Ediția din 2026 a Forumului Economic Mondial (WEF) se desfășoară la Davos în perioada 19–23 ianuarie, sub tema centrală „A Spirit of Dialogue” (Un spirit al dialogului).
Reuniunea are loc într-un context global marcat de fragmentare geopolitică, conflicte regionale active, presiuni economice persistente și nevoia stringentă de colaborare pragmatică între sectorul public și cel privat. Evenimentul din acest an este unul record, reunind peste 3.000 de lideri din 130 de țări, inclusiv 64 de șefi de stat și de guvern, confirmând rolul Davosului ca principal forum informal de coordonare strategică la nivel global. Un element definitoriu al ediției este prezența președintelui american Donald Trump, considerat figura centrală a reuniunii. Acesta este însoțit de cea mai mare delegație americană din istoria WEF, incluzând oficiali-cheie precum Marco Rubio, Secretar de Stat, și Scott Bessent, Secretar al Trezoreriei. Prezența sa schimbă semnificativ dinamica discuțiilor, readucând în prim-plan teme precum tarifele comerciale, suveranitatea economică și redefinirea rolului Statelor Unite în securitatea globală. Europa este reprezentată de lideri de prim rang: Emmanuel Macron, Friedrich Merz – noul Cancelar al Germaniei – și Ursula von der Leyen. Alături de aceștia participă Mark Carney (Canada), Javier Milei (Argentina), He Lifeng(China) și Prabowo Subianto (Indonezia).
Organizațiile internaționale sunt la rândul lor puternic reprezentate: Mark Rutte (NATO), Kristalina Georgieva(Fondul Monetar Internațional), Ajay Banga (Banca Mondială) și Tedros Adhanom Ghebreyesus (Organizația Mondială a Sănătății). Dimensiunea tehnologică este dominată de liderii marilor companii de AI și infrastructură digitală: Jensen Huang(NVIDIA), Satya Nadella (Microsoft) și Sam Altman (OpenAI), reflectând faptul că inteligența artificială nu mai este un subiect emergent, ci un pilon central al competitivității naționale. Agenda WEF 2026 este structurată în jurul a cinci priorități strategice majore. Prima vizează cooperarea într-o lume contestată, cu accent pe refacerea alianțelor într-un climat de neîncredere și pe gestionarea conflictelor din Ucraina și Orientul Mijlociu. A doua prioritate se concentrează pe deblocarea noilor surse de creștere, prin politici menite să contracareze inflația și nivelurile ridicate ale datoriei publice, cu accent pe productivitate și investiții. A treia este inovarea responsabilă, în special tranziția de la AI generativ la AI agentic – sisteme capabile să acționeze autonom – și guvernarea acestora.
A patra prioritate este investiția în oameni, într-un context în care 22% dintre locuri de muncă sunt estimate să se schimbe în următorii cinci ani din cauza automatizării. A cincea vizează prosperitatea în limitele planetare, prin accelerarea tranziției energetice și protejarea biodiversității fără sacrificarea dezvoltării economice. Dincolo de sesiunile oficiale, Davos este definit și de așa-numitul „Davos din afara Centrului de Congrese”. Pe Promenada Davos, marile branduri tehnologice și financiare (Google, Meta, Salesforce, mari bănci globale) transformă spații comerciale în „Case” tematice – precum Cognizant House sau Frontiers Science House – unde au loc demonstrații tehnologice, întâlniri private și negocieri informale. În paralel, sunt lansate inițiative sectoriale precum Resilience Consortium sau programe dedicate sănătății femeilor, cu un potențial estimat de 1 trilion de dolari pentru economia globală prin reducerea decalajelor de sănătate. Open Forum completează agenda prin sesiuni deschise publicului larg, axate pe impactul tehnologiei asupra condiției umane și rolul artei în societate.
Un element mai puțin vizibil, dar esențial, este securitatea. Armata elvețiană mobilizează mii de militari pentru protejarea zonei, iar costurile de securitate sunt estimate la peste 9 milioane CHF, reflectând riscurile asociate prezenței unor lideri de prim rang precum Trump sau Zelenski.
Prezența președintelui Nawrocki la Forumului Economic Mondial de la Davos 2026 marchează o nouă etapă pentru poziționarea internațională a Poloniei. Parcursul său anterior, inclusiv rolul de fost director al Institutului Memoriei Naționale (IPN), se reflectă într-o viziune politică axată pe identitate națională, continuitate istorică și reziliență strategică. Spre deosebire de o abordare exclusiv orientată spre integrare, Karol Nawrocki promovează un concept clar de „patriotism economic”. La Davos, mesajul transmis investitorilor este unul pragmatic: Polonia rămâne deschisă capitalului străin, dar prioritizează parteneriatele care respectă interesele naționale și contribuie la consolidarea infrastructurii critice și a securității economice. Prezența masivă a administrației Donald Trump la această ediție creează un context favorabil pentru Nawrocki, considerat unul dintre liderii europeni cu cea mai mare afinitate ideologică față de actuala conducere de la Casa Albă. Sunt anticipate întâlniri bilaterale axate pe: cooperare militară, securitate energetică, în special în domeniul importurilor de GNL, dezvoltarea tehnologiei nucleare americane în Europa Centrală. Sub conducerea sa, Polonia se poziționează explicit drept principal aliat strategic al SUA în Europa, oferind un contrapunct viziunilor mai federaliste promovate de Franța și Germania. La Polish House din Davos, președintele Nawrocki promovează imaginea unei Polonii care nu este doar o piață de desfacere, ci un bastion de stabilitate regională. Agenda sa include: Securitate cibernetică – protejarea infrastructurii financiare și energetice împotriva atacurilor hibride; Solidaritate regională – consolidarea Inițiativei celor Trei Mări, prezentată ca un motor de creștere și conectivitate pentru întreaga Europă Centrală și de Est.
Deși accentul rămâne ferm pe interesele naționale ale Poloniei, Nawrocki menține o poziție dură față de agresiunea rusă. La Davos, acesta solicită continuarea sprijinului internațional pentru Ucraina, condiționând însă participarea Poloniei la reconstrucția postbelică de o implicare substanțială a companiilor poloneze, în special pe componenta logistică și de infrastructură. Alegerea lui Karol Nawrocki ca președinte și prezența sa la Davos 2026 transmit un semnal clar comunității financiare internaționale: Polonia urmează un curs de conservatorism modernizator, în care creșterea economică rapidă este dublată de o identitate națională puternică și de o alianță strategică solidă cu Statele Unite. Polonia nu doar participă, ci vrea să domine dialogul regional. Evenimentul paralel: Leaders Forum powered by Poland este un instrument de marketing politic. Prin acesta, președintele Karol Nawrocki încearcă să atragă investitorii americani (prezenți în număr mare datorită lui Donald Trump) către proiectele poloneze de infrastructură și apărare. Polonia se vinde la Davos ca „noul hub de securitate al Occidentului”.
Kyriakos Mitsotakis vine cu „lecția învățată”. Grecia a devenit un exemplu de redresare economică și folosește Davos pentru a atrage investiții masive în energie regenerabilă și tehnologie.
Potrivit relatărilor din Financial Times, în marja Forumului Economic Mondial 2026 de la Davos este planificată o întâlnire de nivel foarte înalt între președintele ucrainean Volodimir Zelenski, președintele Statelor Unite Donald Trump și liderii principalelor democrații occidentale. Scopul central al discuțiilor este stabilirea unor garanții de securitate concrete pentru Ucraina, în contextul noilor propuneri de pace promovate de administrația americană.
La această reuniune sunt invitate guvernele statelor din G7 — inclusiv Italia, Franța, Marea Britanie, Canada și Germania — precum și Ursula von der Leyen, într-un efort coordonat de a obține sprijinul personal al lui Donald Trump pentru arhitectura de securitate negociată de aliații occidentali. Dincolo de forma sa informală, întâlnirea nu este descrisă de surse ca un simplu „panel” de discuții. Conform Financial Times, este vorba despre o discuție diplomatică și politică de tip restrâns, în care se negociază elemente-cheie ale unei posibile arhitecturi de securitate post-conflict, aplicabile în cazul unui armistițiu sau al unui acord de pace între Ucraina și Rusia. Pe agendă se află angajamente concrete din partea Statelor Unite și a aliaților europeni pentru sprijinirea Kievului după încetarea ostilităților. În paralel, sursele indică existența unui pachet economic de amploare, estimat la aproximativ 800 de miliarde de dolari, destinat reconstrucției și stabilizării Ucrainei. Acest acord ar putea fi discutat în detaliu sau chiar conturat politic la Davos, urmând ca formalizarea să aibă loc ulterior. Importanța momentului este dată de concentrarea simultană a puterii politice occidentale într-un singur cadru. Pentru câteva ore, Davos 2026 riscă să depășească rolul său tradițional de platformă de dialog și să devină un nod decizional major al diplomației globale, unde se testează voința politică a Statelor Unite și coeziunea Occidentului în dosarul ucrainean. Totuși, anumite aspecte rămân neclare. Nu există, până în prezent, confirmarea oficială a constituirii unei „celule de criză” formale și nici semnale că un document final ar urma să fie semnat la Davos. În mod tradițional, Davos nu este un cadru pentru tratate sau acorduri juridice, ci pentru negocieri preliminare și aliniere politică, urmând ca deciziile formale să fie adoptate ulterior în capitalele statelor implicate.
România nu vine la Davos cu o strategie de stat, ci cu prezențe fragmentare. Țările vizibile la Davos (SUA, Franța, Germania, Polonia) tratează evenimentul ca pe: un instrument de politică externă, un spațiu de negociere informală, o platformă de branding strategic. România, în schimb: nu are un mandat interinstituțional clar pentru Davos, nu își coordonează mesajele între Președinție, Guvern și mediul privat, participă reactiv, nu proactiv. Vizibilitatea la Davos este corelată direct cu nivelul de reprezentare: șefi de stat, șefi de guvern, miniștri-cheie (finanțe, externe, economie). România nu are o „Casă” națională puternică La Davos, influența reală se construiește în evenimentele satelit: Poland House, Ukraine House, German House. Fără un hub propriu, România rămâne invitat periferic, nu actor central. În ochii Davosului, România este văzută predominant ca-piață de muncă, destinație de producție, beneficiar de capital și mai puțin ca-furnizor de capital, lider de inițiative regionale, arhitect de politici. Davos favorizează pe cei care decid, nu doar pe cei care implementează. Cultura politică românească subestimează diplomația informală. Davos nu este un summit clasic: nu produce tratate, nu dă comunicate finale, nu oferă vizibilitate electorală imediată. Clasa politică românească: prioritizează formatele oficiale (UE, NATO), tratează Davos ca pe un eveniment „elitist” sau „PR”, ignoră valoarea negocierii informale. Exact aici se pierde influența. Polonia: vine cu lideri politici, are Poland House, transmite mesaje clare (securitate, SUA, investiții), joacă Davos ca pe un joc de putere. România: nu articulează un rol regional clar, nu capitalizează poziția de stat-cheie la Marea Neagră, nu își „vinde” strategic importanța.
Concluzi este că România are o prezență modestă la Davos nu pentru că ar fi neimportantă, ci pentru că: nu tratează Davos ca pe un instrument de putere, nu investește instituțional în prezență, nu vine cu lideri și mesaje clare, nu își coordonează statul și mediul privat. Davos recompensează claritatea, coerența și ambiția. România, în acest format, oferă prea puțin din toate trei.
Post Scriptum: Davos 2026 marchează o ruptură clară față de edițiile dominate de discursul globalizării. Accentul se mută decisiv către reziliență, suveranitate și pragmatism strategic, într-un an în care inteligența artificială devine motorul central al dezbaterilor despre putere economică, securitate și competitivitate națională.