Un vânt nou mătură Vechiul Continent! Peste tot, mișcările naționaliste progresează și preiau puterea. În Suedia, cândva un paradis social-democrat, în Finlanda, un templu al moderației politice, în Italia, țara fondatoare a Uniunii Europene și chiar în Țările de Jos guvernează forțele populiste și naționaliste.
În Portugalia mișcarea Chega a crescut de 10 ori iar în Austria, țară care ne-a blocat accesul în Schengen, FPO conduce plutonul european. Nu mai vorbim de Germania unde AfD este a a doua forță din țară.
Alegerile din toamnă în trei state est-germane reprezintă amenințări și mai mari pentru clasa conducătoare. Alternativa național-populistă pentru Germania (AfD) conduce în toate trei. Într-adevăr, în două sondaje – Saxonia și Turingia – sugerează că AfD și fie partidul care provine din foștii comuniști est-germani, Die Linke, fie unul populist de stânga despărțit din Die Linke format de fostul lider Sahra Wagenknecht ar putea forma ei înșiși o majoritate. Dacă această tendință continuă, politica de lungă durată a tuturor partidelor din establishment de a nu colabora cu AfD ar putea cădea. 2024 ar putea fi anul în care ”consensul european” este în cele din urmă spulberat de o creștere populistă la nivelul întregului continent.
Liderii pro-consens au câștigat în Grecia, Bulgaria și Estonia, dar partidele populiste fie s-au menținut, fie au câștigat putere în toate cele trei națiuni. Nicio națiune nu a susținut cu entuziasm status quo-ul de la Bruxelles. Victoria lui Geert Wilders a arătat că s-a pierdut un ”soldat olandez” devotat consensului european. Câștigul a 37 de locuri de către Partidului său pentru Libertate (PVV) a depășit cu mult orice previziuni anterioare, dar chiar și aceasta a subestimat cutremurul politic din Țările de Jos.
Mișcarea Fermierilor și Cetățenilor (BBB) și creația lui Pieter Omtzigt, Noul Contract Social, au ocupat încă 27 de locuri, deoarece sprijinul VVD s-a prăbușit cu peste o treime. Cele patru partide la guvernare au pierdut un total de 37 din cele 78 de locuri. A fost una dintre cele mai mari respingeri ale unui guvern din istoria Olandei. Ascensiunea acestora partide naționaliste a fost mai mult sau mai puțin fulgerătoare. Încrederea elitelor europene a fost zdruncinată încă din 2023, pe măsură ce partidele populiste naționale au crescut în popularitate pe tot continentul.
Consternarea elitei europene s-ar putea transforma în curând în disperare, deoarece 2024 pare a fi anul în care populismul european devine un ”curent”. Sondajele de până acum sugerează că puterea populistă și naționalistă continuă să crească în întreaga Uniune Europeană. Proiecțiile de locuri pentru viitoarele alegeri pentru Parlamentul European arată că fracțiunile ECR (partidul conservatorilor și reformiștilor format din grupări din 14 state europene-președintele actual ECR este Giorgia Meloni) și ID (Identitate și Democrație-în franceză Identité et démocratie, ID-este un grup politic de dreapta spre extrema dreaptă din Parlamentul European) vor câștiga între 172 și 184 de locuri, un record. Adăugați partidele populiste naționaliste nealiniate, cum ar fi Fidesz și Reconquete, iar totalul estimat crește la peste 200 (Parlamentul European este organul reprezentativ al celor 450 de milioane de cetățeni ai Uniunii Europene iar începând cu 13 iunie 2004, acesta are 732 membri). Acest lucru nu este suficient pentru a înlocui coaliția de consens, dar pune presiune suplimentară asupra PPE pentru a continua să se deplaseze spre dreapta. Din această cauză Ursula von de Leyen a luat-o în delegație la Cairo pe Meloni ca să-i propună o colaborarea a partidului ei cu PPE.
Alegerile naționale prezintă o imagine și mai strălucitoare a populiștilor. Partidul Austriac al Libertății (FPO) conduce sondajele înaintea votului parlamentar din acest an, forțând Partidul Popular (OVP) la guvernare să aleagă între o altă mare coaliție sau să accepte locul al doilea într-o coaliție de centru-dreapta. Votul Belgiei pare și mai amenințător pentru centrul european, întrucât populiștii de dreapta – Vlaams Belang (cunoscut ca Blocul Flamand) și Noua Alianță Flamandă (NV-A) – și de stânga – Partidul Comunist al Muncii – par să devină cele trei mari partide. Înseamnă că aceste tendințe duc proiectul european către o răscruce?. Nu, deocamdată. Este clar că alegătorii nu își doresc din ce în ce mai multe politici economice și sociale pe care elitele de la Bruxelles le vând. Ei doresc oprirea migrației, revenirea la creșterea și prosperitatea larg împărtășite și suveranitatea națională sporită.
Macron a încercat ceva, un proiect de lege privind imigrația care a fost aprobat doar cu sprijinul Mitingului Național al lui Marine Le Pen. Chiar dacă partidele de centrul-dreapta – în prezent înclinate să ajungă pe primul loc la alegeri – refuză să formeze o coaliție de guvernare cu partide marginale din ce în ce mai puternice, există totuși șanse semnificative ca extrema dreaptă să poată, pentru prima dată, să influențeze agenda politică a Europei. Cât de mult și în ce fel, nu știm deocamdată. De-a lungul deceniilor, alegătorii au abandonat partidele principale din Europa în timp ce acestea s-au luptat pentru a stăpâni crizele multiple ale costului vieții, crizele financiare, milioanele de refugiați care trec granițele sale de est și sud, atacuri teroriste în marile capitale și vârfuri drastice de energie pe fondul unui război la granița continentului care stagnează. Și totuși, au reușit să prevină amenințarea la fiecare dintre alegeri. Vor fi alegerile europene de anul acesta diferite?
În analiza dumneavoastră toate acțiunile, respectiv toate forțele politice naționaliste, suveraniste sunt catalogate drept populiste, ceea ce evident este o eroare gravă. Rămâne de văzut, este strict probleme dumneavoastră, dacă faceți asta intenționat sau nu. Cu respect,
Pentru un carierist si oportunist, asa cum a fost tot timpul autorul articolelor, partizanatul cu @politically correct@ este de inteles. E mai greu de inteles de ce un fost militar, care face caz de stelele complet nemeritate, a facut si face scenarii irelevante, nereale, departe de realitatea confruntarilor pe terenul de lupta. Acum tace malc despre conflictul de la vecini, caci nu poate sa mai toarne gogosi umflate cu stil. A sti adevarul despre conflict ar ajuta si societatea romaneasca in zona politicului de a lua decizii pt a intari industria de aparare nationala, armata combatanta, dotarea corespunzator cu tehnica posibilului agresor din este. Dar daca continua ca in povestea cu Naica si gastele, sigur ne va manca vulpea care de data asta e urs siberian.