Macron urmează politica lui De Gaulle. Avem de-a face cu noul gaullism. Primul discurs al lui Emmanuel Macron de la Sorbona, din 2017, a fost menit să pună bazele unei Europe suverane, o Europă a speranței, o Europa care ”protejează”.
În al doilea discurs la aceiași instituție din Paris, joi, 25 aprilie, președintele francez a recunoscut modurile sumbre în care s-a schimbat lumea, portretizând Europa ca un loc care, pentru a-și proteja cetățenii, trebuie în primul rând să se protejeze ea. Acum la 7 ani din 2017, cu alegerile europene la doar câteva săptămâni, alegeri riscante din punct de vedere politic pentru actuala conducere de la Berlaymont din Bruxelles, președintele francez a dorit să-și repete prestația. Este dorința lui Macron de a revigora cursa pentru alegerile europene. Partidul său este în urma partidului lui Le Pen Adunarea Națională.
La Consiliul UE, care reunește cei 27 de lideri naționali europeni, conservatorii Partidului Popular European (PPE) sunt în creștere, în timp ce liberalii partidului Renew sunt în declin. Alături de Macron, doar patru rămân astăzi în tranșee– în Țările de Jos, Belgia, Slovenia și Estonia – dar premierul olandez Mark Rutte, care a demisionat, și omologul său belgian, Alexander De Croo, probabil că nu vor mai fi la cârma țărilor lor în curând. După Macron Europa este într-un punct critic, lovit de rivalitățile marilor puteri SUA, China și Rusia.
Anxietățile lui Macron sunt mari în Europa cu privire la ruperea legăturilor transatlantice care au susținut securitatea și comerțul global de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Săptămâna aceasta, Congresul a adoptat un pachet de ajutor extern de 95,3 miliarde de dolari, trimițând arme atât de necesare forțelor asediate ale Ucrainei și întărind sistemele de apărare antirachetă ale Israelului. Dar asta a venit după o dezbatere sfâșietoare asupra Ucrainei, care a divizat brusc Partidul Republican, mulți membri îndreptându-se spre conceptul izolaționist „America întâi” al lui Donald Trump. Macron consideră invazia Ucrainei de către Rusia ca pe o amenințare existențială pentru continent, avertizând că, dacă Kievul va cădea, alte capitale ar putea fi următoarele ținte.
El a cerut ca țările UE să emită datorii comune pentru a finanța investițiile militare așa cum continentul a apelat la piețele datoriilor pentru a-și finanța răspunsul la pandemia de Covid. La această propunere se opune Germania și alte câteva țări nord-europene. La Bruxelles, opinia larg împărtășită este că Parisul a contribuit la modelarea agendei UE în ultimii cinci ani, agendă care a fost punctată de crize fără precedent precum războiul din Ucraina. Președintele francez a cerut și o „revizuire” a politicii comerciale a UE pentru a apăra interesele europene, acuzând atât China, cât și Statele Unite că nu mai respectă regulile comerțului global.
Autonomia europeană promovată de Macron s-a ciocnit cu opiniile cancelarul german Olaf Scholz din cauza refuzului francezului de a exclude trimiterea de trupe din țările NATO în Ucraina – o parte a ceea ce Macron consideră o poziție de „ambiguitate strategică” care lasă toate opțiunile militare pe masă și face Moscova să ghicească. Macron a spus că Europa ar trebui să-și consolideze rolul în NATO și că țările participante la Alianță trebuie să atingă pragul de a cheltui 2% din PIB pe armatele lor. Europa, a spus el, trebuie, de asemenea, să aibă mai multă inițiativă în definirea unei strategii de apărare colectivă. Scholz a răspuns la adresa lui Macron printr-o postare pe X, spunând: „Franța și Germania vor ambele ca Europa să rămână puternică.
Discursul tău conține idei bune pentru a realiza acest lucru.” Macron a vorbit timp de 90 de minute la Sorbona, într-un amfiteatru pe jumătate gol. Concluzia sa că a rămas „optimist” pentru Europa, nu putea însă distrage atenția de la faptul că un președinte francez mult slăbit se adresa Franței și partenerilor săi europeni. Macron și-a adus „gaullismul” în biroul prezidențial. Astăzi, unul dintre motivele scăderii masive a credibilității sale e faptul că a promovat excesiv o jumătate a moștenirii gaulliste neglijând cealaltă jumătate. Președintele Emmanuel Macron urmărește un vechi vis gaullist: o Europă autonomă din punct de vedere militar și geopolitic sub conducerea Franței. Macron a declarat că Rusia nu trebuie să „câștige” războiul; dar, ca toți ceilalți lideri ai NATO, nu a definit niciodată ce vrea să spună prin asta. Poate că vrea să lupte împotriva Rusiei până la un impas, urmată de o pace de compromis. În conversațiile private, totuși, oficialii francezi pur și simplu fac ecou din linia SUA conform căreia numai ucrainenii pot face pace – iar termenii ucraineni pentru pace nu necesită un impas, ci înfrângerea militară completă a Rusiei.
La capătul celălalt al Europei premierul naționalist al Ungariei, adresându-se tot joi la o conferință conservatoare la Budapesta, a declarat că ”viitoarele alegeri europene și americane sunt o șansă pentru forțele de dreapta de a învinge spiritul mondial progresist și l-a încurajat pe fostul președinte al SUA Donald Trump să-și apere propriul adevăr în procesul său penal în curs” scrie AP. Viktor Orban, un populist de dreapta și cel mai longeviv lider al Uniunii Europene, le-a spus participanților conservatorii din Occident, că inclusiv el și Trump, sunt atacați de o ordine liberală hegemonică. Orban s-a prezentat ca un apărător al creștinătății europene împotriva migranților musulmani, a progresiștilor și a „lobby-ului LGBTQ” și s-a confruntat cu reacții adverse după comentariile potrivit cărora se opune ca Europa să devină o „societate cu rasă mixtă”.
Orban, care este în mod obișnuit ostil față de UE, a căutat de ani de zile să unească partidele europene de extremă-dreapta într-o forță politică coerentă în legislatura blocului. Pe măsură ce campania pentru alegerile din 6-9 iunie se încinge, el a cerut o schimbare fundamentală în conducerea UE. Toate cele de mai sus s-au întâmplat la Conferința de acțiune politică conservatoare de la Budapesta (CPAC Ungaria) unde au fost invitați politicienii americani, olandezi, argentinieni, chilieni, polonezi și mulți alții.
Creată în anii 1970 în Statele Unite, Conferința Conservatoare pentru Acțiune Politică (CPAC) este o reuniune anuală la care participă activiști și politicieni americani și invitați străini. Discursul inaugural la CPAC a fost ținut de președintele Ronald Reagan în 1974. Mai mulți comentatori pe care i-am citit spun că, de când cu invadarea Ucrainei de către ruși, în februarie 2022, steaua lui Orban a început să apună chiar și în lumea lui ultraconservatoare, unde mulți nu înțeleg poziția pacifistă a Ungariei față de conflictul declanșat de ruși. Europa parcurge zile tulburi.
