F-15EX

De luni bune Netanyahu pledează pentru „victoria totală” împotriva Hamas în Gaza. Primul ministru israelian rămâne la refuzul său, în ciuda îndemnurilor americane, de a accepta întoarcerea Gazei în cadrul Autorității Palestiniene (AP) a lui Mahmoud Abbas, deoarece vede riscul înființării potențiale a unui stat palestinian în Cisiordania și Gaza, ceea ce ar fi insuportabil în ochii lui.

Netanyahu nu dorește un stat palestinian la fel cum în 1996 a încetinit procesul de pace lansat la Oslo în 1995 de Ițhak Rabin. Netanyahu s-a întâlnit pentru prima dată cu președintele palestinian Arafat la 4 septembrie 1996. Înainte de întâlnire, cei doi lideri au vorbit prin telefon. Semnarea în 14 ianuarie 1997 a Protocolului de la Hebron cu Autoritatea Palestiniană a avut ca rezultat redistribuirea forțelor israeliene în Hebron și transferul autorității civile în mare parte din zonă sub controlul Autorității Palestiniene. A fost un pas înainte dar a fost singurul la vremea respectivă.

Pentru a îngropa perspectiva unui astfel de stat, în 2005, Ariel Sharon a refuzat să negocieze cu Autoritatea Palestiniană termenii retragerii Israelului din Gaza. Acest lucru a condus mai întâi la preluarea controlului de către Hamas asupra enclavei palestiniene, apoi la urcarea la putere a celei mai extremiste grupări islamiștilor. Pe 23 februarie 2024 Netaniahu își publică viziunea sa asupra evenimentelor din octombrie 2023.

În acest document, de o singură pagină, Netanyahu se angajează să păstreze libertatea nedeterminată de a opera a Israelului în toată Fâșia Gaza. El pledează pentru menținerea blocadei enclavei palestiniene, în vigoare din 2007, cu colaborarea Egiptului la granița de sud și rămâne neclintit cu privire la controlul exclusiv al Israelului asupra spațiului aerian și a ieșirii maritime din Gaza. Netanyahu vrea evitarea renașterii mișcării Hamas în Gaza și astfel soluția propusă de el se referă la încredințarea administrației civile și a ordinii publice unor localnici cu experiență administrativă.

Ce se află în spatele acestei gândiri? Un pariu pe familiile locale puternice legate, probabil, de serviciile de informații israeliene și implicate în diverse activități care nu sunt tocmai legale. Aceste familii îți folosesc influența împotriva Hamas dar și a Autorității Palestiniene. Tel Aviv a mai folosit metoda din 1967 până în 2005. Imediat după atacul Hamas din 7 octombrie 2023, președintele american Joe Biden a acționat rapid pentru a sprijini Israelul, un aliat critic pentru americani, și a descurajat extinderea ostilităților. Reangajarea cu Orientul Mijlociu prezintă însă riscuri pentru Biden, mai ales când face campanie pentru realegere împotriva predecesorului său, Donald Trump, ale cărui critici la adresa costurilor umane și economice ale războaielor americane din Irak și Afganistan au rezonat în rândul alegătorilor și i-au impulsionat campania prezidențială din 2016.

Pe fondul conflictului în curs de desfășurare al Israelului în Fâșia Gaza și al preocupărilor legate de un rol sporit iranian în război, apar rapoarte că Israelul ar putea achiziționa în curând noul avion de luptă american F-15EX produs de Boeing și McDonnell Douglas. F-15 EX nu este un avion de luptă la sol este un avion destinat luptei aeriene. De ce F-15 modernizat? În urma bombardării de către Israel asupra clădiri adiacente Ambasadei Iranului în Siria, trebuie ridicate întrebări serioase cu privire la intențiile operaționale pe care Israelul le are pentru această aeronavă în întrega zonă a Orientului Mijlociu.

O analiză a aeronavelor de luptă cu aripă fixă a principali adversarilor din regiune ai Israelului și o analiză a razelor de acțiune ale forțelor aeriene israeliene existente ilustrează scopul F-15EX – de a putea conduce operațiuni de lovire în adâncimea teatrului operațional într-un mediu aerian contestat. Ca urmare a încetării liniei de producție F-22, al 116-lea Congres al SUA a decis să procure 144 de F-15EX pentru a adăuga mai multe avioane care asigură superioritate aeriană flotei USAF. F-15EX poate transporta 12 rachete aer-aer AIM-120 și are sisteme de război electronic de ultimă generație care servesc la îmbunătățirea supraviețuirii aeronavei prin blocarea sistemelor adverse. Cea mai avansată aeronavă de luptă cu aripă fixă lansată de Iran și Siria este Su-24MK – un bombardier tactic introdus de Uniunea Sovietică în anii 1980. Cele două avioane iraniene produse în noul mileniu sunt avioane de antrenament Yak-130 a căror credibilitate în luptă este în cel mai bun caz speculativă. Israelul, un stat care operează 39 de avioane F-35 din februarie 2024, poate învinge orice avion iranian sau sirian într-un angajament aer-aer.

Ca urmare, mediul de amenințare aeriană nu oferă un răspuns suficient pentru interesul Israelului pentru F-15EX. Mai degrabă, raza de luptă a aeronavei poate oferi câteva indicii privind interesul israelian pentru F-15EX. Luând în considerare mediul de amenințare al Israelului, orice aeronavă de luptă din flota Forțelor Aeriene Israeliene poate ataca Siria fără realimentare aeriană. Cu toate acestea, forțele aeriene israeliene nu pot lovi adânc în Iran. Chiar și de la cea mai apropiată bază aeriană a Israelului, baza aeriană Ramat David, aeronavele israeliene ar trebui să zboare aproximativ 1500 km pentru a ajunge la Teheran. F-15EX se apropie mai mult decât alte avioane cu peste o 160 km, dar încă rămâne scurt ca distanță cu aproximativ 240 km. Cu toate acestea, traseele de zbor eficiente combinate cu realimentarea aeriană au permis, în trecut, Forțelor Aeriene Israeliene să pătrundă în spațiul aerian iranian cu F-35.

Este clar că F-15EX aduce în obiectivul de lovire , reactoarele Bushehr și Centrul de Cercetare Nucleară Rudan din sudul Iranului (cu realimentare în aer). În cazul în care Israelul achiziționează F-15EX sau orice îmbunătățire a razei operaționale a aeronavelor sale de luptă, nu există altă misiune decât aceea de a putea lovi ținte pe teritoriul iranian. Războiul dintre cele două devine o chestiune de timp care poate fi accelerat de răspunsul imprevizibil al Iranului la atacul de la Damasc.