Sfârșitul războiului este ca trezirea dintr-un coșmar. Se putea vedea asta, pe filmările video, pe fețele ușurate ale oamenilor care dansau pe străzile din Israel și Gaza joi seară, 9 octombrie 2025, în semn de celebrare a unui armistițiu care pare să se impună după doi ani de conflict teribil. Israelienii și palestinienii – și o lume care privește cu groază – s-au rugat ca armele să se oprească. Dar a fost nevoie de personalitatea imperioasă și implacabilă a lui Donald Trump pentru a impune un acord de pace. Președintele a făcut-o într-un mod impecabil: ascultându-i pe ceilalți și organizând o coaliție care, până la urmă, a inclus toate națiunile arabe și europene majore, precum și Israelul și Hamas.
Așa este: cea mai importantă știre a săptămânii trecute a fost anunțul unui armistițiu în Gaza, care a intrat în vigoare pe 10 octombrie. Forțele israeliene se retrag de la liniile convenite în prealabil, ostaticii urmează să se întoarcă acasă, prizonierii palestinieni urmează să fie eliberați, iar ajutoarele la scară largă ar trebui să ajungă în sfârșit în Gaza. Cheia acestui acord a fost momentul și contextul. După atacul israelian asupra Doha, un președinte Trump furios s-a bazat pe prim-ministrul Netanyahu pentru a pune capăt în sfârșit războiului și a accepta un acord. Rămâne întrebarea dacă acest acord va dura. Guvernul israelian rămâne divizat, iar sprijinul pentru o soluție cu două state este slab de ambele părți. De asemenea, se va dovedi dificil să se „elimine” complet o mișcare precum Hamas. Cel mai mare obstacol va fi implementarea: cu mecanismul de ajutor al SUA golit de viață și UNWRA (Agenția Organizației Națiunilor Unite de Ajutorare și Lucrări pentru Refugiații din Palestina în Orientul Apropiat) în criză, se pun întrebări cu privire la cine va monitoriza armistițiul, va asigura personalul unei forțe de stabilizare și va susține furnizarea de ajutoare, mai ales având în vedere trauma psihologică și socială profundă pe care a îndurat-o Gaza. Președintele Joe Biden, în ciuda eforturilor sale, nu a putut găsi o modalitate de a face asta. Dar Trump a găsit-o.
A decis că este timpul pentru pace – și că nu va tolera mai multe tergiversări din partea prim-ministrului Benjamin Netanyahu sau a Hamas. Astăzi, câmpul de luptă este în sfârșit liniștit. Evident, planul de pace al lui Trump s-ar putea destrăma. Acesta este Orientul Mijlociu. Detalii cheie, cum ar fi dezarmarea Hamas, nu sunt încă rezolvate. Dar, în realizarea armistițiului, Trump a demonstrat abilități și a folosit tactici care au arătat mai multă flexibilitate și cooperare decât sunt tipice pentru el. A ascultat sfaturile experților și și-a schimbat unele dintre opinii. S-a angajat într-o diplomație secretă subtilă, în special cu Qatarul. Aceasta nu a fost o negociere diplomatică, ci mai degrabă un consorțiu de negociere. Trimisul lui Trump, Steve Witkoff, nu știa prea multe despre Orientul Mijlociu. Dar el și Trump au descoperit cine erau băieții inteligenți din încăpere. În acest grup s-au numărat Tony Blair, fostul prim-ministru britanic cu multe contacte în regiune și o dorință trumpistă de a-și reabilita imaginea, și Jared Kushner, ginerele lui Trump și arhitectul Acordurilor Abraham, dornic de o altă șansă de a încheia acordul israelo-palestinian care i-a scăpat în 2020. Un al treilea jucător esențial a fost cineva de care probabil nu ați auzit niciodată: Ali al-Thawadi, ministrul afacerilor strategice din Qatar. Fotografiile echipei de negocieri qatareze îl prezintă de obicei pe priceput prim-ministru, Mohammed bin Abdulrahman Al Thani. Dar Thawadi, la fel ca Witkoff, este un jucător tranzacțional căruia îi place să stea departe de lumina reflectoarelor. El a jucat un rol esențial în formarea coaliției de încetare a focului. Hai să va dau câteva informații (care vin din surse deschise) despre Ali al-Thawadi. Ali al-Thawadi este un diplomat și intermediar qatarian cunoscut pentru rolul său discret, dar influent, în politica externă a Qatarului. Potrivit The Telegraph (octombrie 2025), el a fost implicat în negocierile dintre Qatar, Israel și administrația Trump privind conflictul din Gaza și ar fi participat la o întâlnire în Biroul Oval de la Casa Albă, alături de premierul israelian Benjamin Netanyahu, pentru a media o situație tensionată și a facilita scuze oficiale adresate Qatarului. Alte surse, precum Ynet News și Intelligence Online, îl descriu ca pe un „fixer” — un negociator din umbră — care gestionează misiuni sensibile și investiții strategice, inclusiv o investiție de aproximativ 30 de milioane de euro în clubul FC Barcelona. Deși informațiile biografice despre el sunt limitate, Ali al-Thawadi pare să ocupe o poziție de rang înalt, cu responsabilități diplomatice și economice semnificative în cadrul statului qatarian. QatareziI au fost intermediari cheie încă de la primul acord de eliberare a ostaticilor din noiembrie 2023.
Aceștia au putut comunica cu Mossad, serviciul de informații israelian cu care au avut contact secret timp de mai bine de un deceniu, și cu liderii politici Hamas care locuiesc la Doha. Qatarezi au lucrat îndeaproape cu administrația Biden și au aprofundat această cooperare cu echipa Trump, ajutând la medierea conflictelor Rwanda-Congo și Armenia-Azerbaidjan. Când Trump a decis că este timpul să pună capăt războiului de 12 zile dintre Iran și Israel, Qatar a ajutat la medierea acordului. Paradoxal, progresul în impasul sângeros din Gaza a venit după ce Israelul a atacat liderii Hamas din Qatar luna trecută. Acest lucru i-a șocat pe qatarezi, dar le-a oferit un avantaj. Aceștia au amenințat că vor înceta efortul de mediere dacă Israelul nu își cere scuze public și SUA nu oferă o garanție de securitate împotriva viitoarelor atacuri. Qatarezi au obținut ambele, ceea ce i-a ajutat să salveze aparențele în lumea arabă – și le-a consolidat influența. Și pentru Trump, atacul asupra Qatarului a fost un punct de cotitură. În aprilie, îi arătase lui Netanyahu că își va urma propria cale, printr-un anunț surpriză în timp ce se aflau împreună în Biroul Oval, conform căruia Witkoff va deschide discuții nucleare cu Iranul – însoțit de laude la adresa președintelui turc Recep Tayyip Erdogan, un antagonist al Israelului. („Întâmplător, îl plac și știu că el mă place”, a spus Trump). Când Trump a aflat de atacul iminent al Israelului, Witkoff l-a sunat pe Thawadi pentru a-l avertiza însă s-a dovedit prea târziu. În urma incidentului, Trump a mers spre armistițiul din această săptămână, în ciuda îndoielilor Israelului. Președintele SUA a emis pe 29 septembrie un ordin executiv care garantează securitatea Qatarului, dar în schimb se aștepta ca qatarezi să pună presiune pe Hamas pentru a elibera ostaticii (Există, de asemenea, speculații că președintele a forțat o schimbare a tonului relatărilor despre Gaza de către postul de televiziune Al Jazeera, finanțat de Qatar, și că liderii Hamas vor trebui să părăsească Doha) Președintele s-a aliniat apoi cu cei 65% dintre israelieni care doreau să acorde prioritate returnării ostaticilor în locul înfrângerii Hamas. Acest lucru a pus o presiune suplimentară asupra lui Netanyahu.
Casa Albă a obținut apoi sprijinul principalelor state arabe și musulmane pentru a face presiuni asupra Hamas să accepte acordul. Qatarezi au făcut mai mulți pași care au făcut ca negocierile să funcționeze. Aceștia au sugerat ca Trump să se întâlnească cu toți actorii arabi cheie – Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Egipt și Iordania – la New York, în timpul Adunării Generale a ONU. Grupul a elaborat ceea ce a devenit planul în 20 de puncte al lui Trump pentru un armistițiu și un „Consiliu al Păcii” care să supravegheze tranziția politică în Gaza postbelică. Qatarezi au îndemnat, de asemenea, ca Turcia, un stat islamist cu influență asupra Hamas, să se alăture echipei de negocieri. Actul final a avut loc săptămâna trecută în Egipt, unde Thawadi s-a întâlnit cu Ron Dermer, cel mai apropiat consilier al lui Netanyahu, pentru a discuta detaliile rămase. Deși Dermer a fost uneori un înverșunat al Qatarului, conversațiile au fost sincere și productive, potrivit unui oficial qatarez. Cu Trump insistând mult pentru armistițiu, Israelul a fost de acord cu procedurile pentru un acord inițial de încetare a focului și eliberare a ostaticilor, chiar dacă nu există încă un acord cu privire la problema crucială a modului și momentului în care Hamas va fi dezarmat.
Acesta este un acord de pace cu multe detalii marcate „TBD” („To Be Determined” în română: urmează să fie stabilit sau de determinat). Acesta este modul în care arabii negociază adesea, și israelienii, de asemenea. Negocierile privind forma precisă a planului „zilei de după” al lui Trump vor continua, dar nu cu ostaticii israelieni captivi în subteran. Dacă Israelul sau Hamas obstrucționează un acord de pace ștampilat „DJT” (Donald J. Trump), ar putea fi, așa cum îi place lui Trump să spună, „iadul de plătit”. Întocmirea unui bilanț strategic la sfârșitul unui război ca acesta este dificilă, când costul uman este atât de mare. Poziția internațională a Israelului a fost pătată, dar cei mai periculoși dușmani ai săi – Hamas, Hezbollah și Iran – au fost devastați. Cei mai mari câștigători ar putea fi statele arabe din Golf, conduse de micuțul Qatar, care și-au găsit un campion în Casa Albă care nu se teme să dea ordine Israelului. Va declanșa acest armistițiu un nou proces de pace durabil între israelieni și palestinieni? Acest lucru pare puțin probabil. Nu există interes pentru o soluție cu două state în rândul israelienilor care au ajuns la concluzia după 7 octombrie că palestinienii nu vreau să trăiască alături de ei în pace. Palestinienii nu au conducere politică. Autoritatea Palestiniană este coruptă, ilegitimă și slabă. Hamas a fost distrusă. Va dura timp până când palestinienii își vor stabili politica în timp ce locuitorii din Gaza se vor descurca în pace după un război devastator. Suntem la începutul unui drum greu cu multe ”praguri” al cărui final este îngropat în negura timpurilor care vin.
