush a spus că dorește să discute deschis rezultatele summitului NATO de la București și reacțiile Rusiei la acestea;
2. El a subliniat că relația dintre Statele Unite și Rusia este una importantă și că diferențele de opinie nu ar trebui să ducă la o confruntare;
3. Președintele Putin a răspuns că deciziile luate la București creează o problemă serioasă pentru Federația Rusă;
4. El a spus că extinderea NATO este percepută în Rusia ca o amenințare directă la adresa securității sale;
5. Putin a afirmat că liderilor ruși li s-au oferit în trecut asigurări că NATO nu se va extinde spre est;
6. El a spus că aceste asigurări nu au fost respectate;
7. Președintele Bush a răspuns că nu a existat niciun acord formal care să limiteze extinderea NATO;
8. El a declarat că NATO este o alianță defensivă și nu este îndreptată împotriva Rusiei; 9. Bush a adăugat că fiecare stat are dreptul suveran de a-și alege propriile aranjamente de securitate;
10. Președintele Putin a spus că problema nu este doar extinderea NATO, ci și infrastructura militară care se apropie de granițele Rusiei;
11. El a afirmat că Rusia nu poate ignora acest fapt;
12. Referindu-se la Ucraina, Putin a spus că Ucraina este un stat complex, creat din teritorii diferite;
13. El a declarat că o parte semnificativă a populației Ucrainei nu sprijină aderarea la NATO; 14. Putin a avertizat că, dacă Ucraina va fi atrasă în NATO, acest lucru ar putea duce la pierderea unor teritorii;
15. El a spus că, în acest scenariu, Ucraina ar putea chiar să înceteze să mai existe ca stat; 16. Președintele Bush a respins aceste afirmații;
17. El a spus că Ucraina este un stat suveran și recunoscut internațional;
18. Bush a declarat că Statele Unite respectă relațiile istorice dintre Rusia și Ucraina;
19. El a adăugat că aceste relații nu pot justifica limitarea suveranității Ucrainei; 20. Discutând despre Georgia, Putin a spus că sprijinul occidental încurajează conducerea georgiană să acționeze iresponsabil;
21. El a avertizat că o escaladare în Abhazia și Osetia de Sud ar avea consecințe grave. 22. Președintele Bush a spus că Statele Unite susțin integritatea teritorială a Georgiei;
23. El a subliniat că toate conflictele trebuie rezolvate pe cale pașnică;
24. Președintele Putin a declarat că Rusia nu dorește o confruntare cu Statele Unite;
25. El a spus însă că Rusia are interese fundamentale care trebuie respectate;
26. Putin a afirmat că ignorarea acestor interese va duce la deteriorarea relațiilor bilaterale. 27. Președintele Bush a recunoscut existența unor dezacorduri serioase;
28. El a subliniat importanța menținerii dialogului;
29. Bush a spus că istoria va evalua corectitudinea deciziilor luate de ambele părți;
30. Întâlnirea s-a încheiat cu acordul de a menține canale de comunicare deschise.
Memorandumul de conversație de la Soci evidențiază o ruptură strategică deja conturată între Statele Unite și Rusia, chiar dacă aceasta nu era încă formalizată ca atare în discursul public. Documentul arată că, imediat după summitul NATO de la București, Vladimir Putin a formulat explicit „linii roșii” privind extinderea NATO în spațiul post-sovietic, în special în cazul Ucrainei și Georgiei, mergând până la a pune sub semnul întrebării viabilitatea statală a Ucrainei. De cealaltă parte, George W. Bush a reafirmat constant principiile occidentale ale suveranității statelor, libertății de alegere a alianțelor și caracterului defensiv al NATO, fără a oferi însă garanții concrete care să atenueze temerile Moscovei. Dialogul, deși politicos, este marcat de poziții ireconciliabile, fiecare parte vorbind dintr-un cadru strategic diferit. În ansamblu, memorandumului de la Soci îi revine rolul de document de avertisment: el demonstrează că principalele puncte de conflict care aveau să domine relațiile ruso-occidentale după 2014 erau deja clar articulate în 2008. Nu a fost vorba de o neînțelegere sau de o escaladare accidentală, ci de o divergență fundamentală de viziune asupra ordinii de securitate europene, recunoscută explicit de ambii lideri încă de atunci.
Post Scriptum(cateva considerații): Întâlnirea bilaterală dintre George W. Bush și Vladimir Putin care a avut loc la Soci, la 6 aprilie 2008, imediat după summitul NATO de la București desfășurat între 2 și 4 aprilie. Discuția s-a purtat într-un context strategic tensionat, generat de decizia Alianței Nord-Atlantice de a afirma că Ucraina și Georgia vor deveni membre NATO, fără a stabili însă un calendar concret. La întâlnire au participat, alături de cei doi șefi de stat, principalele figuri ale politicii externe din ambele tabere. De partea americană, președintele Bush a fost însoțit de secretarul de stat Condoleezza Rice și de consilierul pentru securitate națională Stephen Hadley, alături de alți oficiali ai Consiliului Național de Securitate. De partea rusă, Vladimir Putin a fost secondat de ministrul de externe Serghei Lavrov și de consilierul său pentru politică externă, Iuri Ușakov. Dialogul consemnat în documentele declasificate reflectă însă aproape exclusiv schimbul direct dintre cei doi lideri. Conversația a început cu evaluarea summitului NATO de la București. George W. Bush a propus o discuție deschisă asupra reacției Rusiei, subliniind importanța relației bilaterale și necesitatea evitării unei confruntări. Vladimir Putin a răspuns că deciziile luate la București sunt percepute la Moscova ca o problemă gravă de securitate, afirmând că extinderea NATO spre est reprezintă o amenințare directă la adresa Federației Ruse. El a invocat asigurări oferite Rusiei în anii ’90 privind neextinderea Alianței, susținând că acestea au fost încălcate. Bush a respins acest argument, afirmând că nu a existat niciun acord formal care să limiteze extinderea NATO și reiterând caracterul defensiv al Alianței, precum și dreptul suveran al statelor de a-și alege propriile aranjamente de securitate.
Discuția s-a mutat apoi asupra infrastructurii militare NATO, Putin avertizând că apropierea capabilităților militare de granițele Rusiei nu poate fi ignorată. Referindu-se la Ucraina, liderul rus a descris statul ucrainean ca fiind unul fragil și eterogen, afirmând că o parte semnificativă a populației se opune aderării la NATO. El a avertizat explicit că forțarea acestui parcurs ar putea duce la pierderi teritoriale sau chiar la dezintegrarea statului ucrainean. George W. Bush a respins categoric aceste afirmații, reafirmând suveranitatea și recunoașterea internațională a Ucrainei și subliniind că relațiile istorice dintre Moscova și Kiev nu pot justifica limitarea independenței acestuia. În ceea ce privește Georgia, Vladimir Putin a susținut că sprijinul occidental încurajează Tbilisi să adopte o politică riscantă în regiunile separatiste Abhazia și Osetia de Sud, avertizând asupra unor consecințe grave în cazul escaladării. Bush a răspuns cerând reținere tuturor părților și reafirmând sprijinul Statelor Unite pentru integritatea teritorială a Georgiei și pentru soluționarea pașnică a conflictelor. În final, Vladimir Putin a subliniat că Rusia nu caută o confruntare cu Statele Unite, dar a trasat „linii roșii” clare privind interesele sale fundamentale în spațiul post-sovietic, avertizând că ignorarea acestora va duce la deteriorarea relațiilor bilaterale. George W. Bush a recunoscut existența unor dezacorduri profunde, insistând totuși asupra necesității menținerii dialogului și afirmând că istoria va evalua deciziile luate de ambele părți.
