Hezbollah pierde din viteza cu care conducea Libanul până acum. Se zvonește că Washingtonul, care a făcut din problema prezidențială libiană o prioritate, susține candidatura generalului Joseph Aoun, comandantul șef al Forțelor Armate. Un alt nume este cel al lui Samir Farid Geagea. Diplomații îi laudă „percepția politică” de care a dat dovadă în timpul războiului civil și poziția sa cu privire la persoanele strămutate. Cu toate acestea, Samir Geagea nu-și susține candidatura (în războiul civil libanez Geagea a fost unul dintre apropiații președintelui Bachir Gemayel asasinat în 1982).
La 71 de ani, el insistă că nu se gândește la președinție, care este vacantă din cauza diferențelor dintre grupările din parlament și gruparea parlamentară a Hezbollah. Aproape de Arabia Saudită și de Statele Unite, Geagea este văzut de adversarii săi din Hezbollah drept „o candidatura sfidătoare” la adresa cutumelor libaneze. Geagea fost singurul șef de miliție care a fost judecat și întemnițat după războiul civil, ceea ce i-a conferit o imagine de ”martir”. Pe de altă parte, el a rămas o figură contestată de un număr mare de libanezi, inclusiv de membrii Mișcării Patriotice Libere, conduse de Michel Aoun. În timp ce Parisul și Washingtonul insistă că alegerile pentru președinția Libanului trebuie să aibă loc fără întârziere, Berri, președintele Parlamentului cere implementarea prealabilă a propunerii făcute de Biden și Macron în septembrie la Națiunile Unite pentru o încetare a focului de 21 de zile. Însă mâinile lui Berri sunt legate de voința Hezbollah.
În prezent, Hezbollah este absent de pe scena politică din cauza campaniei de asasinare a liderilor săi politici și militari, dar Hezbollah își are încă baza prezentă prin parlamentari și miniștri, mass-media și intelectuali. Partidul șiit, care este în proces de recompunere după moartea lui Nasrallah și dă semne că este rupt între o linie gata să accepte o încetare a focului cu Israelul și o linie mai dură, mai aproape de Iran, gata să lupte. Vizita ministrului iranian de externe Abbas Araghtchi din 4 octombrie a fost interpretată în Liban drept dorința ”nașului iranian” de a consolida stăpânirea asupra aliatului libanez. Deocamdată Hezbollah își caută noul lider. Slăbit, Hezbollah pariază totul pe bătălia pe care o duce în sudul Libanului împotriva ofensivei terestre israeliene.
Deoarece rezultatul acestei bătălii este incert, actorii politici libanezi încă amână alegerea. S-ar putea reaprinde războiul civil din Liban? Este o posibilitate pentru că între tabăra „răniților” și tabăra „fericită” este o majoritate îngrijorată. Aceștia sunt libanezii fără agendă politică care cred că ceea ce se întâmplă în sudul Libanului va afecta întreaga țară și că, indiferent de scenariul final, ei vor fi învinșii. Cine îi va succeda lui Hassan Nasrallah ca următor lider al lui Hezbollah? Nasrallah a fost liderul Hezbollah din 1992. Uciderea sa lasă un gol major în conducerea grupului, care va fi greu de umplut. Există/existau, totuși, două figuri importante despre care se crede că ar fi fost în concurență pentru a fi succesorul lui Nasrallah: Hashem Safieddine și Naim Qassem.
Se pare că o lovitură aeriană l-a eliminat pe Hashem Safieddine care era șeful Consiliului executiv al Hezbollah și un văr al lui Nasrallah. Safieddine era considerat a fi în pole position pentru a deveni următorul secretar general al mișcării. Născut în 1964 în satul din sudul Deir Qanoun en-Nahr, lângă Tir, Safieddine a studiat teologia împreună cu Nasrallah în cele două centre principale de învățare religioasă șiită, orașul irakian Najaf și Qom, din Iran. Ambii s-au alăturat mișcării Hezbollah în primele zile ale organizației. Și totuși Netanyahu ne anunța acum câteva zile că „Am degradat capacitățile lui Hezbollah. Am eliminat mii de teroriști, inclusiv Nasrallah însuși, înlocuitorul lui Nasrallah și înlocuitorul lui”. El nu a spus cine sunt ultimii doi, dar ministrul Apărării Yoav Gallant a spus că Hashem Safieddine, bărbatul considerat cel mai probabil să-i succedă lui Nasrallah, este considerat mort după ce avioanele de luptă au bombardat sediul de informații al Hezbollah din Beirut. Bătrânul de 71 de ani, Naim Qassem, este secretarul general adjunct al lui Hezbollah și a fost adesea numit „numărul doi” al mișcării. El s-a născut în Kfar Kila din guvernoratul Nabatieh, un sat din sudul Libanului care a suferit multe atacuri israeliene, mai ales din octombrie anul trecut. Qassem are o istorie lungă în activismul politic șiit. În anii 1970, s-a alăturat Mișcării Deposedaților a regretatului Imam Musa al-Sadr, care în cele din urmă a devenit parte a Mișcării Amal, un grup șiit din Liban.
Mai târziu, el a părăsit Amal și a continuat să ajute la fondarea Hezbollah-ului la începutul anilor 1980, devenind unul dintre oamenii de bază ai grupului. Unul dintre mentorii religioși ai lui Qassem a fost respectatul ayatollah Mohammad Hussein Fadlallah, iar Qassem însuși a predat cursuri religioase zeci de ani în Beirut. Natura secretă a unui grup precum Hezbollah înseamnă că nu toate rolurile sale în organizație sunt de cunoștință publică. La un moment dat, însă, el a supravegheat o parte a rețelei educaționale a Hezbollah și a fost, de asemenea, implicat în supravegherea activităților parlamentare ale grupului. Qassem a fost ales secretar general adjunct în 1991, sub secretarul general de atunci Abbas al-Musawi, care a fost și el asasinat de Israel. El a publicat o carte numită, Hezbollah, Povestea din interior, în 2005, care a fost tradusă în mai multe limbi. Hezbollah s-ar putea confrunta cu diviziuni interne din cauza opiniilor diferite cu privire la strategie și tactici împotriva Israelului, precum și a dezacordurilor cu privire la conducere și managementul organizațional. Lupta pentru putere poate destrăma gruparea. În momentul de față se pare că Qassem a preluat frâiele.
Declarațiile lui Qassem au indicat că operațiunile terestre și aeriene ale Israelului nu au schimbat dorința Hezbollah de a negocia un acord politic sau încetarea focului. Qassem a spus că nu are încredere că Israelul va respecta un acord cu Hezbollah sau că instituțiile internaționale pot proteja Libanul de Israel. Qassem leagă Gaza de Liban într-un singur acord. Relatările soldaților israelieni care luptă în Liban sugerează că majoritatea luptătorilor Hezbollah s-au mutat la cinci până la zece kilometri nord de graniță după ce au început operațiunile terestre israeliene. De asemenea Qassem a anunțat o nouă „fază” de război menită să provoace victime mari Israelului. Putem aprecia că uciderea liderului Hassan Nasrallah este fără îndoială, cel mai greu moment din istoria Hezbollah. Gruparea a mai trecut prin momente greu de digerat încă de la înființarea sa în 1982. A luptat cu Israelul, una dintre cele mai puternice armate ale lumii, timp de mai bine de 18 ani pentru a elibera sudul Libanului, obținut în cele din urmă în 2000. În 2005, Hezbollah a pierdut patronajul direct al Siriei când aceasta din urmă a fost forțată să-și retragă trupele din Liban în urma unei revolte populare libaneze și a presiunii internaționale conduse de SUA.
Grupul a trebuit să se adapteze la nivel intern și, în loc să facă presiuni pentru unitatea libaneză, a ales să înlocuiască stăpânirea siriană a Libanului cu propria sa stăpânire – niciodată ușor și nici inteligent, având în vedere structura sectara și sistemul de control și echilibru al Libanului. Apoi, în 2006, Hezbollah s-a ciocnit cu Israelul timp de 34 de zile. Acesta a fost un conflict din care a fost foarte greu să se recupereze, având în vedere moartea și distrugerea masivă pe care le-a produs în Liban, și în special în baza de sprijin șiită a grupului. Șase ani mai târziu, Hezbollah a fost forțat să intervină în conflictul din Siria pentru a-și salva aliatul, președintele sirian Bashar al-Assad, pierzând un număr mare de bărbați și popularitate în rândul arabilor. Nasrallah nu a reușit să vadă că guvernul Israelului de astăzi este foarte diferit de oricare cu care a avut de-a face înainte. Nu a reușit să înțeleagă că, indiferent cine era responsabil în Israel, niciun lider nu avea să accepte depopularea aproape întregului nord al Israelului din cauza rachetelor grupului. De asemenea nu a reușit să ajute Hamas și a adus nimic altceva decât ruina grupului Hezbollah și, ca întotdeauna, Libanului în ansamblu.
