În anii dinaintea eliminării sale, în 2020, de către forțele americane, generalul Qasem Soleimani, care a condus Forța Quds a Corpului Gărzii Revoluționare Islamice din Iran și a supravegheat forțele proxi iraniene din Orientul Mijlociu, a promovat activ o nouă strategie numită „cerc de foc”.
Prin sprijinirea și înarmarea a o serie de miliții în mare parte șiite, Republica Islamică avea să câștige influență în țări precum Irak, Liban, Siria și Yemen. În același timp, el a strâns legăturile cu Fâșia Gaza controlată de Hamas. Aceste miliții, dintre care multe se aflau la granițele Israelului, au oferit Iranului o descurajare importantă împotriva armatei mai puternice a Israelului și au oferit Teheranului o rampă de lansare pregătită pentru atacuri. Hezbollah nu a acționat pe 7 octombrie 2023 a acționa abia a doua zi. Dacă Hezbollah ar fi acționat decisiv, probabil că situația ar fi fost cu mult mai diferită.
De fapt, Hezbollah și patronul său Iranul fuseseră luați prin surprindere pe 7 octombrie, la fel ca Israelul. După cum au confirmat ulterior informațiile israeliene și surse Hamas, Yahya Sinwar, liderul Hamas în Fâșia Gaza, nu și-a notificat în avans partenerii din Teheran și Beirut cu privire la intențiile sale. De la bun început, războiul dintre Israel și Hamas nu a fost limitat la un singur front. Organizația militantă islamistă Hezbollah, susținută de Iran, cu sediul în Liban, a început să atace Israelul pe 8 octombrie, la o zi după atacul mortal al Hamas. În săptămânile care au urmat, milițiile iraniene din Siria și rebelii Houthi din Yemen au atacat Israelul cu rachete și drone, în timp ce forțele susținute de Iran în Irak au vizat trupele americane.
Deocamdată, Gaza este în centrul războiului, dar acest lucru se poate schimba în curând. Atacul Hezbollah asupra orașului druz Majdal Shams a fost cel mai mortal lansat din sudul Libanului pe teritoriul revendicat de Israel, pe fondul unei serii continue de lovituri de răzbunare între Hezbollah și armata israeliană începând cu 7 octombrie. Premierul israelian Benjamin Netanyahu a promis un răspuns „sever”. Israelul a ocupat Înălțimile Golan în 1967 și le-a anexat în 1981. Israelul se luptă cu Hezbollah de când Primul Război din Liban s-a încheiat în 1985. Pe parcursul celor 15 ani, Forțele de Apărare Israeliene (IDF) au controlat „zona de securitate”, extinzându-se la 40 km adânc în Liban, de la granița dintre cele două țări până la râul Litani.
Forțele israeliene și Hezbollah s-au ciocnit în mod regulat. Hezbollah a reprezentat o provocare pentru IDF. Prezența israeliană în sudul Libanului a făcut posibilă menținerea Hezbollahului departe de graniță și limitarea capacității sale de a se înarma. Organizația trăgea ocazional cu rachete cu rază scurtă de acțiune și de mică precizie în Israel, lovituri care erau mai mult perturbatoare decât mortale. Cu toate acestea, IDF nu a reușit să descurajeze Hezbollah. Al Doilea Război din Liban, purtat între iulie și august 2006, s-a încheiat cu o soluție frustrantă pentru Israel, un număr mare de morți și realizări limitate. După retragerea Israelului din Liban în 2000, Hezbollah și-a crescut dramatic capacitățile ofensive. Potrivit unor calcule, acum are un arsenal estimat de 300.000 de rachete, dintre care multe sunt ghidate, de înaltă precizie și cu rază lungă de acțiune. Acestea includ rachete antitanc, antiaeriene și antinavă.
Majoritatea armelor sunt iraniene, ruse și chineze. Hezbollah are în jur de 25.000 de luptători, dintre care mulți au luptat în Războiul Civil din Siria. Hezbollah este acum considerat a fi un risc inacceptabil de către Israel. Susținut de înalți comandanți militari, ministrul israelian al apărării Yoav Gallant ar fi fost în favoarea unei atacuri preventive împotriva Hezbollah. A fost forțat să dea înapoi după obiecțiile puternice din partea americanilor. Secretarul american al Apărării, Lloyd Austin, l-a sunat luni 29 iulie pe omologul său israelian, Yoav Gallant, pentru a-și oferi condoleanțe pentru cele 12 vieți de copii pierdute în Majdal Shams, precum și pentru a îndemna la prudență pentru a evita o escaladare mai mare. Un oficial anonim de la Pentagon a sugerat că represaliile israeliene sunt inevitabile. Cu toate acestea, oficialii nu au făcut nicio indicație cu privire la vreun plan ca Statele Unite să intervină în cazul unui conflict mai larg și nici despre pregătirile pentru orice evacuare iminentă a personalului american din Liban.
Americanii au început însă discuțiile în Liban, prin membri ai Departamentului de Stat, privind evacuarea cetățenilor americani într-un mediu de securitate complex și în schimbare rapidă. De asemenea se poartă discuții în Cipru aceasta fiind considerată o „facilitate logistică cheie” dar și în Turcia la baza aeriană Incirlik pentru a revedea resursele logistice disponibile pentru a sprijini nevoile de pregătire pentru criză. Americani conform lui John Kirby (coordonator pentru comunicații strategice al Consiliului Național de Securitate) spun „Suntem în continuare concentrați pe o soluție diplomatică…Încă credem că acolo ar trebui să fie cu siguranță nu o soluție militară care poate implica direct armata Statelor Unite.” Săptămâna trecută, avioanele F-15 și F-35 israeliene au lansat atacuri aeriene cu rază lungă de acțiune asupra portului Hodeida din Yemen, provocând un incendiu masiv ca răzbunare pentru primul atac letal cu dronă Houthi care a ajuns pe teritoriul israelian.
Îngrijorarea Washingtonului este că un război împotriva Hezbollah s-ar extinde în restul Orientului Mijlociu și ar implica Iranul, Siria, precum și forțele din Irak și Yemen. Teama lor este că acest lucru ar putea forța SUA să intre în război. Rusia și-a întreținut relațiile cu Hamas și Iran și nu este dincolo de posibilitățile ca și ea să se implice – deși indirect, deoarece majoritatea resurselor Moscovei sunt legate de războiul din Ucraina. Există o divergență strategică între Israel și SUA în ceea ce privește Hezbollah: SUA privesc războiul dintr-o perspectivă regională și globală, dar preocuparea Israelului este legată de amenințarea imediată. Această amenințare este atât de mare încât Israelul ar putea decide să intensifice acțiunile militare împotriva Hezbollah, în ciuda obiecțiilor americane.
Atacurile persistente ale Hezbollah din 8 octombrie, precum și încălcarea de către aceasta a rezoluției Consiliului de Securitate al ONU care stipulează că forțele Hezbollah nu au voie să fie prezente la sud de râul Litani, ar putea servi drept justificare. Liderul Hezbollah, Hassan Nasrallah, este simultan sub presiunea Hamas pentru a crește intensitatea atacurilor sale și a Libanului pentru a nu implica țara în război, mai ales în timp ce aceasta suferă o criză politică și economică intensă. Criza din Levant abia și-a arătat colții! Așa am încheiat articolul de mai sus ieri. Dar dimineață, pe 31 iulie, am aflat că mâna lungă a Mossad acompaniată de cea a IDF a mai dat două lovituri: Israelul l-a asasinat pe liderul Hamas, Ismail Haniyeh; moartea lui Haniyeh la Teheran a survenit la câteva ore după ce IDF a pretins că a ucis un comandant superior al Hezbollah, Fouad Shukur, la Beirut. Haniyeh, care a fost unul dintre lideri Hamas timp de aproape două decenii era la Teheran pentru inaugurarea prezidențială a țării. Washingtonul și capitalele europene se tem acum că tensiunile ar putea duce rapid la un conflict regional. Liderii și oficialii din Franța, Germania, Italia și Marea Britanie au contactat omologii din Liban, Israel și Iran pentru a preveni un război regional mai larg. Principala problemă este protecția propriilor trupe staționate în Forța Interimară a Națiunilor Unite în Liban (UNIFIL), trupe care aparțin Parisului și Romei.
