Agenția Tasnim, legată de Gărzile Revoluționare, a publicat pe 3 septembrie 2025 un raport cu măsuri pentru contracararea „războiului hibrid” — definit ca utilizarea mijloacelor informaționale, electronice, culturale, sociale și militare de către actori ostili pentru a destabiliza Iranul. Tasnim recomandă trei direcții principale: (1) descentralizarea structurilor guvernamentale pentru reacții mai rapide și reziliență; (2) transformarea populației dintr-o masă dependentă într-un atu strategic, implicată activ în securitate, economie și rezistență culturală; (3) construirea unei „economii de rezistență” prin reducerea dependenței de țiței, importuri alimentare și gaze, controale valutare stricte și cooperare cu Axei Rezistenței, Rusia și China. Tasnim mai atrage atenția asupra „războiului narativ” — folosirea media pentru a influența populația — și cere prioritizarea de contre-narațiunii.
Pe 23 septembrie, Ali Khamenei a respins categoric orice negocieri cu Statele Unite, afirmând că acestea ar însemna supunere și pierderi naționale. Imagini din satelit analizate de AP arată că, din 28 aug. și 5 sept., Iranul a început reconstrucția site-urilor Parchin și Shahroud, unde fuseseră distruse mixere pentru combustibil solid în atacurile IDF din oct. 2024; AP notează însă că mixerele nu au fost refăcute și Iranul ar putea depinde de achiziții externe (posibil din China). Oficialii iranieni se pregătesc pentru reluarea conflictului cu Israelul, considerând armistițiul fragil. Adjunctul ministrului de Interne, Ali Akbar Pour Jamshidian, a spus că s-au stabilit linii de succesiune pentru continuitatea guvernării în caz de pierderi în conducere, ca reacție la problemele generate de atacurile israeliene din războiul de 12 zile și de absența lui Khamenei. Deși Consiliul de Securitate Națională a negat discuțiile, există indicii că succesiunea este deja planificată. În paralel, conducerea militară iraniană inspectează intens unitățile de apărare, navale și aeriene. Generalii Sabahi Fard și Mousavi au vizitat baze din Dezful și Hormozgan, declarând că forțele sunt complet pregătite pentru un posibil nou conflict.
Iranul a adoptat o nouă lege extinsă a spionajului, care prevede pedepse drastice – inclusiv execuția – pentru colaborarea cu „state ostile”, în special Israel și SUA. Legea lărgește masiv definiția spionajului, incluzând proteste neautorizate, postări pe rețele sociale, transmiterea de filmări către presa străină, operațiuni cibernetice și utilizarea unor rețele de comunicații nelicențiate, precum Starlink. Autoritățile au aplicat deja legea, executând mai multe persoane acuzate de legături cu Israelul și arestând activiști civici. Criticii avertizează că legea transformă disidența și activitatea civică în „spionaj”, oferă puteri nelimitate instituțiilor de securitate și va duce la intensificarea execuțiilor și a represiunii asupra minorităților, jurnaliștilor și cetățenilor cu dublă cetățenie. Pentru regim, măsura reflectă temerile privind infiltrarea israeliană și presiunea Occidentului pe tema nucleară, dar pentru activiști și observatori, ea semnalează consolidarea unui stat tot mai represiv.
V-am vorbit de dorința lui Trump de a reveni la baza Bagram din Afganistan. Cum a devenit baza afgană de la Bagram punctul central al rivalității dintre SUA, China și Iran. Eforturile lui Trump de a recâștiga controlul asupra orașului Bagram subliniază strategia mai amplă a Washingtonului de a monitoriza China, de a contracara Iranul și de a proiecta puterea în Asia Centrală. Trump a sugerat pentru prima dată recuperarea orașului Bagram în timpul unei conferințe de presă din 18 septembrie și a continuat într-o postare din 20 septembrie pe platforma sa Truth Social, în care a amenințat Afganistanul cu pedepse nespecificate dacă țara controlată de talibani nu „redă baza aeriană Bagram”. După ce a preluat mandatul în ianuarie a acestui an, Trump ar fi făcut presiuni discrete asupra echipei sale de securitate națională pentru a explora modalități de a recupera Bagram, în urma retragerii grăbite a SUA de pe bază în 2021. Recâștigarea controlului asupra orașului Bagram ar fi o mișcare îndrăzneață pentru Statele Unite, dar riscurile escaladării tensiunilor sunt mari. Talibanii ar putea interpreta acest lucru ca o reinvazie, iar obstacole semnificative rămân dacă Washingtonul nu asociază orice mișcare cu o strategie politică sau economică clară. Talibanii au respins rapid cererea lui Trump, invocând acorduri anterioare și subliniind că „independența și integritatea teritorială a Afganistanului sunt de cea mai mare importanță”, într-o declarație din 21 septembrie.
Situat la 50 de kilometri nord de Kabul, Bagram a fost cea mai mare bază militară americană din Afganistan și un nod central în timpul războiului de 20 de ani al Washingtonului împotriva talibanilor. La începutul acestei luni, Adam Boehler, trimisul special al lui Trump s-a întâlnit cu ministrul taliban de externe, Amir Khan Muttaqi, la Kabul. În afară de aceasta, Washingtonul a menținut un contact foarte limitat cu autoritățile talibane, concentrându-se în principal pe negocierile privind ostaticii. Pe 18 septembrie, în timpul unei conferințe de presă comune cu prim-ministrul britanic Keir Starmer, Trump a sugerat că negocierile ar putea fi în desfășurare și a sugerat că Statele Unite au o influență asupra talibanilor. Căile potențiale de a recâștiga Bagram ar putea include accesul închiriat sau un schimb care implică concesii reciproce, recunoașterea formală a guvernului taliban și ajutor economic, deși Trump nu a exclus trimiterea de trupe pentru a recuceri baza. Se pare ca un cadru de cooperare s-ar afla în spatele scenei politice.
Ce implicații sunt pentru China? Trump a evidențiat importanța strategică a bazei Bagram pe 18 septembrie, afirmând că aceasta se află „la o oră distanță de locul unde China își produce armele nucleare”, referire probabilă la poligonul Lop Nur din Xinjiang. China își extinde infrastructura de rachete intercontinentale, cu până la 400 de lansatoare capabile să lovească SUA și, potrivit Pentagonului, ar putea ajunge la 1.000 de focoase operaționale până în 2030. Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe chinez, Lin Jian, a răspuns, spunând în timpul unei conferințe de presă din 19 septembrie că „incitarea tensiunilor și a confruntării în regiune nu va fi susținută” și adăugând că viitorul Afganistanului ar trebui să fie determinat de poporul său. Prezență americană la Bagram ar putea influența investițiile Chinei în Afganistan. Analiștii subliniază că reocuparea bazei Bagram ar putea urmări nu doar interese militare, ci și economice, mai ales prin acces la resursele de pământuri rare ale Afganistanului. Un eventual acord ar putea include investiții americane benefice pentru Kabul și Washington. Amplasarea Bagram-ului, la 800 km de Coridorul Wakhan, oferă SUA posibilitatea de a monitoriza extinderea Chinei, proiectele Belt and Road și conectivitatea regională, precum și de a sprijini inițiative precum CASA-1000 și gazoductul TAPI. CASA-1000 (Central Asia–South Asia Electricity Transmission and Trade Project) este un proiect energetic regional, sprijinit de SUA și de Banca Mondială. Scopul: transport de electricitate excedentară din Kârgâzstan și Tadjikistan (hidroenergie) către Afganistan și Pakistan. Linia de înaltă tensiune ar trebui să lege Asia Centrală de Asia de Sud, reducând dependența energetică a Pakistanului și Afganistanului.
TAPI (Turkmenistan–Afghanistan–Pakistan–India Pipeline) este un gazoduct propus de 1.800 km. Ar urma să transporte gaze naturale din Turkmenistan, prin Afganistan și Pakistan, până în India. Este considerat un proiect major pentru diversificarea surselor energetice ale Asiei de Sud și integrarea economică regională. Pe plan strategic, baza ar permite supravegherea Iranului și desfășurarea de operațiuni speciale, dar ar implica riscuri majore, fiind o țintă de mare valoare pentru militanții antiamericani. Critici susțin că SUA au alternative mai eficiente, precum portavioanele și bazele existente din regiune, făcând valoarea Bagram-ului limitată în raport cu Iranul. Totuși, ca punct de observație asupra Iranului, Chinei și Asiei Centrale, Bagram ar rămâne o platformă avansată pentru monitorizare, desfășurare rapidă și proiecția puterii americane în regiune.