Președintele Trump are un mod neconvențional de a-și urma politicile, dar sub unele dintre aceste declarații neconvenționale se află elemente de adevăr pe care trebuie să ne concentrăm. Deci, de exemplu, indiferent dacă problema este sau nu despre cumpărarea de către SUA a Groenlandei sau invadarea Groenlandei, securitatea arctică este o problemă reală, în special în contextul schimbărilor climatice, unde pasajul de nord ar putea deveni o rută comercială majoră și unde Rusia și China sunt deja foarte concentrate.
În plus, există oportunitatea minereurilor pe care Groenlanda o prezintă ca alternativă la alte surse. La fel și în cazul Canalului Panama, președintele a prezentat problema rolului Chinei în America Latină, inclusiv în infrastructură. SUA se concentreze pe implicarea Chinei în zone de risc. Eu cred că probabil trebuie să trecem prin ”fum și zgomot” pentru a găsi semnalul și a lua în serios problemele de bază care merită atenție.
Vicepreședintele american JD Vance și soția sa, Usha Vance, au vizitat, vineri, Groenlanda, într-un moment în care președintele Donald Trump insistă că SUA trebuie să preia controlul asupra teritoriului danez semi-autonom. Călătoria a suferit modificări în ultimele zile, după ce Groenlanda a avut un mesaj pentru administrația Trump: „Nu v-am invitat”. În primă fază, soția vicepreședintelui SUA trebuia să fie prezentă la o cursă de sanie trasă de câini în sudul Groenlandei, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat. La vizită au mai participat consilierul pentru securitate națională de la Casa Albă, Mike Waltz și secretarul american pentru energie, Chris Wright. Groenlanda este un teritoriu semi-autonom al Danemarcei, iar președintele american Donald Trump face eforturi pentru achiziționarea insulei. Se pare că viitorul guvern al Groenlandei va controla douăzeci și trei din treizeci și unu de locuri legislative, respectând angajamentele de a se uni în fața presiunii americane. Vizita s-a derulat la Baza Spațială Pituffik, o baza militară americană de pe insulă. Oficiali din Danemarca și Groenlanda au calificat imediat vizita ca „agresivă” și parte a planului președintelui de a obține insula, așa cum a spus el recent, „într-un fel sau altul”. Statele Unite au un acord de apărare de lungă durată cu Danemarca pentru a staționa trupe în Groenlanda, iar oficialii americani pot vizita baza după bunul plac.
Ce mize sunt în joc? Topirea calotelor de gheață din Groenlanda pe fondul încălzirii globale ar putea duce la deschiderea de noi rute maritime între Asia, Europa și America de Nord. De asemenea, zăcămintele critice de minerale și combustibili fosili din Groenlanda pot deveni mai accesibile. Trump spune că Statele Unite ar trebui să fie prezente în Groenlanda „din punct de vedere al securității”. Pentru Danemarca și aliații săi europeni, între timp, chestiunea este o problemă de suveranitate națională. Danemarca este, de asemenea, un aliat NATO al Statelor Unite. Sondajele de opinie arată că aproape toți locuitorii Groenlandei se opun devenirii insulei parte a Statelor Unite și au existat demonstrații anti-SUA pe insulă în ultimele săptămâni.
Care este statutul Groenlandei? Groenlanda a fost considerată un teritoriu danez de mai bine de trei sute de ani, dar abia în 1979 Danemarca a acordat guvernarea independentă a insulei slab populate. În 2009, Danemarca a adoptat Legea privind autoguvernarea Groenlandei, extinzând semnificativ autoritatea insulei asupra afacerilor sale interne, inclusiv poliția, tribunalele și paza de coastă. Danemarca încă menține controlul asupra afacerilor externe, a politicii de apărare și a politicii monetare a Groenlandei, oferind o subvenție anuală de aproximativ 500 de milioane de dolari. Groenlanda are o suprafață de 2.166.086 km pătrați (de trei ori dimensiunea Texasului) și o populație de 56.865 (2023) în proporție de 88% nativi, 7% danezi, 1% late popoare nordice și 2% alții. PIB-ul este de 3,24 miliarde USD. Forma de guvernare-democrație parlamentară unicamerală (teritoriu autonom în Regatul Danemarcei). Groenlanda nu este membră a Uniunii Europene (UE) sau a Pieței unice europene, deși este considerată o țară și un teritoriu de peste mări asociat cu UE. Cei aproximativ cincizeci și șapte de mii de cetățeni ai Groenlandei, majoritatea indigeni inuiți, sunt cetățeni ai UE, precum și cetățeni danezi. În ultimii ani, Groenlanda a fost martorul unei mișcări de independență în creștere. Conform actului de autoguvernare, insula poate câștiga independența printr-un referendum cu aprobarea Parlamentului danez. În 2023, Groenlanda a dezvăluit primul proiect de constituție, cerând crearea unei republici groenlandeze, independența față de Danemarca și recunoașterea moștenirii inuite a insulei. La mijlocul lunii martie, partidul de centru-dreapta Demokraatik din Groenlanda – care pledează pentru o abordare treptată a independenței – a câștigat alegerile parlamentare ale insulei, subliniind dorința rezidenților pentru o mai mare suveranitate.
De ce vrea administrația Trump Groenlanda? Trump a spus în repetate rânduri că achiziționarea Groenlandei este esențială pentru securitatea națională a SUA. Locația Groenlandei între Europa și America de Nord și proximitatea sa de Oceanul Arctic și Atlanticul de Nord o fac importantă din punct de vedere strategic pentru scopuri militare și de apărare – în special în monitorizarea activității militare în creștere a Chinei și Rusiei în regiune. În timp ce Statele Unite au deja o bază militară în Groenlanda, controlul deplin asupra insulei ar putea permite Washingtonului să-și extindă influența în operațiunile aeriene și navale din Arctica, precum și în spațiu. Există și stimulente economice. Creșterea temperaturilor asociate cu schimbările climatice fac ca metalele pământurilor rare din Groenlanda, cum ar fi litiul, un mineral esențial pentru vehiculele electrice și baterii, să fie mai accesibile. Un raport din 2023 al guvernului danez a detaliat potențialul Groenlandei ca depozit de materii prime esențiale, dintre care multe sunt utilizate în tranziția la energie verde (Statele Unite se bazează în prezent în mare măsură pe China pentru mineralele pământurilor rare) Se crede, de asemenea, că Groenlanda are rezerve enorme de petrol și gaze neexploatate; o estimare din 2008 a U.S. Geological Survey a stabilit cantitatea la aproximativ treizeci și unu de miliarde de barili echivalent petrol (BOE) – cantitatea de energie și conținut într-un baril de țiței – deși insula a interzis orice explorare de petrol și gaze în 2021 din cauza preocupărilor de mediu. Între timp, calota de gheață a Groenlandei, care acoperă aproximativ 80% din insulă, se confruntă cu o topire accelerată, făcând rutele comerciale arctice mai navigabile; acestea includ Pasajele de Nord-Est și Nord-Vest. Disponibilitatea mai mare ar putea deschide rute comerciale mai scurte și mai rapide între Asia, Europa și America de Nord, poziționând Groenlanda ca un hub maritim internațional.
Ar putea administrația Trump să achiziționeze Groenlanda? Efortul lui Trump de a lua Groenlanda este ecoul altor obiective teritoriale exprimate la începutul celui de-al doilea mandat, inclusiv recâștigarea controlului asupra Canalului Panama – pe care Statele Unite l-au predat oficial către Panama în 1999 – și transformarea Canadei în cel de-al cincizecilea stat al SUA. Statele Unite ar putea dobândi legal Groenlanda cu acordul guvernului danez, care ar depinde și de acordul parlamentului autonom al Groenlandei. (Statele Unite au făcut o astfel de achiziție când au cumpărat Alaska de la Rusia în 1867.) Unii experți spun că Washington ar putea, de asemenea, să urmărească un Pact de Asociere Liberă cu Groenlanda, stabilind o relație în care teritoriul este autonom, dar încă strâns legat de Statele Unite pentru asistență economică și apărare. Statele Unite au deja în vigoare aceste tratate cu Micronezia, Insulele Marshall și Palau. Cu toate acestea, un astfel de acord ar necesita în continuare aprobarea atât din partea guvernului groenlandez, cât și a guvernului danez. Trump nu a exclus să folosească forța militară pentru a prelua controlul insulei. Statele Unite au evitat de mult războaiele de cucerire și nu au făcut achiziții mari de teritorii străine de mai bine de un secol. Ultimul exemplu de acest fel a fost achiziționarea de către administrația Woodrow Wilson a Insulelor Virgine americane din Danemarca în 1917 – în primul rând din motive militare – pentru 25 de milioane de dolari. De asemenea, Trump a amenințat că va impune taxe vamale Danemarcei dacă nu cedează sau nu vinde Groenlanda. Statele Unite sunt cea mai mare piață de export non-europeană pentru Danemarca, aceasta din urmă trimițând în principal produse farmaceutice și instrumente medicale, însumând aproximativ 12 miliarde de dolari în 2023.
Care este istoria Statelor Unite în Groenlanda? În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, armata americană și-a construit o prezență semnificativă în colonia daneză de atunci, ajutând la patrulare și protejarea acesteia de puterile Axei și sprijinind diverse operațiuni aliate. Danemarca însăși a fost ocupată de Germania nazistă între 1940 și 1945.Președintele Harry Truman a văzut Groenlanda postbelică drept o locație privilegiată pentru activele militare permanente ale SUA, care ar putea detecta și contracara atacurile aeriene majore – inclusiv loviturile nucleare – ale Uniunii Sovietice. În 1951, Statele Unite au semnat un tratat cu Danemarca care a permis Washingtonului să-și păstreze bazele militare din Groenlanda, precum și să stabilească noi baze sau „zone de apărare” dacă NATO considera necesar. Astăzi, singura bază americană operabilă din Groenlanda este Pituffik Space Base (fostă Thule Air Base), care a fost creată în 1951 și se află acum sub comanda Forțelor Spațiale SUA din 2020. Cea mai nordică bază militară a Statelor Unite, Pituffik găzduiește aproximativ două sute de militari și civili americani, precum și echipamente radar de supraveghere antirachetă și de supraveghere spațială timpurie pentru un eventual război intercontinental cu rachete balistice lansate din Rusia.
Post Scriptum: după scandalul Signal- în public, președintele Trump și-a apărat consilierul pentru securitate națională Michael Waltz dar în culise, el a căutat sfaturi dacă sau să-l elibereze din funcție. Miercuri seara, 23 martie, Trump s-a întâlnit cu vicepreședintele JD Vance; șefa de cabinet de la Casa Albă, Susie Wiles; șeful personalului Casei Albe, Sergio Gor; trimisul său pentru Orientul Mijlociu, Steve Witkoff, și alții despre dacă să rămână cu domnul Waltz sau nu. Joi, 24 martie, târziu, în timp ce controversa se învârtea, Trump l-a chemat pe Waltz la Biroul Oval. Până în dimineața următoare, președintele le-a semnalat oamenilor din jurul său că este dispus să rămână cu domnul Waltz.