Dialogul surzilor(!?)

Macron s-a dus glonț la Casa Albă să-și arate prietenia cu Trump și să ia lumină! S-a pus bine cu stăpânul lumii. S-a tras în poză cu el. Evident Trump şi Macron nu au avut ce să își spună, fiecare are calea lui. Macron vrea să preia frâiele Europe acum la finalul mandatului și a vorbit în numele europenilor. Când s-a încheiat conferința de presă de la Casa Albă, Macron a zâmbit ca un concurent la show-uri– încântat și ușurat simultan – un concurent care tocmai câștigase jackpot-ul. L-a prins triumfător de mâna lui Trump și l-a ”plesnit” pe spate în timp ce ieșeau împreună din East Room.

Preşedintele francez Emmanuel Macron înregistrează în ianuarie, la opt ani după ce a fost ales, cea mai slabă popularitate de când se află la Palatul Elysee, din 2017, potrivit unui barometru lunar realizat de Ifop pentru Le Journal du dimanche, relatează AFP. Potrivit sondajului, doar 21% dintre francezi sunt mulțumiți de președintele lor. Au avut cei doi un dialog? Da, dar al surzilor. Macron i-a spus lui Trump ca rușii au atacat Ucraina și a spus-o de câteva ori. Probabil ca Trump nu a auzit. În schimb Trump, s-a concentrat pe propriile sale negocieri paralele și nu a comenta pe rețelele sociale despre discuțiile cu Macron. Aceste negocieri includ discuții cu Kievul asupra mineralelor esențiale și cu Kremlinul pentru încetarea luptei – precum și „tranzacții majore de dezvoltare economică care vor avea loc între Statele Unite și Rusia”, așa cum a spus Trump pentru Truth Social amintind că „Discuțiile decurg foarte bine!”.

Macron a anunțat în numele lui Trump că președintele american a „confirmat” că se va întâlni cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski „în curând pentru a finaliza un acord”. Garanție de securitate ascunsă? Un reporter l-a întrebat pe Macron dacă o afacere cu minerale  echivalează de facto cu o „garanție de securitate”, deoarece SUA ar dori să-și protejeze noile interese ucrainene. Macron nu a respins ideea și a numit discuțiile un „pas important către un acord de pace cu drepturi depline”. În același timp Kremlinul i-a oferit lui Trump o alternativă la încercarea de a face o înțelegere cu Zelenski pe resursele minerale, care rămâne ferm în dorința sa de a proteja interesele ucrainene. Putin a declarat presei de stat ruse că „suntem gata să lucrăm cu partenerii noștri, inclusiv cu americanii”, pentru a accesa rezervele minerale din zone, inclusiv din Ucraina ocupată de ruși.

El a sugerat, de asemenea, că Rusia ar putea intra în proiecte comune de minerit de aluminiu cu SUA, spunând că Moscova este gata să furnizeze 2 milioane de tone pe piața americană. În timp ce Trump nu s-a angajat, luni 24 februarie, cu privire la un viitor rol al Washingtonului în asigurarea păcii în Ucraina, el a susținut că a deschis calea pentru ca Europa să trimită trupe de menținere a păcii în țară. ”I-am pus în mod special această întrebare [lui Putin]”, a spus Trump reporterilor. „Nu are nicio problemă cu asta.” Premierul britanic Keir Starmer, care a dezvoltat planul pentru menținerea păcii europeni cu Macron, se va afla joi, 27 februarie, la Washington pentru discuții cu Trump. În tot acest timp ordinele lui Trump se dezvoltă în teren. Se face o revizuire a bazelor americane din Estul Europei. În vizor baza Alexadropolis din Grecia pe unde se ”scurg” armele americane dinspre Grecia spre Ucraina trecând prin Bulgaria și România. Alexandropolis a sufocat Turcia și i-a preluat ”caimacul”. O eventuală închidere a ei ar reda Turciei controlul asupra intrării în Marea Neagră prin Strâmtoare Bosfor. Un alt incident „ciudat” s-a produs la terminalul LNG de lângă Alexandroupolis – un punct de intrare pentru gazele non-rusești în regiune. El s-a produs odată cu oprirea producției pentru aproape două săptămâni la zăcământul Shah Deniz II. Acest incident a avut loc în perioada de vârf a cererii, iarna, pe fondul prognozelor de temperaturi scăzute și scăderea nivelului de stocare a gazelor în Europa de Est și Centrală. În același timp, volumul gazelor naturale rusești care intră prin TurkStream la punctul de intrare Strandja-2 a crescut semnificativ la 50-51 de milioane.

La ONU, SUA au votat alături de Rusia, Coreea de Nord, Belarus și alte 14 state, împotriva unei rezoluții care condamna agresiunea rusă în Ucraina. La trei ani de la invazie. O a doua rezoluție scrisă de americani, fără nicio referire la integritatea teritorială a Ucrainei, a fost depusă spre aprobare. Europeni au intervenit și au adăugat o serie de amendamente printre care sintagma o pace justă și ”păstrarea integrității teritoriale a Ucrainei”. La vot americanii s-au abținut. Scriam, în 1997, într-o lucrare premiată de rectorul National Defense University, generalul locotenent Ervin J Rokke, și citită de secretarul de stat Madeleine K. Albright la rugămintea îndrumătorului meu dr. Joseph E. Goldberg, că ONU  și-a pierdut rolul sau relevat în geopolitica mondială.  Sigur că ONU e în sine un eșec ce amintește de Liga Națiunilor iar rezoluțiile nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic sunt în fond un barometru al opiniei țărilor angrenate în discuțiile de acolo. Americanii au votat azi cu Rusia, Belarus sau Coreea de Nord. Până și China s-a abținut. Interesul celor de la Washington este totuși reglementarea relației cu Rusia și nu o poți face fără concesii. La rândul său Europa are propriul traseu în privința păcii în Ucraina.

UE dorește să acorde Ucrainei suficientă ”pârghie” pentru a putea spune „nu” unui acord de pace prost cu Rusia, a declarat luni diplomatul UE Kaja Kallas, după o reuniune a miniștrilor de externe la Bruxelles. Fostul prim-ministru estonian este în fruntea eforturilor de a trimite un nou ajutor militar Ucrainei în valoare de până la 20 de miliarde de euro. Ea spune ca este un ”sprijin larg” din partea guvernelor UE pentru această inițiativă, îndemnând liderii UE27 să preia planul atunci când se adună pentru un summit de urgență pe 6 martie. Kallas vrea ca statele se contribuie cu cota lor pe baza venitului național brut. Țări precum Italia, Portugalia și Spania, se opun cererii, încercând să combine pachetul de ajutor cu întrebări despre cum își va finanța Europa dezvoltarea apărării. Aceste state doresc ca UE să găsească o soluție de finanțare, fie că este vorba de euroobligațiuni sau flexibilitate fiscală, astfel încât să poată evita pe termen scurt să obțină bani sau materiale de la bugetele naționale. Ceea ce este firesc. UE are nevoie urgent de o Carte Albă privind apărarea. Pierderea sprijinului SUA este o lovitură majoră și va afecta livrările de arme cheie, dar Ucraina are mijloacele pentru a continua să lupte cu ajutorul aliaților săi europeni. Guvernele se grăbesc să arate sprijin diplomatic și militar pentru Ucraina. Peste o duzină de lideri s-au aflat luni la Kiev, mulți alții s-au alăturat virtual. Friedrich Merz, candidatul conservator care va fi următorul cancelar al Germaniei, a declarat că dorește ca Europa să obțină „independență” deplină față de Statele Unite în materie de apărare.

Nu există nicio îndoială că ajutorul SUA este foarte important. Când Congresul a refuzat să aprobe mai mult ajutor pentru Kiev, în urmă cu mai bine de un an, armata ucraineană a suferit lipsuri de muniție de artilerie și de apărare aeriană, ceea ce a permis Rusiei să-și exercite avantajul pe front. Ucraina are cea mai mare armată din Europa, cu excepția Rusiei, cu 980.000 de soldați sub arme, a declarat Zelenski la începutul acestui an. Ucrainenii dețin peste 1.500 de kilometri de linii de front împotriva trupelor ruse, precum și aproximativ 400 de kilometri pătrați în regiunea rusă Kursk. Vladimir Putin vrea să extindă armata rusă cu 180.000 de soldați pentru a ajunge la 1,5 milioane. Kremlinul a fost, de asemenea, ajutat în luptele de la Kursk de mii de soldați din Coreea de Nord. Potrivit datelor Institutului Kiel, între februarie 2022 și sfârșitul lui 2024 SUA au cheltuit 64 de miliarde de euro pentru sprijinul militar pentru Ucraina, în timp ce Europa – inclusiv Regatul Unit și Norvegia – a contribuit cu aproape 62 de miliarde de euro. Majoritatea acestor bani au mers pe aprovizionarea Ucrainei cu arme și muniții din stocurile occidentale și din producție nouă. Echipamentul include rachete ATACMS și HIMARS din SUA, precum și rachete de croazieră SCALP/Storm Shadow din Regatul Unit, Franța și Italia. De la începutul războiului, Ucraina a primit tancuri din era sovietică, artilerie și avioane de luptă din fostele țări ale Pactului de la Varșovia, avioane de luptă F-16 fabricate în SUA, tancuri Abrams și sisteme de apărare aeriană Patriot, precum și obuziere mobile Krab polonez, avioane franceze Mirage, tancuri germane Leopard, sisteme de apărare aeriană franco-italiană SAMP/T și multe altele. De asemenea, Europa a furnizat anul trecut Ucrainei un milion de obuze de artilerie – într-un efort care a fost lovit de luni de întârzieri; anul acesta scopul este de a furniza încă 1,5 milioane de proiectile. SUA au trimis peste 3 milioane de proiectile de artilerie de 155 mm în Ucraina.  Ucraina devine lider mondial în producția de drone, de la dronele ieftine folosite în număr mare de-a lungul liniilor de front pentru a vâna soldații, blindatele și vehiculele rusești, până la armele mai grele, cu rază mai mare de acțiune, care lovesc rafinăriile, posturile de comandă și infrastructura cheie în adâncul Rusiei.

Ce însemnă retragerea sprijinului militar american? O retragere a Statelor Unite nu numai că ar costa Ucraina aproximativ jumătate din armele sale, ci ar priva țara de multe dintre cele mai „eficiente” arme ale sale. Unele sisteme din SUA, cum ar fi tancurile Abrams, pot fi schimbate cu cele europene, cum ar fi Leopard. Între timp, F-16-urile sunt toate furnizate de țări europene, nu de SUA, în timp ce există concurenți pentru sistemul de apărare aeriană Patriot, cum ar fi SAMP/T, IRIS-T din Germania și NASAMS din Norvegia. Însă există multe echipamente care nu pot fi substituie. Dar despre astea în alt material.