Te doare mintea ce este în Europa. Franța nu are guvern, coaliția Germaniei se luptă de una singură cu bugetul și cu recesiunea, iar Italia lui Giorgia Meloni este o proscrisă pe scena UE. De partea cealaltă a Atlanticului alegerile americane, care se profilează, ar putea smulge ”pătura de securitate” protectoare a Europei.
Fostul director CIA Leon Panetta a emis un avertisment dur cu privire la Donald Trump, la Convenția Democraților de la United Center din Chicago, declarând că el reprezintă o amenințare semnificativă la adresa securității globale dacă va fi reales în noiembrie. Vorbind pe scenă înainte ca Kamala Harris să accepte nominalizarea partidului său, Panetta le-a spus democraților că Trump „le spune tiranilor, precum Putin, că pot face tot ce vor ei naiba”. Panetta, a servit ca șef al CIA timp de doi ani sub Barack Obama și a condus misiunea operațională specială din 2011 pentru a-l elimina pe Osama Bin Laden în Abbottabad, Pakistan. Bruxelles-ul este încă la câteva luni de începerea noului său ciclu legislativ de cinci ani, deoarece următoarea echipă de comisari nu va fi aprobată de europarlamentari și votată ca un pachet până când nu vor fi eliminate multe alte obstacole: comisarii. Cine, ce, unde? În afară de VDL (Leyen) care s-a întors la muncă la Berlaymont ceilalți funcționari sunt la plaje. În acest timp Putin se întâlnește cu premierul Chinei Li Qiang, duoul lăudându-se cu legăturile comerciale ale țărilor lor din ce în ce mai strânse.
O evaluare a serviciilor de informații americane publicată în acest an indică faptul că China a crescut semnificativ vânzările către Rusia de mașini-unelte, microelectronice și alte tehnologii pe care Moscova le folosește pentru a produce rachete, tancuri, avioane și alte arme. Cum să categorisim această relație? Eu zic că este mai complexă decât relațiile dintre parteneri în timpul Războiului Rece. Și mai este un aspect: șeful Kremlinului nu și-a schimbat programul odată cu incursiunea ucrainenilor în Kursk. El a avut timp să inaugureze o expoziție majoră despre armată lângă Moscova pe 12 august, să-l primească pe liderul palestinian Mahmoud Abbas la reședința sa pe 13 august, să discute la telefon cu președintele uzbec Shavkat Mirziioiev pe 15 august, înainte de a se îndrepta spre Baku pentru cina cu președintele Azerbaidjan, Ilham Aliiev și soția sa, apoi să facă turul său în Caucazul rus. Canalele de televiziune ale Kremlinului au arătat toate acestea ca o chestiune de rutină. Măi să fie! Putin nu are o problemă la graniță? Ba da dar propaganda media se derulează imperturbabil conform indicațiilor de la Kremlin.
Va trebui să analizăm mai atent incursiunea uraniană pentru că va avea implicații importante în derularea operațiunilor militare odată cu venire lui Alexei Diumin (general locotenent), fost aghiotant a lui Putin, la conducerea rușilor și probabil la conducerea armatei în locul lui Gerasimov. Așa cum spuneam pe 17 august la B1Tv, pe 12 august Diumin a fost prezent la o întâlnirea strategică cu Putin la Kremlin. Fostul guvernator a fost singurul participant neguvernamental, unul fără legături militare oficiale. Vladimir Putin i-a ordonat lui Alexei Diumin să coordoneze toate organele de securitate care operează în prezent în regiunea Kursk. Rusia are o problemă în Europa cu Ucraina iar China are o nouă problemă în Indo-Pacific mai precis, în Pacificul de Sud (Noua Caledonie unde francezii au active militare). Ce își dorește Beijingul?
Noua Caledonie are rezerve bogate de nichel – un mineral de bază pentru fabricarea bateriilor pentru vehicule electrice. În timp ce Parisul a blocat o ofertă de preluare a unei mine de nichel de către China în 2019, Beijingul a fost vioara întâi până în 2022, 62,3% din toate exporturile din Noua Caledonie (care sunt în principal minerale) au fost distribuite în China. Între timp Ucraina a lansat zeci de drone spre teritoriul rus. Rusia a doborât mare parte dintre acestea trimise peste Moscova, într-unul dintre cele mai mari atacuri asupra orașului de la începutul războiului din Ucraina, a declarat primarul Moscovei, Serghei Sobianin. Un total de patruzeci și cinci de drone au fost respinse în toată Rusia peste noapte conform mass media. Atacul a fost cea mai recentă afirmare a forței Ucrainei pe teritoriul rus, deoarece incursiunea Kievului în regiunea Kursk se extinde la a patra săptămână. Acest fapt îmi aducea aminte de un eveniment derulat în fostul URSS. Mathias Rust (n. 1 iunie 1968 , Wedel, Republica Federală Germania) a fost un aviator german cunoscut pentru violarea spațiului aerian al URSS și aterizarea ilegală în Piața Roșie din Moscova pe 28 mai 1987 cu toată infailibila apărare antiaeriană a sovieticilor.
Cei tineri nu au de unde să știe aceste evenimente, dar ele au șocat lumea la vremea anilor 80. În timp ce Ucraina a vizat în mod regulat Moscova cu drone vara trecută, astfel de atacuri masive au fost mai puțin frecvente în acest an, deoarece Kievul își concentrează eforturile asupra instalațiilor militare și energetice de lângă granița Rusiei. În fine puțini observatori occidentali și probabil nici mulți dintre militari nu se așteptau la vreo ofensivă ucraineană semnificativă în această vară, să nu mai vorbim de una care ar putea pătrunde bine în Rusia. Kievul a demonstrat că este încă în luptă, atenuând îngrijorările recente cu privire la puterea sa. Oricum se termină, ofensiva de la Kursk va oferi perspective critice asupra planificării campaniei pe termen lung a Ucrainei, precum și asupra capacității Kievului de a utiliza toată asistența pe care Occidentul continuă să o ofere. Ca să ne lămurim ofensiva pare să ofere dovezi ale capacității Ucrainei de a valorifica antrenamentul occidental într-un mod nevăzut în timpul contraofensivei eșuate din 2023, și anume prin utilizarea războiului de manevră combinată a armelor – sincronizarea diferitelor instrumente de luptă într-un mod care șochează, dezorientează și, în cele din urmă, învinge un adversar.
De fapt 2023 a marcat construcția linei fortificate Surovikin care o oprit ofensiva uraniană și s-a constituit într-un fel de ”graniță” față de teritoriile ocupate de ruși. Oficialii ucraineni au menținut o securitate operațională impresionantă în jurul ofensivei care se desfășoară, fără a prevesti că o astfel de operațiune era în curs și oferind puține perspective post asupra rațiunii sale de când a început. Desigur mulți au speculat că operațiunea este destinată în mare parte scopurilor politice. Cu siguranță, la nivel strategic – și într-un moment în care mulți din Occident se gândesc acum la ce vor avea nevoie forțele ucrainene pentru a iniția o contraofensivă largă în 2025 – operațiunea de la Kursk poate genera optimism în rândul susținătorilor Ucrainei și le poate consolida dorința de a continua finanțarea și pregătirea. Este foarte bine pentru păstrarea securității flancului estic al NATO. Cu toate acestea, este greu de crezut că scopul principal al ofensivei de la Kursk este pur politic, menit să întărească poziția de negociere a Kievului în negocierile de pace (inexistente), să garanteze asistență occidentală suplimentară, să submineze autoritatea președintelui Vladimir Putin acasă (la fel ca momentul Prigojin), sau să faciliteze schimburile de prizonieri. Scopul este altul pe care nu reușim decât să-l prezicem: poate preluarea Crimeei!
