Semnalele unei posibile acțiuni militare americane împotriva Venezuelei se intensifică. The Wall Street Journal a relatat că administrația Trump a identificat ținte militare în Venezuela, pregătind terenul pentru atacuri aeriene menite să-l forțeze pe Nicolas Maduro să se retragă. Alte surse, precum Miami Herald, vorbesc chiar despre o decizie iminentă de a lovi instalații militare venezuelene. Casa Albă a respins însă informațiile, iar Trump a negat personal existența unui astfel de plan.
Relațiile dintre SUA și regimul Maduro sunt tensionate de ani buni. Succesor al lui Hugo Chavez, Maduro a dus Venezuela într-o direcție autoritară, iar alegerile sale recente au fost acuzate de fraudă. SUA și peste 50 de state nu îl recunosc ca președinte legitim. Washingtonul îl acuză de legături cu traficul de droguri și a pus o recompensă de 50 milioane USD pe capul său. Maduro denunță o „campanie de război” orchestrată de SUA și caută sprijin din partea Chinei, Rusiei și Iranului. A amenințat că va mobiliza milioane de militanți pentru apărarea țării, dar a și făcut tentative de detensionare, oferind Americii o participație în resursele Venezuelei — propunere ignorată. O eventuală intervenție divizează tabăra republicană. Lideri MAGA ca Steve Bannon și Tucker Carlson avertizează că ar încălca principiul „America First”, în timp ce senatorul Marco Rubio presează pentru o linie mai dură, invocând traficul de droguri. Deși Trump neagă planurile de atac, mai multe surse indică mișcări navale americane în apropierea Venezuelei. O eventuală lovitură ar declanșa o nouă criză globală — cu Trump din nou în centrul furtunii.
Cu peste 10.000 de soldați și zece nave militare americane în Caraibe — cea mai mare desfășurare din zonă de la criza rachetelor din 1962 — Washingtonul pare pregătit să lovească Venezuela. Oficial, Donald Trump justifică acțiunea prin „lupta împotriva traficului de droguri”, dar scopul real, susțin autorii, este răsturnarea lui Nicolas Maduro și, implicit, sufocarea Cubei prin oprirea livrărilor de petrol venezuelean. Secretarul de stat Marco Rubio, noul arhitect al politicii externe, reia strategia eșuată a lui John Bolton din 2019: „prăbușirea regimului cubanez prin căderea Venezuelei”. Trump a desemnat traficanții venezueleni drept teroriști și a ordonat operațiuni CIA pe teritoriul Venezuelei. În zonă acționează inclusiv unități de elită precum Night Stalkers (Denumirea oficială: 160th Special Operations Aviation Regiment (Airborne) abreviat 160th SOAR(A)), folosite în raidul împotriva lui bin Laden. Țintele probabile: instalații militare venezuelene. Pentru Havana, aliată istoric cu Caracasul, consecințele pot fi grave. Mii de medici și consilieri cubanezi aflați în Venezuela ar fi expuși, iar o eventuală cădere a lui Maduro ar întrerupe fluxul de petrol spre insulă. Totuși, Cuba e mai puțin dependentă de Venezuela decât în trecut, compensând parțial prin importuri din Mexic și Rusia. Rubio vede o șansă istorică: eliminarea „troicii tiraniei” — Venezuela, Cuba, Nicaragua. Este un plan real sau iluzoriu?
Nu știm dar pare cam SF. Regimul cubanez a supraviețuit decadelor de sancțiuni, crizelor economice și morți lui Fidel Castro. Mizeria nu a dus la revoltă, ci la rezistență. Atacurile americane deja condamnate de ONU și organizații pentru drepturile omului riscă să izoleze Washingtonul în regiune. Liderii din Mexic și Columbia avertizează că o lovitură militară ar destabiliza întreaga Americă Latină, împingând-o mai aproape de China. Se preconizează că un conflict cu Venezuela nu va opri traficul de droguri și nici nu va răsturna Cuba — dar va distruge și mai mult prestigiul și influența Statelor Unite în emisfera vestică. Trump atacă cartelurile de droguri care-și au sediul în Venezuela. Asta este motivul oficial al armadei constituită în Caraibe. Hai să vedem câteva din obiectivele lui Trump. Ce este organizația Tren de Aragua? Tren de Aragua este o rețea criminală originară dintr-o închisoare din statul Aragua, Venezuela, formată de deținuți acum mai bine de un deceniu. Grupul s-a făcut remarcat prin violență extremă — decapitări, torturi și execuții. Fondatorul său, Hector Guerrero, a oscilat ani la rând între libertate și detenție. De la o bandă locală, Tren de Aragua s-a extins în toată America Latină — Chile, Columbia, Peru — și, mai recent, în SUA, cu prezențe raportate la New York, Chicago și Denver.
Membrii săi sunt implicați în răpiri, extorcări, trafic de droguri și exploatare sexuală. Administrația Biden a desemnat gruparea „organizație criminală transnațională”, iar Trump, după revenirea la putere, a mers mai departe, clasificând-o drept „organizație teroristă străină” — o etichetă rezervată de obicei grupărilor jihadiste. El acuză banda că alimentează valul de migrație violentă spre SUA. Ce legături are gruparea cu Maduro? Nicolas Maduro respinge orice asociere cu Tren de Aragua, afirmând că banda a fost destructurată în 2023 și că povestea este o invenție mediatică. Oficialii venezueleni susțin chiar că organizația ar fi parte dintr-un complot orchestrat de opoziția susținută de SUA pentru a-l răsturna pe președinte. Administrația Trump susține contrariul: că Maduro colaborează cu cartelurile pentru a exporta cocaină și fentanil în SUA. Liderul venezuelean a fost inculpat încă din 2020 pentru narcoterorism, iar recompensa pentru capturarea sa a crescut de la 15 la 50 de milioane de dolari. Procurorii americani afirmă că au confiscat deja 700 de milioane de dolari din activele sale — inclusiv două avioane private și șapte tone de cocaină.
Va invada SUA Venezuela? Tensiunile dintre Washington și Caracas ating un nou prag periculos. Până la jumătatea lunii august, mișcările militare americane din Caraibe au devenit imposibil de ignorat: trei distrugătoare și un crucișător au fost repoziționate mai aproape de coasta Venezuelei, iar alte trei nave de asalt amfibii — capabile să transporte peste 4.000 de militari și pușcași marini — urmează să li se alăture. Un grup de portavion USS Gerald Ford se îndreptă spre zona în discuție. Deși oficialii americani nu confirmă o invazie iminentă, tăcerea Pentagonului și tonul administrației Trump alimentează speculațiile. Secretarul de presă al Casei Albe, Karoline Leavitt, a declarat că președintele „este pregătit să folosească fiecare element al puterii americane pentru a opri traficul de droguri din Venezuela”, evitând însă să excludă explicit o intervenție militară. Ce face Caracas? Se pregătește pentru „apărarea națională”. În replică, președintele Nicolas Maduro a cerut populației să se pregătească pentru o invazie, acuzând Washingtonul că pregătește „o agresiune sângeroasă și imorală”.
El a ordonat mobilizarea trupelor de-a lungul litoralului și la granița cu Columbia și a îndemnat cetățenii să se înroleze în milițiile civile. „Am declarat o stare de pregătire maximă pentru apărarea Venezuelei”, a spus liderul de la Caracas, în timp ce ministrul de externe Yvan Gil a cerut „încetarea imediată a desfășurării americane, care amenință un popor suveran.” Și totuși avem o criză de legitimitate. Maduro insistă că a câștigat alegerile de anul trecut, însă Statele Unite, Canada și alte guverne occidentale resping rezultatul, acuzând fraude masive. Opoziția venezueleană, condusă de Maria Corina Machado, consideră presiunea militară americană „necesară” pentru a răsturna ceea ce numește „o întreprindere criminală”. Deocamdată, nimeni nu vorbește deschis despre o invazie. Dar desfășurarea masivă de forțe americane în Caraibe sugerează că Washingtonul vrea să rămână pregătit — iar Venezuela se comportă ca și cum lovitura ar putea veni oricând.
Post Scriptum: 160th Special Operations Aviation Regiment (Airborne) (A.K.A. “Night Stalkers”)– În urma eşecului operaţiunii Operation Eagle Claw (Iran, 1980), armata americană a identificat nevoia unei unităţi de aviaţie specializate pentru operaţiuni nocturne clandestine. La 16 octombrie 1981 a fost oficial recunoscută unitatea ca batalionul 160th Aviation Battalion, pornind de la „Task Force 160”. În 1990 a devenit regiment cu denumirea 160th SOAR(A). Unitatea a fost implicată în mai multe acţiuni notabile, printre care: Operation Just Cause (Panama, 1989); Operation Gothic Serpent (Somalia, 1993) — scena din „Black Hawk Down”; Războiul din Golf (Desert Shield/Desert Storm) şi conflictele ulterioare. Regimentul include un stat major, batalioane de aviaţie (light/medium/heavy), o unitate de antrenament şi două companii UAS (avioane fără pilot) — conform surselor. Echipamente majore: Elicoptere de atac/assault/transport: de exemplu MH‑60 Black Hawk (versiunea specială „Direct Action Penetrator” la 160th); MH‑47 Chinook (transport greu, infiltraţii); MH‑6/ AH‑6 Little Bird (avioane uşoare, infiltraţii/atac rapid). Tactici distinctive: Zbor nocturn, la altitudine foarte mică, viteză mare, adesea la vedere redusă, pentru a asigura surpriza. Criterii de selecţie a militarilor: selecţie riguroasă — de exemplu, pentru piloţi, perioade de pregătire între ~20-28 săptămâni; pentru personalul de sprijin variate criterii. Un rol esenţial în sprijinul forţelor de operaţiuni speciale — când e nevoie de aviţie specializată, zbor la noapte, intervenţii rapide — 160th SOAR este „primul apel”. Conform unei surse, garantarea „plus sau minus 30 de secunde” la momentul ţintă („within 30 seconds of the desired time”) este o reputaţie a unităţii. Motto: „Death waits in the dark” („Moartea aşteaptă în întuneric”) este asociată cu unitatea.
Ajunsă ca parte din identitatea unităţii, operaţiunile nocturne, tehnologia de vedere pe timp de noapte şi capacitatea de a opera „unde altii nu pot” sunt puncte-cheie. Într-o lume în care dominaţia aeriană şi mobilitatea rapidă contează mult, 160th SOAR reprezintă o piesă cheie a capacităţii americane de a proiecta forţă specializată. Operațiunea prin care a fost ucis Osama bin Laden este una dintre cele mai cunoscute misiuni ale unității 160th Special Operations Aviation Regiment (Airborne) — „Night Stalkers”. Operațiunea „Neptune Spear” (2011). Scop: Capturarea sau eliminarea liderului Al-Qaida, Osama bin Laden, considerat responsabil de atentatele din 11 septembrie 2001.Data: Noaptea de 1–2 mai 2011 (ora Pakistanului). Loc: Abbottabad, Pakistan, la circa 120 km nord de Islamabad. După ani de urmărire a curierilor lui bin Laden, CIA a descoperit o clădire suspectă într-un cartier rezidențial. Președintele Barack Obama a aprobat operațiunea, iar conducerea tactică a fost încredințată Joint Special Operations Command (JSOC). Echipa de atac a fost alcătuită din: SEAL Team Six (DEVGRU) – forțele care au intrat efectiv în complex și 160th SOAR (A) – piloții și echipajele elicopterelor, responsabili pentru transport, inserție și extracție. Rolul „Night Stalkers”. Regimentul a furnizat două elicoptere stealth MH-60 Black Hawk (modificate pentru a evita detectarea radar) și două elicoptere de rezervă MH-47. Piloții 160th SOAR au fost aleși pentru experiența lor unică în zbor nocturn, la altitudine joasă, în teren montan și necunoscut — exact genul de misiune „Night Stalkers don’t quit”. În noaptea de 1 mai 2011, elicopterele au decolat din Jalalabad, Afganistan. Au zburat la sub 30 de metri altitudine, evitând radarul pakistanez. La sosire, unul dintre MH-60 a suferit o pierdere de portanță din cauza curenților de aer și a zidurilor înalte ale complexului — a trebuit să aterizeze forțat. Echipajul 160th SOAR a reacționat impecabil, aterizând în siguranță și securizând aparatul pentru ca tehnologia stealth să nu fie capturată. SEAL Team Six a continuat asaltul, ucigându-l pe Osama bin Laden la etajul al treilea al reședinței.După confirmarea identității și colectarea probelor, forțele s-au reîntors în Afganistan, la bază. Membrii regimentului nu sunt identificați public, iar detaliile exacte ale zborului rămân clasificate. Motto-ul „Night Stalkers Don’t Quit” a devenit un simbol al perseverenței și preciziei lor legendare.
