Anul 2024 se încheie în câteva zile. Am să încerc o retrospectivă a acestuia și o prognoză pentru 2025 în câteva numere. Este important să înțelegem că, în anii care urmează, se va așterne praful pe multe din conceptele, un fel de fantome, care ne-au speriat pe noi cei din Estul Europei, în special, în ultimii ani. Una din fantome se numește „neomarxism”.
Şi, ce-i drept, bântuie… bântuie viguros nu doar prin Europa, cât mai ales prin America, dar nu mai puțin prin Asia, Australia sau Africa. Altă fantomă se cheamă ”woke”. Mișcarea „woke”, acea grupare ideologică care stabilește ce anume este ofensator, ce cuvinte sunt admise în spațiul public, ce gânduri, ce idei, ce păreri sau ce fapte, uneori chiar banale, sunt cotate ca fiind admisibile sau inadmisibile, exprimabile sau inexprimabile, tolerabile sau intolerabile în spațiul public. Pleșu scria în Dilema (Mișcarea woke și insomniile ei-Dilema Veche nr. 1000 din 8 iunie – 14 iunie 2023): ”De ceva vreme a apărut pe continentul american și în spații adiacente de pretutindeni o modă ideologică de mare ecou numită „woke“. Termenul prelucrează verbul englezesc pentru „trezire“ (to wake) și invită la un soi de reformă social-politică, de natură să restabilească „normalitatea“ adevărată a vieții publice. Vă recomand să-l citiți. O a treia fantomă este ”cancel culture”- „cultura anulării”, căreia îi putem spune din păcate și „cultura anihilării” dacă suntem mai severi. Este o formulă revoluționară de excludere socială și de cenzurare a persoanelor sau operelor de artă acuzate, adesea pe nedrept dar poate uneori și pe drept, de a fi discriminatorii, de a propaga idei sau cuvinte care să ofenseze un grup sau altul.
Deci să începem să analizăm anul 2024. Un an cu evenimente geopolitice tectonice. Lumea s-a divizat în blocuri iar amenințările climatice au crescut. Anul acesta a fost dominat de războaiele din Ucraina și Orientul Mijlociu iar revolta din Siria a dus la căderea unui dictator, deși adevărata amploare a domniei terorii lui Assad încă iese la iveală. Mai mult de jumătate din populația planetei a votat în peste 60 de țări, cu teme recurente ale populismului, polarizării, imigrației și politicii identitare. Un an dificil pentru ocupanții cu compromisuri în India și Africa de Sud, schimbare completă în Marea Britanie, Senegal, Ghana, Portugalia și Lituania. Dezordine în România și în Franța (4 prim-miniștri într-un an un fel de ștafetă preluată de la minunatele Jocuri Olimpice de la Paris). Și a fost un an în care americanii l-au ales din nou președinte pe Donald Trump, iar revista Time l-a numit Persoana Anului, într-un an în care l-am văzut condamnat ca infractor, în care a supraviețuit unei tentative de asasinat sau două și a învins doi candidați democrați în cursa către Casa Albă, unul care nu știa când să se oprească (Joe Biden), iar celălalt care părea să nu înceapă niciodată (Kamala Harris).
Au fost evenimente precum intrarea în NATO a Suediei și Finlandei de mult neutre, incursiunea forțelor ucrainene în regiunea Kursk a Rusiei, loviturile israeliene în Iran și Liban, demiterea președintelui sud-coreean Yoon Suk Yeol la scurt timp după ce acesta a declarat legea marțială, prăbușirea guvernului german, la Beijing Biroul Politic al celui de-al 20-lea Comitetul Central al Partidului Comunist din China a convocat Conferința Centrală de Muncă Economică în perioada 11-12 decembrie și a stabilit prioritățile economice pentru 2025, în Japonia s-a produs fracturarea politică a parlamentul (Partidul Liberal Democrat, și-a pierdut majoritatea în camera inferioară a Dietei Naționale a Japoniei pentru prima dată în 15 ani, și va guverna acum într-o coaliție minoritară fragilă cu partenerul său Komeito), revenirea Coreei de Nord în viața internațională prin participarea la războiul din Ucraina cu militari și ca de obicei pregătirea unui test cu rachetă intercontinentală odată cu inaugurarea noului președinte al SUA. De departe alegerile din noiembrie 2024 din SUA au marcat cel mai important moment global.
Am să fac câteva comentarii asupra noii administrații pentru ca acesta va marca o schimbare dramatică în relațiile internaționale în anul care urmează. Rețineți că Republicanii vor controla președinția și ambele camere ale Congresului. Acest rezultat le oferă capacitatea de a reorienta politica și va duce probabil la o serie de schimbări atât pe plan intern, cât și internațional. Guvernele din țările din întreaga lume – în special cele care au relații comerciale mari cu SUA – și-au intensificat pregătirile pentru a răspunde politicilor pe care o a doua administrație Trump le va implementa. Odată în funcție, administrația Trump se va concentra pe „remedierea” deficitelor comerciale, potențial printr-un tarif de referință propus de 10% pentru toate importurile și un tarif de 60% pentru importurile din China, deși, în practică, este posibil ca tarifele să fie aplicate fie selectiv, fie la un nivel inferior. În acest scenariu, partenerii comerciali din SUA ar riposta cu tarife la importurile din SUA. Exporturile chineze către SUA ar putea scădea, în schimb, vor curge către alte piețe precum UE, America Latină și Asia.
Administrația Trump va încerca, de asemenea, să reducă dependența SUA de companiile chineze prin restricții comerciale și de investiții privind firmele de software, cloud și date și interzicerea investițiilor americane în întreprinderi de stat și companii cu legături cu armata. De asemenea, SUA ar putea face presiuni asupra firmelor europene și japoneze care deservesc piața SUA pentru a diversifica lanțurile de aprovizionare și producția în afara Chinei. Administrația Trump va încerca probabil să-și îndeplinească promisiunea de campanie de a închide granița de sud a țării și de a crește deportările de migranți ilegali sau fără acte.
Acest lucru ar putea crea penurie de forță de muncă în SUA, ridicând în același timp tensiunile economice în țările din America Latină care ar trebui să absoarbă migranții deportați și ar experimenta remitențe reduse de la lucrătorii din SUA. Sub Trump, SUA vor căuta să extindă producția internă de petrol și gaze și să reducă accentul pe investițiile în tranziția energetică – atât în țară, cât și în străinătate. Acest lucru s-ar putea traduce într-un impuls mai puternic pentru parteneriatele pentru combustibili fosili în Orientul Mijlociu și o concentrare mai mică pe colaborarea cu energie regenerabilă și investiții comune în tehnologii verzi. Politica externă a Statelor Unite în timpul primei președinți a lui Donald Trump a fost remarcată pentru imprevizibilitatea și nerespectarea angajamentelor internaționale anterioare, anularea convențiilor diplomatice, îmbrățișarea limitelor politice și economice cu majoritatea adversarilor și relațiile mai puternice cu aliații tradiționali. Președintele ales republican Donald Trump spune că intenționează să modifice în mod fundamental relația SUA cu NATO în timpul celui de-al doilea mandat de patru ani și să încheie rapid războiul din Ucraina.
Iată o privire asupra propunerilor de politică externă pe care Trump s-a angajat să le înainteze odată ce își va prelua mandatul pe 20 ianuarie: Trump a spus că sub președinția sa, America va regândi fundamental „scopul și misiunea NATO”. El s-a angajat să ceară Europei să ramburseze SUA „aproape 200 de miliarde de dolari” datorați pentru munițiile trimise în Ucraina și nu s-a angajat să trimită ajutoare militare suplimentare națiunilor est-europene. Trump a redus finanțarea pentru apărare către NATO în ultima parte a primului său mandat și s-a plâns adesea că America plătea mai mult decât partea echitabilă împărțită între aliați. El cere acum ca procentul din PIB pentru înarmare să ajungă la 5% (Mark Rutte la ultima cină privată la Bruxelles – unde au participat liderii Germaniei, Franței, Italiei, Poloniei și președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen- a menționat că cifra va fi undeva la 3% din PIB). Despre războiul din Ucraina, Trump a spus că va rezolva conflictul chiar înainte de inaugurarea sa.
Cu toate acestea, el se confruntă cu restricții legale în ceea ce privește negocierea cu liderii străini înainte de a prelua mandatul și a făcut puține progrese tangibile în această problemă de la câștigarea alegerilor din 5 noiembrie deși consilieri săi pe probleme precum Ucraina (emisar-generalul în rezervă Keith Kellogg) și Orientul Mijlociu ( Steve Witkoff emisarul lui Tramp pentru Orientul Mijlociu) sunt deja în teatrele de operații. Trump a declarat pentru Reuters într-un interviu de anul trecut că ”Kievul ar putea fi nevoit să cedeze un anumit teritoriu pentru a ajunge la un acord de pace”. Doi consilieri ai lui Trump au declarat tot pentru Reuters, în iunie, că ”au prezentat un plan pentru a pune capăt războiului din Ucraina, condiționând orice ajutor suplimentar pentru arme de necesitatea ca Kievul să accepte să se așeze la masa discuțiilor pentru pace cu Moscova”. Vicepreședintele ales JD Vance a semnalat sprijinul preliminar pentru înghețarea liniilor de luptă în pozițiile lor predominante, ca parte a unui acord negociat.
După ce a criticat pentru prima dată conducerea israeliană în zilele după ce cetățenii săi au fost atacați la 7 octombrie 2023 de către gruparea militantă palestiniană Hamas, Trump a spus că Hamas trebuie „zdrobit”. Deși retorica sa a fost belică, el a propus puține soluții politice, în afară de a spune că va fi mai dur cu Iranul, care este strâns legat de grupurile clasificate de SUA drept organizații teroriste, inclusiv Hamas. Trump mai spune că ar încerca să-i deporteze pe toți „extratereștrii rezidenți” care sunt simpatizanți Hamas („Străin rezident” este un termen legal folosit pentru a descrie rezidenții permanenți din SUA, cunoscuți și sub denumirea de deținători de card verde). Și nu în ultimul rând Trump s-a angajat să construiască un „câmp de forță” de ultimă generație de apărare antirachetă în jurul SUA. Nu a intrat în detalii, dincolo de a spune că Forța Spațială, o ramură militară creată de administrația sa, va juca un rol principal în procesul. În platforma Partidului Republican, câmpul de forță este denumit „Cupolă de Fier”, care amintește de sistemul de apărare antirachetă al Israelului, care poartă același nume. (Va urma)
