Pe 9 iunie alegatorii din Uniunea Europeană merg la urne. Credeți ca ei se vor gândi la Europa când vor vota? S-au făcut o serie de cercetări, la Bruxelles, de către Politico, pe această linie pe care eu le voi prezenta mai jos. Care este concluzia generală? Aproape niciunul dintre alegători nu se va gândi la Europa ci la problemelor locale care-i frământă. Și românii intră în aceiași categorie mai ales că ei au alegeri comasate iar problema lor este alegerea liderului local. Majoritatea cetățenilor blocului nici nu înțeleg și nici nu le pasă de votul Parlamentului European. Din acest motiv, ei tind să voteze pe baza preocupărilor interne.
Nu-i interesează politica de la Bruxelles! Credeți oare ca ”nea Guțan” de la Suceava este interesat de politica de la Bruxelles? Hai să fim serioși. În țări precum Franța, Germania și Spania, alegerile vor servi drept referendum de facto asupra partidului aflat la putere. În altele, precum Bulgaria și Malta, votul este determinat mai mult de atitudinile față de politicienii naționali și nu de figuri precum președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, care poate fi un nume important la Bruxelles, dar este puțin probabil să fie în mintea comunității de alegători. Chiar și în Țările Baltice, unde amenințarea pe care o reprezintă Rusia poate avea un impact mare asupra rezultatului votului, apărarea și securitatea sunt înțelese printr-o prismă locală: alegătorii sunt conduși de preocupările cu privire la invazia țării lor și nu de imaginea de ansamblu a geopoliticii UE. Imigrația este cea mai importantă pentru alegătorii ciprioți, adică pentru cei care se obosesc să se prezinte la vot. Recuperarea post-Covid și starea economiei sunt prioritare în Croația, unde Uniunea Democrată Croată, aflată la guvernare, ar putea fi pedepsită de alegătorii care consideră că nu a reușit să reducă una dintre cele mai ridicate rate ale inflației din Europa. Alegătorii belgieni nu se vor gândi la Europa când vor merge duminică la vot. Vor fi prea preocupați de alegerile regionale și federale care coincid cu votul UE.
Dezbaterile interne asupra modului în care funcționează națiunea domină discuțiile, iar furia față de criza costului vieții este probabil să favorizeze partidele extremiste. În Austria aceiași oameni care au votat în masă pentru partidul de centru-dreapta în 2019 sunt acum pregătiți să susțină Partidul Libertății de extremă-dreapta, un grup fondat de foști ofițeri SS în anii 1950, conform datelor publicate de presa de la Bruxelles. În timp ce campania este centrată pe nemulțumirile interne, strategia partidului este de a da vina pe UE și de a insista că Bruxelles-ul profită de Austria. Ce simt alegătorii despre guvernul premierului danez Mette Frederiksen? Frederiksen este sub presiune să navigheze într-un câmp minat bugetar în lunile următoare: aliații ei guvernamentali vor reduceri de taxe, dar partidul ei social-democrat vrea mai multe cheltuieli sociale.
Aliații președintelui francez Emmanuel Macron vor ca aceste alegeri să fie în totalitate despre Europa, dar se pare din ce în ce mai mult ca extremă-dreapta, prin Jordan Bardella, noul lider al partidului lui Le Pen, a ocupat scena politică de la Paris. Miza este mare pentru ambele tabere. Le Pen vrea un impuls înaintea alegerilor prezidențiale din 2027, în timp ce Macron vrea să poată guverna până atunci. Alegerile din Germania sunt în fapt un referendum despre activitatea ”coaliției semafor” compusă din Partidul Social Democrat al cancelarului Olaf Scholz, Partidul Liber Democrat liberal și Verzii. Problemele sunt datorate tensiunilor dintre diferitele facțiuni politice referitoare la negocierile privind bugetul național. În Grecia criza costului vieții este cea mai importantă pentru alegătorii, a căror putere de cheltuieli este acum a doua cea mai scăzută din UE. Acest lucru ar putea submina sprijinul pentru partidul Noua Democrație al primului ministru Kyriakos Mitsotakis. În Ungaria totul este plictisitor. Nimic nu mai stă în calea lui Orban. Totul la Budapesta s-a transformat într-un test care ne va devoala dacă Orban are un contracandidat puternic în opoziție. Votul european din Irlanda, care are loc în aceeași zi cu alegerile locale la fel ca în România, se transformă într-un barometru al opiniei publice înaintea scrutinului național de anul viitor. După ce au votat în ultimele luni la alegeri naționale și locale cu mize mari, polonezii sunt, de înțeles, prost dispuși să voteze din nou. În încercarea de a-i mobiliza, partidele politice s-au concentrat în principal pe atacarea reciprocă și împărțirea în tabere clare pro-UE și eurosceptice.
Alegerile UE din Spania se preconizează a fi un referendum asupra premierului socialist Pedro Sanchez. În Suedia problema majoră pe agenda populației este imigrația. Am să închei cu Italia care folosesc aceste alegeri pentru a testa noi abordări de PR și sloganuri menite să seducă părți mai largi ale electoratului. Frați Italieni se strâng în jurul lui premierului Giorgia Meloni. Cam așa trebuie privite alegerile europene. Lupta se dă la Bruxelles între lideri de acolo. Și vorbind de această luptă să ne uităm puțin la șansele lui Ursula Von der Leyen. În 2019, Ursula von der Leyen și-a asigurat postul de președinte al Comisiei Europene doar cu o majoritate subțire în Parlamentul European: nouă voturi. Anul acesta, jocul de numere necesar pentru a asigura un al doilea mandat dintr-un Parlament European potențial mult mai ostil după alegerile UE din 6-9 iunie pare și mai dur. Există o șansă foarte reală pentru conservatorul german ca pur și simplu să nu obțină voturile necesare. Pentru a câștiga încă o perioadă de conducere a UE de la etajul 13 al sediului comisiei Berlaymont din Bruxelles, von der Leyen trebuie să depășească două obstacole politice majore. În primul rând, ea trebuie să câștige sprijinul unei majorități calificate a celor 27 de lideri ai UE în jurul mesei Consiliului European în timpul unei reuniuni postelectorale de la sfârșitul lunii iunie. În al doilea rând, ea trebuie să obțină cel puțin 361 de voturi de la 720 de deputați ai Parlamentului European pentru a confirma alegerea liderilor în timpul unui vot secret ulterior în Parlament. Partidul Popular European (PPE) de centru-dreapta lui Von der Leyen are 12 șefi de stat și de guvern din UE, dintre care se poate aștepta ca toți să se unească în spatele ei. Aici există două vulnerabilități Macron și Scholz.
Macron ar putea alege un alt candidat, iar cancelarul german Olaf Scholz provine din lagărul socialist. PPE va fi totuși cel mai mare grup din Parlamentul European cu în jur de 170 locuri. Dacă PPE aduce voturile grupului liberal Renew Europe și a socialiștilor și democraților (S&D), aceasta ar însemna aproximativ 390 de locuri. Von der Leyen a curtat-o cu asiduitate pe prim-ministrul italian Meloni, de al cărui sprijin va avea nevoie atât la masa Consiliului, cât și în Parlament, dar pare o ”strategie putredă”. Sprijinul lui Meloni va fi crucial pentru nominalizarea ei în Consiliu, dar valoarea ei este mai puțin evidentă în Parlament, unde partidul ei Frații Italiei este pe cale să obțină aproximativ 23 de locuri. Socialiștii și Democrații (S&D), Renew și Verzii au spus că nu vor sprijini realegerea lui von der Leyen dacă aceasta încheie vreun fel de înțelegere cu aliații de dreapta ai lui Meloni în Parlament. Vor fi negocieri dure și multe cedări. Von der Leyen este în pierdere de viteză!
