În weekendul trecut, 31 august-1 septembrie, președintele chinez Xi Jinping a găzduit o reuniune la nivel de lideri a Organizației de Cooperare de la Shanghai (OCS) – o întâlnire a autocraților de frunte și a celor pe care aceștia încearcă să-i apropie de ei. De la înființarea sa în 2001, OCS nu a avut un impact deosebit.
La fel ca BRICS, convocările sale, în saloane grandioase, pentru axa celor prejudiciați, mi s-au par uneori propagandă pură care încearcă să submineze diverșii piloni a ceea ce a fost sistemul internațional condus de SUA. Anul acesta a fost însă diferit: a părut să marcheze un pas major înainte în curtarea Indiei și a prim-ministrului Narendra Modi de către președintele chinez Xi Jinping și președintele rus Vladimir Putin – o victorie simbolică, dacă nu chiar semnificativă, cu atât mai frapantă cu cât au avut de mulțumit Statelor Unite pentru munca grea depusă în favoare lor. Problemele au început în iunie, când președintele Donald Trump a susținut public și într-o convorbire telefonică directă cu Modi că a mediat personal un armistițiu între New Delhi și Islamabad. India a respins mult timp orice idee de mediere externă cu vecinul său, iar Modi nu l-a nominalizat încă pe Trump pentru Premiul Nobel pentru Pace, spre deosebire de omologul său pakistanez.
Apoi, Trump a impus tarife secundare punitive de 50% Indiei (și numai Indiei) ca pedeapsă pentru importul continuu de petrol rusesc de către țară – în ciuda faptului că China, Turcia și alte națiuni achiziționau cantități substanțiale din același petrol de la firme rusești. Evident, președintele a fost deosebit de deranjat de faptul că, în timp ce China creștea importurile de petrol rusesc pentru uz propriu, India revindea produse petroliere rafinate rusești către Europa și în alte părți pentru un profit sănătos. Relația dintre SUA și India este acum în dificultate din cauza tarifelor vamale aspre impuse de președintele Trump și a acțiunilor publice de curtare a inamicului de moarte al Indiei, Pakistanul. Chiar și așa, este prea devreme să scriem un necrolog pentru unul dintre cele mai importante parteneriate ale Americii în Asia. Dacă ambele părți pot da dovadă de creativitate și flexibilitate, pot preveni o ruptură pe termen lung. Hai să analizăm pe scurt situația. Mai întâi, veștile proaste. Pentru prima dată în mai bine de un sfert de secol, SUA par să pună la îndoială o piatră de temelie a politicii sale indo-pacifice – aceea că menținerea unei relații puternice cu India este în interesul Americii.
Să nu uitam că India face parte din alianța QUAD (Quadrilateral Security Dialogue -QUAD-, adică Dialogul de Securitate Cvadrilateral dintre SUA, Japonia, India și Australia; în română i se spune adesea simplu Grupul Quad). O paranteză este strict necesară ca să înțelegeți de ce India a devenit brusc un partener important pentru binomul Rusia-China. Scopul principal al QUAD este să promoveze un Indo-Pacific liber, deschis, sigur și prosper, bazat pe reguli internaționale, respect pentru suveranitate și cooperare între state. Pe scurt, QUAD are câteva obiective majore: (1) Securitate și apărare – cooperare militară între SUA, Japonia, India și Australia, inclusiv exerciții navale comune (precum Malabar), pentru a descuraja amenințările și a menține echilibrul de putere în Indo-Pacific; (2) Contracararea influenței Chinei – deși oficial nu este o alianță „anti-China”, QUAD este văzut ca un răspuns la expansiunea militară și economică a Chinei în regiune (Marea Chinei de Sud, Belt and Road Initiative);(3) Securitatea maritimă – protejarea rutelor comerciale și a libertății de navigație, vitale pentru economia globală; (4) Cooperare tehnologică și economică – dezvoltarea de lanțuri de aprovizionare sigure (semiconductori, minerale rare), investiții în infrastructură, energie curată și conectivitate regională; (5) Probleme globale – colaborare pe teme precum schimbările climatice, sănătate (vaccinuri, pandemii), dezvoltare durabilă și reziliența în fața dezastrelor. În esență, QUAD nu este o alianță militară oficială precum NATO, ci mai degrabă un parteneriat strategic care combină securitatea cu inițiative economice și tehnologice pentru a consolida stabilitatea în Asia-Pacific.
Luna aceasta, SUA au impus un tarif de 25% asupra bunurilor indiene și au adăugat încă 25% ca pedeapsă pentru achiziționarea de țiței rusesc la preț redus de către India, în urma invaziei Ucrainei de către Vladimir Putin în 2022. Tariful combinat de 50% este printre cele mai mari impuse de SUA oricărei țări. Trump a criticat India că finanțează războiul din Ucraina prin cumpărarea de petrol din Rusia, pentru faptul că nu-i pasă „câți oameni din Ucraina sunt uciși”. Trump a declarat, de asemenea, în repetate rânduri că a mediat un armistițiu într-un conflict de patru zile dintre India și Pakistan în luna mai, o afirmație pe care India o neagă. El l-a găzduit la Casa Albă pe conducătorul militar de facto al Pakistanului, mareșalul Asim Munir, a aplicat o rată tarifară relativ modestă de 19% Pakistanului și a vorbit despre perspectiva de a ajuta la dezvoltarea rezervelor de petrol ale Pakistanului – o idee ciudată, având în vedere că există puține dovezi că Pakistanul are mult petrol. Guvernul pakistanez l-a nominalizat pe Trump pentru Premiul Nobel pentru Pace. Răspunsul oficial al Indiei, la acuzația de cumpărare de petrol, a fost discret.
O declarație a Ministerului de Externe a justificat achiziționarea de petrol rusesc de către India, spunând că importurile sunt „menite să asigure costuri energetice previzibile și accesibile” pentru consumatorii indieni. Aceasta a subliniat că nici Uniunea Europeană, nici SUA nu au încheiat comerțul cu Rusia și a descris „vizarea Indiei” de către America ca fiind „nejustificată și nerezonabilă”. Indiscutabil relația dintre SUA și India se află în mare dificultate iar președintele Donald Trump este acum în proces de dezmembrare a acestei relații construite cu migală, anulând decenii de eforturi bipartizane. Aceste îngrijorări nu sunt exagerate. SUA reprezintă aproximativ o cincime din exporturile de bunuri ale Indiei. Sectoarele cu utilizare intensivă a forței de muncă, cum ar fi textilele, îmbrăcămintea, bijuteriile și piesele auto, ar fi deosebit de afectate de un tarif de 50%. De asemenea, amenință viabilitatea programului emblematic ”Make in India/făcut în India” al prim-ministrului Narendra Modi, care vizează creșterea producției manufacturiere a țării.
O relație tensionată afectează inclusiv Washingtonul. India a fost al 10-lea cel mai mare partener comercial al SUA pentru bunuri și al optulea cel mai mare pentru servicii în 2024. Dezavantajul potențial mai mare al unei relații slăbite dintre SUA și India este geopolitic. India se mândrește cu cea mai mare populație dintre toate țările și este pe cale să devină a treia cea mai mare economie din lume. Avem acum o ruptură geopolitica între cele două. Ruptura ar implica faptul că, sub conducerea lui Trump, SUA nu mai este interesată să ia în serios concurența India cu China. Pentru India, alegerea este evidentă. China revendică porțiuni mari din teritoriul indian și este cel mai apropiat aliat militar și diplomatic al Pakistanului. Și totuși atât SUA, cât și India au lăsat deschisă ușa compromisului. În ciuda cuvintelor sale dure, Trump a continuat să numească India „o prietenă” și s-a abținut să-l atace pe Modi. Prim-ministrul indian nu a atacat nici SUA, nici pe Trump. Spre deosebire de majoritatea țărilor, India are mijloacele de a-i oferi lui Trump o înțelegere pe care acesta o poate vinde ca pe o mare victorie. India este al doilea cel mai mare importator de arme din lume, după Ucraina, și al treilea cel mai mare importator de petrol, după SUA și China. Cererea internă tot mai mare de energie oferă Indiei spațiu pentru a-și crește importurile de gaze naturale lichefiate din SUA. Potrivit Confederației Industriei Indiene, companiile indiene au investit 40 de miliarde de dolari în SUA. Ar putea promite să investească mai mult. Chiar și în agricultură – un punct major de blocaj în negocieri – India ar putea probabil elimina tarifele pentru anumite produse, cum ar fi soia și afinele, fără a risca prea multe reacții politice negative.
Atâta timp cât SUA nu înarmează activ Pakistanul, India poate probabil să accepte laudele goale ale lui Trump pentru Islamabad. Legăturile Indiei cu Moscova și eforturile sale de apropiere de Kiev s-ar putea dovedi utile în eforturile SUA de a negocia un acord de pace. Cert este că dacă India aduce o ofertă mai avantajoasă, Trump i-ar putea oferi lui Modi o victorie politică prin reducerea tarifelor vamale la rata de 15% de care se bucură Japonia și Coreea de Sud. Dacă se întâmplă acest lucru, oamenii îl vor considera pe președinte ca pe un constructor al unor legături mai profunde dintre SUA și India, mai degrabă decât ca pe un demolator. Bine-înțeles ca cei doi ”ursul” și ”dragonul” au reacționat imediat tratându-l pe ”elefant” ca pe un mare prieten. Acțiunile Casei Albe au trimis relația SUA-India într-o cădere liberă diplomatică. Ele au culminat weekendul trecut pe un covor roșu în Tianjin, unde Xi, Modi și Putin au pășit împreună, ținându-se stângaci de mână, zâmbind pentru camerele de filmat. Într-o declarație secundară la summit, Xi a mers până acolo încât a proclamat că este „timpul ca dragonul și elefantul să danseze împreună”.
Îmbrățișarea incipientă a lui Xi de către Modi și relațiile mai calde cu China vin în contradicție cu un efort de mai multe decenii, care a cuprins cinci președinții americane, de a curta India ca un partener pe termen lung cu care Statele Unite ar putea lucra pentru a compensa imensa capacitate industrială, priceperea tehnologică și capacitățile militare în creștere ale Chinei. Relațiile puternice dintre SUA și India au fost unul dintre puținele modele de politică externă bipartizană durabile din ultimele trei decenii. Îmi amintesc undele de șoc din anul 2008, când președintele George W. Bush și prim-ministrul indian Manmohan Singh au semnat Acordul Nuclear Civil SUA-India, care a marcat separarea instalațiilor nucleare civile și militare ale Indiei, respectarea regulilor Agenției Internaționale pentru Energie Atomică și, cel mai important, cooperarea nucleară civilă dintre cele două puteri. Mai recent, Statele Unite au dezvoltat parteneriate puternice în domeniul apărării și tehnologiei, în special în domeniul inteligenței artificiale (IA) și al aerospațialului, inclusiv inițiativa SUA-India privind tehnologiile critice și emergente (i-CET) și ecosistemul de accelerare a apărării India-SUA (INDUS-X). Iar în centrul acestei alinieri strategice se află Dialogul Cvadrilateral de Securitate, mai cunoscut sub numele de Quad, o coaliție formată din Australia, India, Japonia și Statele Unite care a trecut de la consultări discrete la exerciții navale comune, schimb de informații și coordonare privind tehnologiile emergente – toate pentru a contrabalansa amenințarea tot mai mare a Chinei la adresa unui Indo-Pacific liber și deschis. După cum au scris fostul secretar de stat adjunct Kurt M. Campbell și fostul consilier pentru securitate națională Jake Sullivan într-un nou articol pentru Foreign Affairs, relația SUA-India „a fost unul dintre cele mai strălucitoare puncte de sprijin bipartizan într-un Washington divizat, unde scopul internațional concertat a fost insuficient”. Pe de altă parte, pivotul lui Modi către China nu este cu siguranță un înlocuitor comparabil pentru relația strategice dintre SUA și India.
Relațiile dintre India și China sunt afectate de o serie de probleme istorice dificil de rezolvat, care depășesc așteptările din marja Summitului SCO: disputa intergenerațională a celor două țări privind Dalai Lama, resentimentele cauzate de ciocnirile mortale de la frontieră din Valea Galwan și resentimentele persistente cauzate de războiul de frontieră din 1962. În prezent, nu există zboruri directe între India și China (deși acestea ar putea fi reluate în curând); cele mai populare aplicații chinezești, inclusiv TikTok, au fost interzise de guvernul Modi, la fel ca și principalele firme de telecomunicații susținute de stat din China, Huawei și ZTE. Țara care rivalizează cel mai mult cu nevralgia Statelor Unite legate de importurile chinezești este India; aceasta se teme de impactul dumpingului chinezesc asupra capacităților sale de producție încă incipiente. Dincolo de conflicte teritoriale, tensiuni economice și perfidie istorică, New Delhi știe că marea strategie economică a Beijingului de creștere bazată pe exporturi, relația apropiată cu Islamabad și dorința de a obține primatul militar în Indo-Pacific nu sunt de bun augur pentru securitatea și prosperitatea a peste 1,4 miliarde de indieni. Deci, încotro mergem acum? Pe măsură ce momentul unipolar se estompează în retrospectivă, navigarea Indiei între China, Rusia și Statele Unite oferă o fereastră interesantă asupra dinamicii ordinii viitoare. Conceptele bipolare și multipolare, despre care se preconizează că vor prinde contur, nu reușesc să surprindă complexitatea și volatilitatea peisajului geopolitic actual. Puterile în ascensiune și cele mijlocii, inclusiv India și principalele state din Golf, au capacitatea și stimulentele strategice necesare pentru a rezista alegerii între un partener și altul. India este cu adevărat arhetipul ”poliamorului geopolitic”.
