Motto: „E rușinos să pierdem prezentul, iar mai târziu să rechemăm trecutul”-Sfântul Vasile cel Mare
Materialul de astăzi este despre achizițiile militare, un subiect care revine în prim-plan tocmai pentru că mecanismul european SAFE (Security Action for Europe) se află în prezent pe agenda guvernului român. Într-o perioadă în care războiul din Ucraina continuă să redefinească prioritățile de securitate ale continentului, iar statele NATO își accelerează programele de înzestrare, România se află în fața unei ferestre strategice de oportunitate: poate accesa fonduri europene pentru a-și moderniza industria de apărare, a revitaliza șantierele navale și a consolida cooperarea cu partenerii occidentali. În același timp, presiunea este uriașă. Deciziile luate acum vor determina dacă România va reuși să devină un furnizor relevant de capabilități în cadrul NATO și al UE, sau dacă va rămâne un simplu beneficiar de echipamente produse în alte țări. SAFE oferă nu doar bani, ci și o platformă de integrare industrială europeană, iar implicarea României depinde de coerența administrativă și de capacitatea guvernului de a evita blocajele birocratice care au frânat proiecte similare în trecut. Pe scurt, vorbim despre mai mult decât o serie de contracte: este vorba despre o decizie de suveranitate strategică, despre felul în care România își definește locul în noua economie europeană a apărării.
Avem mai jos lecțiile Poloniei din achiziția F-16 care pot fi un model pentru România în gestionarea programelor militare strategice și a fondurilor SAFE. În materialul de față analizez experiența Poloniei în derularea programului de achiziție a aeronavelor multirol F-16 – un proces complex, lansat în anii 2000, care a reprezentat una dintre cele mai importante modernizări militare din Europa Centrală. Acest studiu de caz este relevant pentru România în contextul actual, în care guvernul are pe agendă mecanismul european SAFE (Security Action for Europe), destinat finanțării și coordonării investițiilor în apărare, și trebuie să definească o arhitectură instituțională solidă pentru gestionarea marilor programe de achiziții. Deciziile luate de Polonia demonstrează că succesul unei achiziții militare nu depinde doar de alegerea echipamentului, ci și de modul de guvernanță, de integrarea industriei naționale și de transparența procesului decizional. România, care se pregătește pentru noi programe de înzestrare navală, aeriană și terestră, poate învăța din abordarea strategică a Varșoviei. Arhitectura decizională în Polonia – coordonare interministerială și transparență s-au derulat astfel.
Pentru licitația privind achiziția avioanelor multirol F-16, guvernul polonez a înființat două structuri complementare: (1) Comisia pentru Evaluarea Ofertei pentru Avioane Multirol (Komisja ds. Oceny Oferty na Samolot Wielozadaniowy), subordonată Ministerului Apărării Naționale (MON), responsabilă cu analiza tehnică a ofertelor; (2) Comisia Interministerială pentru Selectarea Avionului Multirol condusă de vicepremierul Marek Belka, cu participarea miniștrilor Apărării, Finanțelor, Economiei și Afacerilor Externe. Această comisie a coordonat procesul de evaluare nu doar din perspectivă militară, ci și economică, financiară și diplomatică, transformând achiziția într-o decizie strategică de stat. În urma evaluării ofertelor Lockheed Martin (F-16C/D Block 52+), Saab/BAE Systems (JAS 39 Gripen) și Dassault (Mirage 2000-5), guvernul polonez a decis, în decembrie 2002, achiziția a 48 de aeronave F-16. Contractul, semnat în aprilie 2003, a avut o valoare de 3,5 miliarde USD, dar miza reală a fost reprezentată de pachetul de offset asociat, care a depășit 6 miliarde USD. Ce a însemnat pachetul de offset? Un motor al modernizării industriale poloneze. Oferta Lockheed Martin a fost însoțită de un pachet de offset de 6,028 miliarde USD, reprezentând aproximativ 170% din valoarea contractului militar. A fost unul dintre cele mai ambițioase acorduri de acest tip din Europa Centrală, având ca obiectiv revitalizarea industriei de apărare și atragerea de investiții tehnologice străine. Care a fost structura offsetului: (1) 43% din valoare a fost alocată proiectelor directe din industria de apărare; (2) 57% a reprezentat investiții civile, transferuri de tehnologie și programe de cercetare.
Să vă dau câteva exemple de implementare a offsetului: (1) WSK PZL Mielec a primit contracte pentru producția de componente pentru aeronave F-16 și elicoptere Black Hawk; (2) PZL Rzeszów a fost integrată în lanțul de producție Pratt & Whitney, fabricând componente de motoare pentru piețele NATO; (3) Instytut Lotnictwa (Institutul de Aviație din Varșovia) a primit investiții în cercetare și dezvoltare în domeniul materialelor compozite și al avionicii;(4) în domeniul civil, companii precum General Motors, Hewlett-Packard, Dell și General Electric au realizat investiții majore în Polonia în baza acordurilor de offset. Rezultatul a fost o modernizare accelerată a economiei poloneze, cu peste 15.000 de locuri de muncă noi, creșterea exporturilor industriale și integrarea Poloniei în lanțurile globale de producție din domeniul aeronautic.
Până în 2013, 97% din obligațiile de offset au fost îndeplinite, potrivit Ministerului Economiei al Poloniei.
Lecții pentru România. Experiența poloneză oferă câteva concluzii esențiale pentru guvernul României în contextul implementării mecanismului SAFE și al viitoarelor programe de achiziții:
- Guvernanță integrată:
Este necesară o comisie interministerială permanentă pentru achiziții strategice, care să includă Ministerele Apărării, Economiei, Finanțelor, Externelor și Cercetării. Coordonarea trebuie făcută la nivelul vicepremierului responsabil de economie sau securitate națională. - Offset ca instrument economic, nu doar militar:
România ar trebui să solicite pachete de offset clare și verificabile, cu obiective de transfer tehnologic, formare profesională și cooperare industrială, nu doar livrări de echipamente. - Transparență și credibilitate:
Polonia a câștigat încrederea partenerilor și a societății prin publicarea etapelor de selecție și raportarea periodică a progresului. România poate adopta un model similar, evitând percepția de opacitate.
4. Impact pe termen lung:
Offsetul nu trebuie privit ca o compensație punctuală, ci ca o strategie industrială care să susțină dezvoltarea capabilităților naționale de producție, întreținere și export.
Ce concluzii tragem? Modelul polonez arată că succesul unui program major de achiziții militare depinde de guvernanță, planificare și viziune industrială. Prin combinarea criteriilor tehnice cu cele economice și strategice, Polonia a transformat un contract militar într-un instrument de dezvoltare națională. România se află acum într-un moment similar. Fondurile și cadrul SAFE oferă oportunitatea de a dezvolta o industrie de apărare competitivă, capabilă să participe la lanțurile de aprovizionare europene. Pentru ca acest lucru să se întâmple, este nevoie de voință politică, coordonare instituțională și o viziune strategică de lungă durată — exact elementele care au făcut din Polonia un exemplu de succes în regiune.
Recent Polonia a intrat în era F-35. Cum a cumpărat Varșovia cele mai avansate avioane de luptă din lume? În 2020, Polonia a făcut cel mai ambițios pas al modernizării sale militare, semnând cu Statele Unite un contract de 4,6 miliarde de dolari pentru achiziția a 32 de avioane F-35A Lightning II, cele mai moderne aeronave de luptă din lume. Acordul, încheiat direct cu Washingtonul prin procedura Foreign Military Sales (FMS), a fost semnat la Deblin în prezența președintelui Andrzej Duda și a ministrului apărării Mariusz Błaszczak. Spre deosebire de competiția organizată pentru F-16 în anii 2000, Varșovia a optat pentru o procedură guvern-la-guvern, argumentând că doar F-35 îndeplinea cerințele tehnice și strategice naționale. Contractul include 32 de avioane la standardul Block 4, instruire completă pentru piloți și tehnicieni, simulatoare, infrastructură IT și suport logistic. Primele aparate vor fi livrate în 2024 pentru antrenamente în SUA, urmând ca în 2026primele F-35 să ajungă la baza Lask, unde flota va deveni operațională până în 2030.
Deși guvernul a renunțat la un acord formal de offset, Ministerul Apărării a argumentat că acest lucru a redus costurile și că industria poloneză va beneficia indirect prin integrarea în lanțurile de mentenanță și producție. Companii precum Wojskowe Zaklady Lotnicze nr. 2 (Bydgoszcz) și Polska Grupa Zbrojeniowa (PGZ) investesc deja în infrastructura necesară întreținerii F-35-urilor. Programul este văzut de Varșovia ca o investiție strategică în descurajarea Rusiei și consolidarea interoperabilității cu NATO. Cu flotele F-16 și F-35, Polonia se afirmă astăzi ca principalul actor aerian al flancului estic, într-un moment în care cheltuielile pentru apărare au depășit 4% din PIB, confirmând ambiția sa de a deveni pilonul central al securității NATO în Europa de Est. Polonia este lider regional în modernizarea forțelor aeriene. Cu F-16 și acum cu F-35, Polonia se poziționează ca principalul actor aerian din flancul estic al NATO. În același timp, programul face parte dintr-o strategie mai amplă de înarmare, care include tancuri Abrams, sisteme Patriot și lansatoare HIMARS. Guvernul de la Varșovia a crescut cheltuielile pentru apărare la peste 4% din PIB, devenind unul dintre cei mai mari investitori militari din Europa. Ce vom face noi cu programele de înzestrare care urmează este problema guvernului. Avem exemplul polonezilor.
