Discuțiile despre garanțiile date de europeni Ucrainei continuă. O propunere italiană aflată pe masa negocierilor ar angaja aliații Ucrainei să se consulte asupra unui răspuns în termen de douăzeci și patru de ore dacă Ucraina este atacată, ceea ce ar putea declanșa un sprijin militar și sancțiuni, a relatat Bloomberg. Planul a fost descris ca fiind similar clauzei de apărare reciprocă din Articolul 5 al NATO. Într-o altă propunere, Franța și Regatul Unit ar staționa trupe în Ucraina postbelică.
În urma discuțiilor de la Casa Albă Ucraina solicită o întâlnire cu Statele Unite și Rusia odată ce se convin asupra garanțiilor și este deschisă unor locații precum Austria, Elveția și Turcia, a declarat Zelenski. Însă președintele american Donald Trump a declarat în ultimele zile echipei sale că Zelenski și președintele rus Vladimir Putin ar trebui să se întâlnească înaintea unei întâlniri trilaterale, au declarat oficiali anonimi ai administrației pentru The Guardian. Pe lângă faptul că a cerut implicarea Moscovei în aceste discuții, Lavrov a declarat ieri că China ar trebui să fie unul dintre garanții securității Ucrainei. Zelenski a respins ambele perspective.
Cum se va face asigurarea păcii? Mai exact, subiectul care m-a pus pe gânduri a fost promisiunea unor garanții de securitate pentru Ucraina în cazul (încă aparent îndepărtat) în care Trump va ajuta la negocierea unui acord de pace între Vladimir Putin al Rusiei și Volodimir Zelenski al Ucrainei. Cancelarul Friedrich Merz a promis să participe, alături de alte puteri europene, la aranjamentele de securitate pentru Ucraina, dar a oferit puține detalii specifice despre ceea ce ar fi dispus să facă la fel ca toți ceilați care susțin aceste garanții. Sporadic se vorbește despre avioane F-35 și sisteme de supraveghere și recunoștere americane (ISR). Nu am obținut mai multă claritate după summit. Europenii „au fost de acord că garanțiile de securitate trebuie să aibă un domeniu de aplicare foarte larg, acoperind securitatea militară, apărarea aeriană, monitorizarea, armamentul, dar și, în principiu, garanții politice și sprijin politic sau sprijin financiar pentru Ucraina”, a declarat un înalt oficial german familiarizat cu gândirea lui Merz. „Tot ce ține de garanțiile de securitate este inclus”, a continuat acesta. „Decizia politică specifică privind contribuția Germaniei va fi luată mult mai târziu.”
A fost Aristotel cel care a spus că… o definiție care cuprinde totul nu definește nimic? Aristotel spunea că acea definiție este o descriere sau o explicație care nu atinge exact esența, ci doar arată caracteristici, părți sau trăsături obișnuite. Nu-mi mai amintesc exact de la ora de filozofie din liceu. Ideea este că definiția germană a unei garanții de securitate mi s-a părut atât de largă (sprijin politic?) încât rămâne, până acum, o ipoteză practic lipsită de sens și cu greu ceva care ar inspira încrederea ucrainenilor. Ministrul german de externe, Johann Wadephul, nu a ajutat guvernul lui Merz să pară mai hotărât în această privință atunci când, înainte de călătoria liderilor europeni la Washington, a pus la îndoială posibilitatea ca Germania să trimită vreodată trupe în Ucraina, ca parte a unui plan mai amplu de garanții de securitate. Wadephul și-a dezvoltat o reputație de gafeur, dar asta nu înseamnă că ceea ce a spus nu este adevărat, având în vedere dificultățile Germaniei în a aduna trupe pregătite de luptă. Apoi, există întrebarea dacă publicul german ar susține o astfel de mișcare de a trimite trupe în Ucraina. Merz, la rândul său, nu a exclus trimiterea de trupe. Și pentru asta, este deja atacat pe plan intern de partidul de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD), care îl acuză că riscă „o escaladare permanentă” împotriva Rusiei. „Nu vom trimite trupe în Ucraina!”, a scris partidul AfD într-o postare pe X care prezenta mai mulți tineri germani agitați și un Merz cu aspect nefast, subtextul fiind că cancelarul intenționează să trimită tinerii țării să lupte împotriva rușilor. Armata Germaniei a fost deja atât de subminată de desfășurarea unei brigăzi pregătite de luptă în Lituania, încât „staționarea trupelor în Ucraina ar fi probabil prea mult pentru noi”, a spus el într-un interviu. Desfășurarea de către armata germană a unei brigăzi de luptă complete în Lituania se confruntă cu probleme sistemice, inclusiv deficit de personal și materiale în cadrul Bundeswehr-ului, ceea ce duce la îngrijorări cu privire la resursele și personalul suficiente pentru obiectivul ambițios de capacitate operațională completă din 2027. Există, de asemenea, fricțiuni interne și tensiuni logistice cauzate de mutarea celor mai moderne echipamente și personal ale Brigăzii Lituaniene, ceea ce ar putea avea un impact negativ asupra propriilor forțe armate ale Germaniei. Lituania consideră brigada germană ca fiind vitală pentru securitatea sa, având în vedere istoricul său de ocupație sovietică, și depune eforturi semnificative pentru a pregăti infrastructura și serviciile necesare. Proiectul reflectă o schimbare mai amplă în politica de securitate germană, cunoscută sub numele de Zeitenwende, care trece de la o poziție mai reticentă în ceea ce privește apărarea la asumarea unui rol de lider mai important în securitatea europeană.
Când administrația Trump a susținut după întâlnirea din 15 august cu Putin din Alaska că liderul rus a fost de acord să permită SUA și Europei să ofere garanții de securitate „robuste” pentru Ucraina, se pare că europenii au văzut oportunitatea pentru Coaliția de voință instituită. Începând să conceapă garanții de securitate cu care știu că Putin nu va fi niciodată de acord, europenii au demascat efectiv bluful lui Putin privind discuțiile de pace, redirecționând în același timp atenția lui Trump de la concesiile teritoriale ucrainene. Prin această schimbare, ei speră să-l convingă pe Trump că Putin nu este serios în privința unui acord de pace. Întâlnirea liderilor europeni cu Trump a fost importantă deoarece impulsul s-a schimbat cu adevărat de la Alaska încoace. Se pare că președintele american s-a reorientat în mare măsură către poziția europeană. Așa o fi? O întrebare este necesară: este Rusia dispusă să ia astfel de măsuri încât să putem vorbi serios despre garanții de securitate? Europenii cred în mod clar că răspunsul este nu, dar văd o mare utilitate în continuarea conversației. Bunul meu prieten fost Speaker al Camerei Reprezentanților, Newt Gingrich, scria într-un material recent: ”Rețineți că Putin a spus cu ani în urmă că prăbușirea Uniunii Sovietice a fost cea mai mare tragedie a secolului XX. Antrenamentul său în KGB a întipărit în el o loialitate serioasă față de imperiul comunist. Este profundă și sinceră. Cu toate acestea, devotamentul său față de acea societate eșuată a devenit, de asemenea, o bază pentru politici dezastruoase. Am întâlnit această determinare la un vechi și credincios comunist în 1993, când eram membru al unei delegații a Congresului către noua Rusie post-sovietică. Într-o întâlnire cu vicepreședintele de atunci, Alexander Rutskoy (un fost general al Forțelor Aeriene Sovietice), a menționat că harta imensă de perete din spatele lui reprezenta vechea Uniune Sovietică. El a zâmbit și mi-a spus: „Da, va fi din nou așa”. Întrucât harta respectivă includea Ucraina, Belarus, Letonia, Lituania, Estonia, Moldova, Georgia, Armenia, Azerbaidjan, Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan, Kârgâzstan și Tadjikistan, eu sunt convins că a fost un comentariu serios.
Hai să face un exercițiu de imaginație și să ne punem în pielea lui Vladimir Putin să vedem cine conduce de fapt a Moscova. Ai declanșat o invazie acum trei ani și jumătate, țintind asupra Kievului o coloană de vehicule blindate de 60 de kilometri. Voiai să cucerești sistemul politic al Ucrainei („să-l denazifici”) și să pui țara la mila ta („să o demilitarizezi”). Ai dus o bătălie atât de violentă încât, după o lună, nicio casă din suburbiile capitalei lovite de atac – Hostomel, Irpin, Bucha – nu mai era intactă. Și ai eșuat: după o lună trupele tale s-au retras. Apoi ți-ai concentrat atacurile asupra estului Ucrainei. În trei ani și jumătate ai pierdut viețile a 250.000 sau mai mulți ruși, pe lângă un număr de răniți care se apropie acum de un milion: de aproximativ cincisprezece ori mai mult decât a pierdut Uniunea Sovietică în Afganistan în anii 1980, apropiindu-se de propria dizolvare. Ai cheltuit 500 de miliarde de dolari nu pentru educație, asistență medicală sau tehnologie pentru Rusia, ci pentru distrugerea vecinului tău. Pentru a susține un astfel de efort, ai fost aruncat în izolare și sancțiuni de către țările avansate și ai fost nevoit să te lași în mâinile Chinei. Acum Beijingul este cel care dictează condițiile: îți cumpără gazul și petrolul la prețul pe care îl decide, te obligă să folosești yuanul, te colonizează industrial. Rusia a avut întotdeauna o tradiție a camioanelor grele, glorioasele Kamaz. Anul acesta însă vânzările de camioane rusești în Rusia au scăzut cu 50%, în timp ce camioanele chinezești au acaparat aproape 70% din piață. Și acesta e un singur exemplu. Cam asta este rusia de astăzi.
Post Scriptum: Una dintre marile abilități ale lui Putin este să pară măsurat și constructiv, când, de fapt, este nesincer, intransigent sau pur și simplu amenințător. Luați în considerare remarcile sale inofensive de la conferința de presă post-summit de la Anchorage. Pentru a obține o soluționare pe termen lung în Ucraina, Putin a spus: „Trebuie să eliminăm toate cauzele principale ale conflictului”. Decodificat, aceasta este o referință clară la teza istorică a lui Putin conform căreia Ucraina este o țară inventată, folosită timp de secole de dușmanii Rusiei ca bază de la care să atace Moscova – și, în opinia sa, rămâne așa și astăzi. El a cerut, aparent în mod rezonabil, lui Trump să „ia în considerare toate preocupările legitime ale Rusiei și să restabilească un echilibru just de securitate în Europa și în lume în general”. Dar pentru Putin, acest „echilibru just” înseamnă retragerea majorității forțelor NATO din țările de-a lungul granițelor Rusiei. Kremlinul continuă să semnaleze că președintele rus Vladimir Putin nu este dispus să aibă o întâlnire bilaterală imediată cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski. Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a acordat un interviu pentru NBC pe 22 august și a reiterat că în prezent nu există niciun plan ca Putin să se întâlnească cu Zelenski. Lavrov a declarat că Putin se va întâlni cu Zelenski „atunci când agenda va fi gata pentru un summit”, dar a menționat că „această agendă nu este deloc gata”. Ce-i reproșează Lavrov lui Zelenski? Faptul că nu a acceptat precondițiile cerute de Rusia pentru negocieri, cum ar fi discutarea problemelor teritoriale. Un lucru este cert: Kremlinul l-a folosit pe Lavrov de mai multe ori în ultimele zile pentru a clarifica poziția Kremlinului conform căreia nu va exista o întâlnire Putin-Zelenski în termenul dorit de președintele american Donald Trump.