Cine, ce și cum? Există patru grupuri distincte de țări europene în ceea ce privește relațiile lor cu Trump. În primul rând, sunt ”entuziaști”: o mână mică de lideri populiști de dreapta care îi împărtășesc viziunea asupra lumii și îi imită stilul, cum ar fi premierul ungar Viktor Orban, premierul italian Giorgia Meloni și prim-ministrul slovac Robert Fico. În al doilea rând, sunt ”implicați”: Polonia, țările nordice și statele baltice, dintre care majoritatea se numără printre cei mai mari cheltuitori pe cap de locuitor din NATO, pentru apărare și fac un efort pragmatic pentru a construi o relație funcțională cu Washingtonul.
În al treilea rând, există ”moralizatorii”, cum ar fi cancelarul german Olaf Scholz, a cărui relație cu Trump este ”otrăvită” de disprețul reciproc. Într-o a patra categorie sunt ”oportuniștii”, francezii, care, precum președintele Emmanuel Macron, văd acrimonia transatlantică sub Trump ca pe o șansa ca Parisul să pretindă conducerea unei Europe post-americane. Nu este o coincidență că primii lideri europeni care i-au adus un omagiu lui Trump la reședința sa din Mar-a-Lago din Florida, după victoria sa electorală, au fost cei mai proeminenți trumpiști europeni – Orban și Meloni – și că lista de invitați la inaugurarea lui Trump a inclus mulți populiști radicali de dreapta. Afinitatea lui Trump cu acești politicieni se bazează, evident, pe o apropiere ideologică, inclusiv pe părerile iliberale sau antiliberale împărtășite despre democrație, migrație și valorile culturale, precum și o admirație pentru oamenii puternici autoritari.
Cu toate acestea, apropierea ideologică este puțin probabil să ofere o bază solidă pentru relație. Politica externă a lui Trump urmărește interesul propriu, iar interesele SUA nu se aliniază neapărat cu cele ale populiștilor europeni. Democrațiile au fost în mod tradițional legate între ele de valori comune și sisteme politice similare, predispunându-le la o cooperare bazată pe valori în politica externă. Autocrații tind să fie mai puțin entuziasmați de alianțe și mai mult bazați pe interese în afacerile lor externe. Trump conduce o țară care este democratică, dar politica sa externă, deocamdată, pare să respingă o agendă bazată pe valori. Nu este clar ce poate oferi Orban, de exemplu, unui tranzacționist precum Trump – sau cât de departe îl va duce admirația personală reciprocă. Orban a făcut eforturi mari pentru a construi legături mai strânse cu China, dar din perspectiva SUA, Beijingul este principala amenințare la adresa poziției superioare a Washingtonului pe scena globală.
În aceste condiții la Madrid s-a întâlnit grupul din Parlamentul European denumit generic Patrioții pentru Europe. Partidul de extremă dreapta Patrioții pentru Europa vrea să fie luat în seamă la Bruxelles și în UE. Acesta este mesajul pe care liderii săi l-au transmis la Madrid în timpul summitului de două zile al liderilor săi.
Acesta elaborează o strategie de preluare a puterii de la Partidul Socialist, de la Liberali și de la Partidul Popular European pentru a o duce la îndeplinire. De asemenea, încearcă să reproducă în mod evident „Make America Great Again” al lui Trump în Europa, adaptând politicile utilizate în Statele Unite și America Latină la statele membre UE. „Recucerirea” UE va fi sub steagul „Make Europe Great Again”, iar liderii săi spun că recenta revenire a lui Donald Trump la Casa Albă semnalează că este timpul ca Europa să se schimbe. „Trăim într-o epocă istorică, iar mesajul meu către toți vechii lideri de la Macron la Scholz, către propriul tău lider Pedro Sanchez este: timpul lor s-a dus a venit al nostru. S-a terminat acum. Sunt istorie”, a declarat sâmbătă Geert Wilders, liderul partidului PVV din Olanda, unei audiențe de aproximativ 2.000 de persoane. ”NewsPatriots for Europe”, grupul de extremă dreapta creat în iulie în Parlamentul European, a ținut sâmbătă, 8 februarie 2025, primul său summit în capitala Spaniei. De la primul-ministru ungar Viktor Orban la liderul de extremă dreapta francez, Marine Le Pen, toți îl văd pe Trump ca un prevestitor al victoriilor viitoare pentru tabăra lor. Sloganul ales, „Make Europe Great Again” și este o referire directă la „Make America Great Again” (MAGA) a lui Donald Trump. Umbra victoriei republicanului la alegerile prezidențiale din SUA s-a așezat peste eveniment. Nu toți liderii prezenți au împărtășit aceeași admirație față de președintele SUA ca și liderul partidului de extremă dreaptă a Spaniei Vox, Santiago Abascal, care l-a descris pe Trump drept un „tovarăș de arme în lupta pentru bine, pentru adevăr, bun simț și libertate”, sau ca vicepreședintele Consiliului italian, Matteo Salvini (Liga), care a motivat că trumpismul este posibil.
Cu toate acestea, toți au sărbătorit victoria ca semn al unei schimbări globale în favoarea lor. Patrioți pentru Europe spun că se bazează pe suveranitatea națională, valorile tradiționale și apărarea libertății de exprimare și a securității. Gruparea este formată din Rassemblement National a lui Marine Le Pen (Franța), Fidesz a lui Viktor Orban (Ungaria), Lega a lui Matteo Salvini (Italia), și formațiunile lui Geert Wilders (Olanda) și Andrej Babis (Cehia), printre alte partide. În Parlamentul European, Patrioții pentru Europa au 86 de europarlamentari și este al treilea grup ca mărime după Partidul Popular European (PPE) și Socialiștii și Democrații (S&D). „Tornada Trump a schimbat lumea în două săptămâni. Ieri, am fost ereticii; astăzi, suntem mainstream. Oamenii au crezut că reprezentăm trecutul; astăzi, toată lumea vede că suntem viitorul”, a spus un triumfalist Orban. După ce a definit Ungaria pe care o conduce de 15 ani drept „un laborator pentru politici conservatoare”, el s-a lăudat că a făcut „imigrația ilegală o crimă”, a interzis „propaganda de gen” în școli, a scris în Constituție că „un tată este bărbat și o mamă este femeie” și că „toate puterile statului trebuie să apere cultura creștină”. Deși se văd ca forțe ale viitorului, totuși apelează la trecut pentru referințe. Orban i-a mulțumit lui Abascal pentru sprijinul Spaniei pentru Ungaria „împotriva comunismului și a Uniunii Sovietice” în 1956, pretinzând în trecere recompensele dictaturii lui Franco și provocând ovații în picioare din partea susținătorilor și activiștilor Vox din sală, care au apreciat clar referința. Cehul Andrej Babis a argumentat că partidele principale din UE eșuează: „Ei ne spun că Europa va fi competitivă, dar impun reglementări care sugrumă întreprinderile și cetățenii”, a spus el.
Zece lideri ai grupului Patrioți pentru Europa au discutat, de asemenea, strategii pentru desființarea Green Deal și a drapelului curcubeu care reprezintă drepturile LGTBQ, implementarea politicilor lor de familie și numai pentru două sexe și extinderea influenței lor în întreaga UE. De asemenea, l-au găzduit pe Kevin Roberts, președintele think tank-ului conservator american The Heritage Foundation și au transmis mesaje video de la politicianul venezuelean Maria Corina Machado și de la președintele Argentinei Javier Milei. Salvini și președintele Vox, Santiago Abascal, au minimizat amenințarea lui Trump de a majora tarifele la importurile europene, spunând că taxele și reglementările Uniunii Europene reprezintă un pericol mai mare pentru prosperitatea Europei. Apărarea frontierelor Europei împotriva imigrației ilegale a fost un alt subiect abordat de fiecare vorbitor la evenimentul de două zile, chiar dacă trecerile neregulate ale frontierei în Uniunea Europeană au scăzut brusc în 2024, potrivit datelor culese de agenția Frontex pentru controlul frontierelor din bloc. Le Pen a spus că triumful electoral al lui Trump a pus Europa înaintea unei „schimbări reale” și a spus că UE a lăsat continentul la marginea revoluțiilor tehnologice în curs de desfășurare în inteligența artificială și în alte domenii. Când oamenii de la eveniment au vorbit despre a face din nou Europa mare, cei mai mulți au vorbit despre a face din Europa un far pentru creștinism, a înălța națiunile individuale și a restabili mândria și identitatea lor.
În ciuda diferențelor dintre diverșii lideri europeni, din discursurile lor directe au reieșit o serie de teme și obsesii comune: opoziția față de imigrația „în masă”, respingerea Pactului Verde European/Green Deal, apărarea „suveranității naționale” și critica „wokismului” și a „globalismului”. S-a vorbit mult despre Reconquista (a fost procesul prin care regatele creștine din nordul Hispanei au recucerit peninsula Iberică de la musulmani) aducându-le un omagiu „curajoșilor cavaleri spanioli” care au fost primii care au înlăturat Islamul și au restaurat bogata moștenire a creștinismului în țara lor.
Deocamdată, alianța transatlantică rămâne cea mai bună speranță a Europei de a trece printr-o eră de turbulențe – în care vechea ordine globală nu mai funcționează și democrațiile se luptă să formeze una nouă pentru a-și proteja interesele și valorile. A deveni mai dependent de China sau a lăsa Rusia să remodeleze ordinea de securitate a Europei nu sunt opțiuni viabile. Europenii vor trebui să aibă de-a face cu Trump, să mențină NATO în viață și să construiască împreună o forță militară proprie. Angajarea pragmatică a lui Trump de către europenii, împreună cu angajamentele lor puternice de apărare, ar putea fi cea mai promițătoare modalitate de a gestiona relația transatlantică în următorii ani. Dar există un pericol real ca administrația Trump să divizeze și să conducă o Europă care este prea slabă pentru a sta pe picioarele ei.
